ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 875/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 875/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 875/2017

Asupra cauzei de

fața, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 7 iunie 2016 sub nr. x/44/2016 pe rolul Curții de Apel

Galați, secția I civilă, petentul A.

a solicitat revizuirea Deciziei nr. 323/A

din 20 noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. x/92/2007 de

către această instanță, cu consecința schimbării

în parte, în sensul restituirii în natură a suprafeței de 1.036 mp

teren situată in intravilanul com. Năruja, parcela 307, conform

raportului de expertiză efectuat în cauză.

În

motivare, revizuentul a arătat ca prin acțiunea ce a format obiectual

Dosarului nr. x/91/2007 al Tribunalului Vrancea a solicitat restituirea în

natură a suprafeței de 1.400 mp teren situat în intravilanul com.

Năruja, cu vecinii B. și drumul comunal, teren care face parte din

suprafața totală de 3.222 mp moștenită de la tatăl

său, C.

Întrucât

la data de 01 octombrie 2007 a primit dispoziția nr. 605/2007 emisă

de primarul com. Năruja, prin care se propunea acordarea de

despăgubiri pentru suprafața de 3.222 mp teren, a completat

acțiunea introductivă cu un capăt nou de cerere, prin care a

solicitat anularea în parte a acestei dispoziții și atribuirea în

natură a suprafeței de 1.400 mp, dispoziția de acordare a

despăgubirilor urmând a rămâne valabilă doar pentru

diferența de până la 3.222 mp.

Prin

sentința nr. 468 din 26 iunie 2008 Tribunalul Vrancea a admis în parte

acțiunea și a dispus anularea în parte a dispoziției nr.

605/2007, în sensul obligării Primăriei Năruja Ia restituirea în

natură a suprafeței de 879 mp,

Revizuentul

a arătat că, la instanța de fond, a solicitat în mod expres

și restituirea în natură a suprafeței de 1.036 mp, identificată

„parcuri și scări de acces" în parcela 307, cerere ce a fost

respinsă prin aceeași hotărâre, cu motivarea că, potrivit

art. 5 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 modificată, terenurile cu

această destinație nu pot fi dezafectate din domeniul public administrativ

decât în cazuri de excepție, pentru lucrări de interes național,

Revizuentul

a mai arătat că, în jurul datei de 05 iunie 2016, a intrat în posesia

unui înscris nou, respectiv Hotărârea nr. 16 din 28 iunie 2007 care

atestă inventarierea terenului în litigiu în domeniul privat al comunei

și nu în cel public așa cum s-a susținut cu rea

credință tot timpul judecății, act care în mod

intenționat nu a fost depus la dosarul instanței de fond pentru

că, dacă ar fi fost depus, ar fi avut drept consecință

admiterea cererii sale de restituire în natură a suprafeței de 1.036

mp teren.

Fiind

în domeniul privat, terenul poate fi restituit în natură mai ales și

pentru faptul că acesta nu are destinația susținută de

Primăria Năruja ci este un teren liber.

Față

de existența actului mai sus precizat și de împrejurarea că

acesta a fost reținut de partea potrivnică, revizuentul a apreciat

că sunt incidente dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., solicitând, pe cale

de

consecință, admiterea cererii de revizuire și schimbarea în

parte a hotărârii atacate în sensul restituirii în natură a suprafeței

de 1.036 mp teren intravilan.

Prin

Decizia nr. 33/A din 13 februarie 2017 Curtea de Apel Galați, secția I

civilă,

a

respins, ea nefondată, cererea de revizuire.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța învestită cu soluționarea

