CtEDO 09.03.2006 Auto

CASE OF KLINAR v. SLOVENIA

RESPONDENT
SVN
HOTĂRÂRE
09.03.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF KLINAR v. SLOVENIA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

CAUZUL III AL SECȚIUNII DE KLINAR v. SLOVENIA (Declarația nr. 66458/01) JUDGMENT STRASBOURG 9 martie 2006 FINAL 09/06/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Klinar v. Slovenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca Camera compusă din: Președintele Hedigan B.M. Zupančič doamna Tsatsa-Nikolovska Zagrebelsky Myjer David Thór Björgvinsson, judecătorii și judecătorii Secțiunii V. Berger, după ce au deliberat în privat la 14 februarie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 66458/01) împotriva Republicii Sloveniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național sloven, dl Aleksander Klinar („reclamantul”), la 16 martie 2000. Guvernul sloven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Bembič, Procurorul General de Stat. Reclamantul, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, a afirmat că durata procedurii în fața instanțelor interne la care era parte a fost excesivă. La 23 septembrie 2003, Curtea a hotărât să comunice reclamațiile referitoare la durata procedurii guvernului. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. FACTELE Reclamantul s-a născut în 1943 și trăiește în Jesenice. La 27 decembrie 1994, reclamantul a depus o cerere de promovare în cadrul Ministerului Educației și Sportului. La 10 noiembrie 1995, Ministerul a respins cererea reclamantului. La 16 februarie 1996, reclamantul a introdus o procedură împotriva Ministerului în Curtea Supremă ( Vrhovno sodišče ) cerând o modificare a hotărârii Ministerului. Potrivit informațiilor furnizate de Guvern, reclamantul a atras de trei ori dovezi scrise între 8 decembrie 1997 și 10 februarie 2000. Între 10 decembrie 1998 și 16 iunie 1999 a solicitat de trei ori informații despre starea procedurii. În urma reformei legislative privind revizuirea judiciară a actelor administrative, cazul a fost transferat în septembrie 2000 la Curtea Administrativă (Upravno sodišče La 18 aprilie 2001, instanța a pronunțat o hotărâre care a respins cererea reclamantului. Hotărârea a fost îndreptătătă asupra reclamantului la 26 aprilie 2001. La 9 mai 2001, reclamantul a depus un recurs la Curtea Supremă ( Vrhovno sodišče La 5 noiembrie 2003, instanța a respins recursul reclamantului. Hotărârea a fost judecată asupra reclamantului la 20 decembrie 2003. La o dată neespecificată în 2004, reclamantul a depus un recurs constituțional. La 2 iunie 2004, Ministerul a acordat reclamantului promovarea solicitată. La 11 mai 2005, Curtea Constituțională (Ustavno sodišče ) a respins recursul reclamantului. În cazul în care decizia a fost notificată reclamantului nu este clară din dosarul. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI 10. Reclamantul s-a plâns cu privire la lungimea excesivă a procedurii. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, care citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Admisibilitatea 11. Guvernul a invocat neepuizarea recourslor interne. 12. Reclamantul a contestat acest argument, susținând că căile de recurs disponibile nu au fost eficiente. 13. Curtea constată că prezenta cerere este similară cu cazul Belinger și Lukenda Belinger c. Slovenia (dec.), nr. 42320/98, 2 octombrie 2001, și Lukenda c. Slovenia , nr. 23032/02, 6 octombrie 2005). În aceste cazuri, Curtea a respins obiecția Guvernului de a nu epuiza căile de recurs interne deoarece a constatat că remediile legale de la dispunerea reclamantului au fost ineficace. 14. În ceea ce privește cauza instantană, Curtea constată că Guvernul nu a prezentat niciun argument convingător care ar solicita Curtea să-l distingă de jurisprudența sa stabilită. 15. Curtea constată, de asemenea, că cererea nu este vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție, nici nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 1996, în ziua în care reclamantul a inaugurat o procedură în Curtea Supremă și s-a încheiat cel mai devreme la 11 mai 2005 în ziua în care Curtea Constituțională a respins recursul reclamantului. Prin urmare, a durat aproximativ nouă ani și trei luni și trei niveluri de competență au fost implicate. 17. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 18. Având în vedere toate documentele care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantanei, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempo rațional”. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 19. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 2 000 000 de tolari (aproximativ 8.340 euro) pentru satisfacție echitabilă, fără a mai specifica cererea. 21. Guvernul a contestat cererea. 22. În măsura în care se poate înțelege că afirmația reclamantului se referă la prejudiciu material, Curtea constată că reclamantul ar putea solicita rambursare în fața instanțelor naționale; prin urmare, respinge această afirmație. Pe de altă parte, consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral. Reclamantul a solicitat, de asemenea, aproximativ 145 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor naționale și în acțiunea dinaintea Curții. 24. Guvernul a susținut că reclamantul a arătat doar cheltuielile avute în fața Curții în valoare de aproximativ 15 EUR. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Deși reclamantul nu a specificat reclamația, Curtea consideră, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, că reclamantul, care nu a fost reprezentat de avocat, trebuie să fi avut cheltuieli în cadrul procedurii în fața Curții și consideră că este rezonabil atribuirea totală a sumei solicitate. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 4,800 EUR (4 mii oi sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 145 EUR (100.000 patruzeci cinci de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 9 martie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger John Hedigan Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă