ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1908/2016

Decizia nr.

1908

/20

16

Asupra

conflictului negativ de competență

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei sector 1 la data de 07 septembrie 2016 cu nr. x/299/2016,

petentul B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul

de executare nr. x/2016, la cererea creditorului SC B. IFN SA, în temeiul titlului

executoriu reprezentat de contractul de credit din 28 aprilie 2015, împotriva debitorului

C.

Prin sentința civilă

nr. 14467 din 08 septembrie 2016, Judecătoria sectorului

1 București a admis excepția

necompetenței sale teritoriale și a decimat competența de soluționare

a cererii în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, în

esență, în raport de dispozițiile art. 112 alin. (1), art. 651

alin. (1) și art. 666 alin. (1) C. proc. civ., și de faptul că debitorul

principal este „C. - Medic Dentist” cu sediul în Târgoviște, jud. Dâmbovița,

că este competentă să soluționeze cererea Judecătoria Târgoviște,

în a cărei circumscripție se găsește sediul debitorului principal,

întrucât normele precizate nu instituie o competență teritorială

alternativă, care să acorde creditoarei un drept de opțiune între

instanța de la sediul debitorului și instanța de la

domiciliul garantului - debitor

obligat accesoriu, fiind vorba de o normă legală imperativă ce reglementează

un caz de competență teritorială exclusivă, de la care nu sunt

permise derogări.

Prin sentința civilă

nr. 3466 din data de 29 septembrie 2016, Judecătoria

Târgoviște a declinat, la rândul său,

competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului

1, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis

dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului de competență, pe calea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel,

Judecătoria Târgoviște,

a reținut, în esență, că voința creditorului a fost în

sensul declanșării executării silite împotriva persoanei fizice C.,

care are calitatea de fidejusor și garant ipotecar în contractul de credit

din 28 aprilie 2015, contract încheiat în calitate de împrumutat de către C.

- Medic Dentist. Or, atât timp cât creditorul a înțeles să declanșeze

executarea silită doar împotriva fidejusorului, iar cererea de încuviințare

a executării silite este formulată în acest sens, instanța nu poate

avea în vedere la stabilirea competenței sediul debitorului principal. Noțiunea

de debitor, în accepțiunea art 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind interpretată

în sens larg, în sensul că poate avea această calitate atât debitorul

principal, cât și fidejusorul sau garantul, important fiind împotriva cui se

dorește declanșarea executării silite. Cum sediul debitorului C.

este în București, sector 1, Judecătoria sectorului 1 este competentă

să soluționeze cauza.

Asupra conflictului negativ de

competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei sector 1 la data de 07 septembrie 2016 cu nr. x/299/2016,

petentul B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul

de executare nr. x/2016, la cererea creditorului SC B. IFN SA în contradictoriu

cu debitorul C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit

din 28 aprilie 2015.

Acest contract de credit a fost

încheiat Intre creditorul SC B. IFN SA, debitorul „C. - Medic Dentist”, cu sediul

în mun. Târgoviște, jud. Dâmbovița, în caiitate de împrumutat și

garant și fidejusorul C. domiciliat În București, sector 1, iar prin cererea

de executare silită formulată la data de 07 septembrie 2016, creditoarea

a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu împotriva fidejusorului

C.

Dispozițiile art. 133

pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență

atunci când două sau rnai multe instanțe și-au declinat reciproc

competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor

succesive, dacă ultima instanță învestită își declină

Ia rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care

anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte reține

că cele două instanțe, Judecătoria sector 1 și Judecătoria

Târgoviște și-au decimat reciproc competența de soluționare

a prezentei cauze, având ca obiect încuviințarea executării silite, cerere

formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., Ia solicitarea creditorului

SC B. IFN SA împotriva persoanei fizice C., care are calitatea de fidejusor în contractul

de credit din 28 aprilie 2015.

Potrivit dispozițiilor

art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria

în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului

de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor

în care legea dispune altfel.

În

raport de textul legal indicat și

având în vedere că domiciliul persoanei fizice executată silit, C., în

calitate de fidejusor, este în București, sector 1, și se află în

circumscripția Judecătoriei sector 1, se constată că aceasta

este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă

judecății.

În

consecință, în temeiul dispozițiilor

art. 135 alin. (1) raportat la art. 819 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii

de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului

1 București,

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 octombrie 2016.