cererii de revizuire a reținut că înscrisul invocat de către

petent nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5

C. proc. civ., în sensul că, pe de o parte, nu este un înscris care

să fi fost reținut de partea potrivnică, iar, pe de altă

parte, nu este determinant, existența acestuia nefiind de natură a

conduce la pronunțarea unei alte soluții nici la acest moment și

nici dacă ar ii fost cunoscut de instanța care a pronunțat

hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Hotărârea

nr. 16 din 28 iunie 2007 a Consiliului local al com. Năruja, care

atestă inventarierea în domeniul privat al com. Năruja a terenului în

suprafață de 1036 mp, solicitat de revizuent a-i fi restituit în

natură, deși este un înscris doveditor nou, care nu a fost cunoscut

de instanță la momentul soluționării pe fond a litigiului,

nu poate conduce prin el însuși Ia adoptarea unei soluții diferite de

cea care a fost pronunțată, întrucât, simpla împrejurare că

terenul respectiv se află în domeniul privat al comunei, și nu în cel

public, nu este suficientă pentru a justifica o soluție de restituire

în natură a acestuia.

Din

toate celelalte probe administrate în cauză, necontestate de către

revizuent, rezultă fără putință de tăgadă

că terenul în litigiu nu este liber ci este ocupat de un parc și

scări de acces, adică de amenajări de utilitate publică,

astfel că, în raport de dispozițiile exprese ale art. 11 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, care stabilesc că pentru terenurile afectate de

servituți legale și alte amenajări de utilitate publică nu

se pot stabili decât măsuri reparatorii prin echivalent, este evident

că terenul respectiv nu ar putea face obiectul unei restituiri în

natură.

Așadar,

indiferent de apartenența sa la domeniul public sau privat al comunei,

terenul în litigiu este un teren ocupat de amenajări de utilitate

publică, astfel că nu poate fi restituit în natură, împrejurare

față de care Hotărârea nr. 16 din 28 iunie 2007 a Consiliului

local al com. Năruja care atestă inventarierea terenului în domeniul

privat al comunei nu are un caracter determinant în cauză, în sensul

că nu este de natură a conduce la o altă soluție decât cea

adoptată prin hotărârea atacată.

Pe de

altă parte. înscrisul în discuție nu îndeplinește nici

condiția referitoare la reținerea sa de către partea

potrivnică.

În cadrul

procesului soluționat prin decizia a cărei revizuire se

solicită, pârâta s-a folosit, în apărare, de H.G. nr. 908/2002

privind atestarea domeniului public al județului Vrancea precum și al

municipiilor, orașelor și comunelor din județul Vrancea precum

și de anexa nr. 36 cuprinzând inventarul bunurilor care aparțin

domeniului public al com. Năruja, acte care atestau apartenența

terenului în litigiu la domeniul public al comunei.

În

plus, a fost efectuată în cauză o expertiză care a stabilit

situația juridică a terenului de Ia acel moment.

Niciun

moment nu s-a pus problema existenței vreunui alt act care să ateste

o altă situație a terenului în litigiu decât cea rezultată din

hotărârea de

guvern mai sus

menționată, astfel că nu i se poate imputa intimatei refuzul de

a depune la dosar Hotărârea nr. 16 din 28 iunie 2007 a Consiliului local

al com. Năruja. Cu alte cuvinte, câtă vreme reclamantul nu a cerut în

proces administrarea acestei probe, nu se poate reține că pârâta ar

fi refuzat sa prezinte actul respectiv, împiedicându-1 astfel pe reclamant

să-și probeze pretențiile.

Primăria

Năruja a avut calitatea de pârât în dosar și, cu privire la

solicitarea reclamantului de a i se restitui în natură terenul, s-a

apărat susținând că acesta face parte din domeniul public al

comunei, fapt dovedit cu Hotărârea Consiliului Local nr. 908/2002.

Reclamantul

nu a contestat existența acestei hotărâri și nu a solicitat

efectuarea de alte verificări cu privire la situația juridică a

terenului, or, fața de pasivitatea reclamantului în ceea ce privește

propunerea și administrarea unor alte probe, nu i se poate imputa pârâtei

că nu a depus, eventual, din proprie inițiativă, Hotărârea

nr. 16 din 28 iunie 2007 a Consiliului local al comunei Năruja.

