Klinar împotriva Sloveniei

Reclamantul s-a născut în 1943 și trăiește în Jesenice. La 20 august 1994, mama reclamantului, A.K., a murit. La 7 octombrie 1994, Curtea locală Jesenice (Okrajno sodišče na Jesenica) a primit certificatul legistului (smrtovnica). La 22 martie 1995, reclamantul a primit notificare a intenției instanței de a ține o audiere în procedura de moștenire și a primit o invitație pentru a participa la aceasta. În timp ce, la 5 iulie 1995, reclamantul a depus argumente scrise. 11. La 16 iunie 1997, instanța a emis o hotărâre interimar privind moștenirea certificatului de proprietate al A.K. (Lastninski certifikat). 12. La 27 iunie și 5 septembrie 2000 au fost desfășurate audieri. Acestea au fost suspendate pentru a permite moștenitorilor să ajungă la un acord în ceea ce privește moștenirea.

Negocierile ulterioare au fost aparent eșuate. 13. La 8 noiembrie 2000, reclamantul a depus observații scrise. 14. În audierea din 14 noiembrie 2000, Curtea a hotărât să renunțe la proceduri și a ordonat părților să inițieze proceduri separate de litigiu în vederea stabilirii mărimii A.K. care au fost disputate de moștenitorii. 15. La 5 februarie 2001, unul dintre moștenitori a depus o cerere civilă la Curtea de district Kranj (Okrožno sodišče/Kranju) în conformitate cu instrucțiunile Curții Locale Jesenice (punctul 14 de mai sus). La 27 octombrie 2003, procedura civilă s-a încheiat cu un acord între moștenitorii și procedura de moștenire continuată ulterior. 16. Între timp, la 19 decembrie 2000, Curtea locală Jesenice a respins cererea reclamantului de măsuri intermediare.

În plus, la 15 martie 2001, Unitatea Administrativă Jesenice (Upravna enota Jesenice) a emis o decizie care indică faptul că terenul de fermă care făcea parte din proprietatea A.K. nu era sub protecția specială care ar împiedica divizia sa. Tribunalul local Jesenice a primit această decizie la 18 mai 2001. 17. La 28 noiembrie 2003, Curtea locală Jesenice a eliberat un decret de distribuție (sklep o dedovanju) împărțind restul proprietății A.K. (a se vedea punctul 11 de mai sus) între cele patru fiice. Decretul a fost notificat reclamantului într-o dată neespecificată în decembrie 2003. 18. Secțiunea 164 din Legea moștenirii (Gazette Oficial SRS, nr. 15-645/1976, cu amendamente – Zakon o dedovanju) prevede că procedura de moștenire ar trebui să înceapă ex officio de îndată ce instanța învață că cineva a murit sau a fost pronunțat mort.

În procedurile de moștenire, instanța ar trebui să instituie moștenitorii, proprietatea care va fi inclusă în proprietatea decedatului și drepturile moștenitorilor, beneficiarilor și alții (secțiunea 162) 19. Potrivit secțiunii 199, după primirea certificatului legistului (un document privind datele cu caracter personal privind decedatul și proprietatea și informațiile sale relevante pentru moștenire, elaborat în mod normal de un registrar – matričar), instanța examină dacă este competentă să desfășoare o audiere și, în caz contrar, trimite cazul la instanța competentă. Conform secțiunilor 203 și 205, instanța trebuie să organizeze o audiere în cazul în care decedatul deține bunuri imobile.

Este obligația instanței de a invita persoanele care ar putea fi afectate la audiere (punctul 205). 20. Actul privind protecția dreptului la judecată fără întârziere nejustificată (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja, Jurnalul Oficial, nr. 49/2006) a fost pus în aplicare începând cu 1 ianuarie 2007. În conformitate cu secțiunea 1 și 2, dreptul la un proces este garantat pentru o parte la procedurile judiciare, un participant în temeiul legii care reglementează procedurile necontențioase și o parte rănită în proceduri penale.

21. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja pendente în fața Curții: „(1) În cazurile în care o încălcare a dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a depus o cerere de satisfacție echitabilă cu instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Oficiul Procurorului de stat oferă părții o soluție cu privire la suma de satisfacție echitabilă în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de soluționare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat.

Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu… (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care partea a depus propunerea, partea poate aduce o acțiune în fața instanței competente în temeiul prezentei Acte. Părțile pot iniția o acțiune în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea termenului stabilit în paragraful anterior pentru ca Biroul Procuror de Stat să decidă să procedeze la soluționare.

Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în cadrul unei proceduri în fața unei instanțe.”

5. The applicant was born in 1943 and lives in Jesenice. 6. On 20 August 1994 the applicant’s mother, A.K., died. 7. On 7 October 1994 the Jesenice Local Court (Okrajno sodišče na Jesenicah) received the coroner’s certificate (smrtovnica). 8. On 22 March 1995 the applicant was given notice of the court’s intention to hold a hearing in the inheritance proceedings and received an invitation to attend it. 9. The court held hearings on 5 April and 25 October 1995. 10. Meanwhile, on 5 July 1995, the applicant lodged written submissions. 11. On 16 June 1997 the court issued an interim decision concerning the inheritance of A.K.’s ownership certificate (lastninski certifikat). 12. On 27 June and 5 September 2000 hearings were held.

They were adjourned so as to allow the heirs to reach an agreement in respect of the inheritance. The subsequent negotiations were apparently unsuccessful. 13. On 8 November 2000 the applicant lodged written submissions. 14. At the hearing held on 14 November 2000 the court decided to stay the proceedings and instructed the parties to institute separate contentious proceedings with a view to determining the extent of A.K.’s estate which was disputed by the heirs. 15. On 5 February 2001 one of the heirs lodged a civil claim with the Kranj District Court (Okrožno sodišče v Kranju) in accordance with the Jesenice Local Court’s instructions (paragraph 14 above). On 27 October 2003 the civil proceedings ended with an agreement between the heirs and the inheritance proceedings subsequently continued.

16. In the meantime, on 19 December 2000 the Jesenice Local Court rejected the applicant’s request for interim measures. In addition, on 15 March 2001 the Jesenice Administrative Unit (Upravna enota Jesenice) issued a decision indicating that the farmland which was part of A.K.’s estate was not under the special protection which would prevent its division. The Jesenice Local Court received that decision on 18 May 2001. 17. On 28 November 2003 the Jesenice Local Court issued a decree of distribution (sklep o dedovanju) dividing the remainder of A.K.’s estate (see paragraph 11 above) between her four daughters. The decree was served on the applicant on an unspecified date in December 2003. 18. Section 164 of the Inheritance Act (Official Gazette SRS, no. 15-645/1976, with amendments, – Zakon o dedovanju) provides that inheritance proceedings should begin ex officio as soon as the court learns that somebody has died or has been pronounced dead.

In inheritance proceedings the court should establish the heirs, the property which is to be included in the deceased’s estate and the rights of heirs, beneficiaries and others (section 162). 19. According to section 199, after receiving the coroner’s certificate (a document concerning personal data about the deceased and his estate and information relevant for the inheritance, normally prepared by a registrar – matičar), the court examines whether it is competent to hold a hearing and, if not, sends the case to the competent court. According to sections 203 and 205, the court must hold a hearing if the deceased owned immovable property.

It is the court’s obligation to invite those who might be affected to the hearing (section 205). 20. The Act on the Protection of the Right to a Trial without undue Delay (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja, Official Journal, No. 49/2006) has been implemented since 1 January 2007. Under its sections 1 and 2, the right to a trial within a reasonable time is guaranteed for a party to court proceedings, a participant under the Act governing non-contentious proceedings and an injured party in criminal proceedings.

21. Section 25 lays down the following transitional rules in relation to applications already pending before the Court: “(1) In cases where a violation of the right to a trial without undue delay has already ceased and the party had filed a claim for just satisfaction with the international court before the date of implementation of this Act, the State Attorney’s Office shall offer the party a settlement on the amount of just satisfaction within four months after the date of receipt of the case referred by the international court for the settlement procedure. The party shall submit a settlement proposal to the State Attorney’s Office within two months of the date of receipt of the proposal of the State Attorney’s Office.

The State Attorney’s Office shall decide on the proposal as soon as possible and within a period of four months at the latest… (2) If the proposal for settlement referred to in paragraph 1 of this section is not acceded to or the State Attorney’s Office and the party fail to negotiate an agreement within four months after the date on which the party filed its proposal, the party may bring an action before the competent court under this Act. The party may bring an action within six months after receiving the State Attorney’s Office reply that the party’s proposal referred to in the previous paragraph was not acceded to, or after the expiry of the period fixed in the previous paragraph for the State Attorney’s Office to decide to proceed with settlement.

Irrespective of the type or amount of the claim, the provisions of the Civil Procedure Act concerning small claims shall apply in proceedings before a court.”