Nedepunerea de către pârâtă la dosar a unui înscris, care nu fost

solicitat nu este echivalentă cu reținerea lui de către partea

potrivnică, în sensul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefăcându-se

dovada vreunei intenții a pârâtei în acest sens.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs revizuenții A.,

arătând că hotărârea

atacată este nelegală, netemeinică și reține în mod

greșit faptul că Hotărârea nr. 16 din 28 iunie 2007 nu

îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi

considerată drept înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul-revizuent

mai arată că susținerile intimatei în sensul că nu a

existat intenția reținerii actului invocat de către revizuent,

acesta nefiind solicitat de reclamant, și că actul nu este relevant

în speță, hotărârea a cărei revizuire se cere fiind

pronunțată în baza H.G. nr. 908/2002, nu pot fi reținute.

Hotărârea

nr. 16 din 28 iunie 2007 statuează că terenul revendicat de

către revizuent aparține domeniului privat al com. Năruja, în

timp ce H.G. nr. 908/2002 reține că același teren aparține

domeniului public.

Intimatei

îi revenea obligația procesuală de a depune la dosar toate actele ce

ar fi avut legătură cu obiectul pricinii, iar neîndeplinirea acestei

obligații echivalează cu reținerea, de către partea

potrivnică, a unui înscris din care rezultau calificări juridice

privind terenul în litigiu.

Contrar

celor reținute de instanța învestită cu soluționarea

cererii de revizuire, înscrisul în discuție are caracter determinant,

primăria are de peste 6-7 ani un alt sediu, niciodată terenul

respectiv nu a fost amenajat ca parc ori spațiu verde, astfel încât situația

dedusă judecății se circumscrie condițiilor prevăzute

de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., situație față de care se

impune admiterea recursului și restituirea în natură a

suprafeței de 1038 mp teren ce face parte din domeniul privat al comunei,

teren care este liber și poate fi restituit în natură.

Analizând

cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea

unei hotărâri râmase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de

recurs atunci când

evocă

fondul, se poate cere, conform dispozițiilor ari. 322 pct. 5 C. proc.

civ., „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri

doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi

înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat

hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a

cărei revizuire se cere".

Pentru

a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire trebuie

îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv partea interesată

să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a

pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă

forță probantă prin ei însuși, fără să fie

nevoie a fi confirmat de alte mijloace de probă; înscrisul să fi

existat Ia data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi

revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care

s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost

reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul

că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia

judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea

pronunțată.

Din

analiza dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., rezultă că

sfera de aplicare a revizuirii pentru înscrisuri noi este foarte limitată,

în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condițiile expres

prevăzute de acest text legal.

Recurentul-revizuent

critică hotărârea instanței de revizuire arătând că în

mod greșit au fost interpretate două dintre condițiile cererii

de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

respectiv, în mod greșit s-ar fi reținut că Hotărârea Consiliului

Local nr. 16 din 28 iunie 2007 a Consiliului Local al com. Năruja

invocată ca „înscris nou" în sensul textului legal, nu ar fi fost

reținută de partea adversă și că nu reprezintă un

înscris determinant, apt să conducă la admiterea cererii de

revizuire.

Referitor

la condiția ca înscrisul să fi fost reținut de partea

adversă, Înalta Curte constată că hotărârea invocată

de către recurentul-revizuent exista la data pronunțării

deciziei a cărei revizuire se solicită, ea a fost emisă de

către o autoritate publică locală, respectiv Consiliul Local al

comunei Năruja, situație față de care nedepunerea acesteia

de către autoritatea locală pane în litigiul privitor la un imobil al

cărui regim juridic era reglementat de respectiva hotărâre

reprezintă o omisiune ce echivalează cu refuzul nejustificat

sancționat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Împrejurarea

că un act emis de o autoritate publică nu a fost valorificat în

procesul raportat la care s-a formulat cererea de revizuire, chiar dacă

această ne valori fi care se datorează omisiunii, reprezintă o

conduită procesuală imputabilă autorității publice

emitente, ce transformă nedepunerea aciuiții într-o reținere nejustificată.

Cu

toate acestea, cererea de revizuire nu poate fi primită, întrucât nu este

îndeplinită o altă condiție impusă de lege, și anume Hotărârea

Consiliului Local nr. 16 din 28 iunie 2007 nu reprezintă, prin ea

însăși, un înscris determinant în soluționarea cauzei

finalizată prin pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se

cere, așa cum în mod corect a reținut și instanța de

revizuire.

Astfel,

caracterul determinant reglementat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. presupune

ea înscrisul invocat, dacă ar fi fost cunoscut de către

instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut conduce

prin el însuși, fără a mai fi nevoie să fie coroborat cu

alte mijloace de probă, la altă soluție decât cea

pronunțată.

Recurentul-revizuent

susține că Hotărârea Consiliului Local nr. 16 din 28 iunie 2007

lipsește de efecte juridice H.G. nr. 908/2002 invocată de către

intimată în litigiul de fond, întrucât Hotărârea Consiliului Local

nr. 16 din 28 iunie 2007 trece terenul revendicat, din domeniul public în ce!

privat al com. Năruja, sens în care ar fi putut opera restituirea în

natură.

Mai

susține recurentul-revizuent că această schimbare de

apartenență a bunului, dacă ar fi fost cunoscută la

momentul pronunțării, ar fi determinat o altă soluție decât

cea adoptată.

Înalta

Curte reține că litigiul de fond a avut ca obiect restituirea unei

suprafețe de teren în temeiul Legii nr. 10/2001, iar în subsidiar,

acordarea de despăgubiri aferente respectivului teren.

În acest

cadru procesual s-a stabilit calitatea de persoană

îndreptățită la restituirea, a reclamantului (recurent-revizuent

în prezenta cauză), s-a reținut formularea în termen a

notificării Întemeiate pe Legea nr. 10/2001 și s-a constatat, urmare

a concluziilor raportului de expertiză efectuat, că terenul solicitat

este afectat de utilități publice.

Așadar,

soluția pronunțată în acel dosar s-a bazat pe concluziile

raportului de expertiză întocmit în procedura administrării de

probatorii, ce au reținut că terenul în litigiu este afectat de

utilități publice, fiind Iară relevanță din acest

punct de vedere includerea sa la acel moment în domeniul public sau privat.

Aceasta

întrucât deși Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în

natură, în același timp reglementează și excepțiile

care fac imposibilă această măsură, iar una dintre aceste

excepții este reprezentată de grevarea terenului unei anumite

afectațiuni.

Astfel,

așa cum au reținut instanțele de fond, prin dispozițiile

art. 11 alin. (3) și art. 10 din lege, precum și art. 10.3 din

normele de aplicare ale acesteia, însuși actul normativ clarifică

acest aspect, statuând că, „prin teren liber restituibil în natură se

înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate

publică", context în care includerea bunului în domeniul public sau

privat nu constituie în sine un impediment în ceea ce privește restituirea

în natură.

Aceasta

înseamnă că, indiferent dacă aparține domeniului public sau

privat, terenul revendicat în procedura legii speciale de reparație, în

speță Legea nr. 10/2001, nu poate fi restituit în natură

dacă este afectat de amenajări de utilitate publică.

Cum

în litigiul de fond raportul de expertiză a evidențiat existența

amenajărilor de utilitate publică, soluția instanței de

judecată s-a raportat în principal la concluziile expertizei tehnice de

specialitate, iar nu la hotărârile autorității publice locale

prin care terenul respectiv a suferit treceri succesive din domeniul public în

cel privat.

În

atare situație, Hotărârea Consiliului Local nr. 16 din 28 iunie 2007

prin care terenului în discuție i-a fost schimbată apartenența

din domeniul public în cel privat al com. Năruja nu constituie un act de

natură să conducă prin sine însuși Ia o altă

soluție decât cea stabilită prin hotărârea a cărei

revizuire se solicită, sens în care înscrisul menționat nu

îndeplinește condiția de a fi determinant în soluționarea

cauzei.

Pentru

aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca nefundat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 33/A din

13 februarie 2017 a Curții de Apei Galați, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 24 mai 2017.