ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3184/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4

ianuarie 2001, reclamanta SC U.S. SA Râmnicu Vâlcea, a chemat în judecată pe

pârâta SC R.B. SA Berca, județul Buzău, în prezent SC G. SA Berca, solicitând

instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, s-o oblige pe aceasta să-i

plătească suma de 11.397.789 lei, cu titlu de diferență preț, refuzată

nejustificat la plată, cu penalități de întârziere în plată, în sumă de

7.581.571 lei, și 1.662.349 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că refuzul de plată pentru cantitatea de 5.850 kg sodă calcinată,

constatată lipsă la destinație, nu este justificat, din moment ce procesul-verbal,

încheiat cu delegatul neutru, nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor

legale în materie, aceasta în afara faptului că delegaților săi, trimiși

ulterior pentru constatarea lipsurilor, nu li s-au prezentat spre verificare

nici mijlocul de transport în care a fost expediată marfa și nici sigiliile

aplicate de predător la vagonul cu terminația 537.

Prin sentința civilă nr. 174 din 16

martie 2001, Tribunalul Buzău a admis acțiunea formulată de reclamanta SC U.S.G.

SA Râmnicu Vâlcea și a obligat pe pârâta SC R.B. SA Berca la plata sumei de

11.397.789 lei, cu titlu de preț, precum și a sumei de 7.881.571 lei penalități

de întârziere, plus suma de 1.662.349 lei cheltuieli de judecată.

Pârâta a declarat apel împotriva

acestei sentințe.

Prin decizia nr. 806 din 19 iunie

2001, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial,

a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința și a respins acțiunea

reclamantei, ca neîntemeiată, obligând intimata-reclamantă la plata sumei de

846.200 lei cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea deciziei, s-a reținut,

în esență, că refuzul plății contravalorii cantității de 5.850 kg sodă constatată

lipsă la destinație, în condițiuni de opozabilitate, este justificat, întrucât

vagonul care a transportat marfa a ajuns la destinație cu sigiliile intacte.

Reclamanta a declarat recurs în

temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. pe motiv că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra unor dovezi care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

În susținerea acestui motiv de

recurs se arată că marfa a fost preluată de la cărăuș fără obiecțiuni, că, la

recepție, nu a fost invitat cărăușul, că vagonul a fost descărcat și că a fost

sistată recepția până la sosirea delegatului furnizorului.

Recurenta mai susține că hotărârea

s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.)

întrucât s-a luat în considerare un proces-verbal de constatare încheiat

conform H.C.M. nr. 941/1959, care a fost abrogat prin Legea nr. 129/1996.

Recursul este neîntemeiat.

Critica recurentei, întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu poate fi reținută, întrucât, la

pronunțarea hotărârii, instanța de apel a avut în vedere probele administrate

în cauză, din care rezultă că vagonul a sosit la destinație cu sigiliile

intacte, situație în care marfa a fost preluată de beneficiar fără obiecțiuni,

întrucât eventualele lipsuri cantitative nu se puteau produce pe timpul

transportului.

Ca atare, cum reclamanta s-a

prezentat la constatare cu întârziere față de termenul stabilit prin adresa nr.

3622 din 2 august 1999, în mod corect pârâta, în scopul evitării plății de penalități,

care ar fi determinat majorarea pagubei, a procedat, în prezența unui delegat

neutru, la descărcarea vagonului, încheindu-se cu această ocazie procesul-verbal

nr. 3676 din 2 august 1999, în care s-a menționat lipsa a 117 saci în care a

fost ambalată soda calcinată, respectiv a cantității de 5.850 kg. și a

manifestat refuz de plată pentru contravaloarea acestei cantități, situație

corect reținută de instanța de apel prin soluția pronunțată în cauză.

De altfel, justețea deciziei

instanței de apel este confirmată atât, prin datele consemnate în procesul-verbal

încheiat la 2 august 1999, cu delegat neutru, cât și prin mențiunile din

procesul-verbal aflat la  dosarul de la fond, încheiat de aceleași persoane

care au participat și la întocmirea primului proces-verbal (din 2 august 1999)

cu participarea a două delegate din partea furnizorului trimise la constatare,

care au atestat prin propria lor semnătură că, în totalitatea lor, cei 10

plumbi, aplicați pentru sigilarea vagonului și prezentați spre verificare,

purtau sigla „U.S.G.”, care, evident, nu putea fi imprimată nici de cărăuș și

nici de beneficiarul mărfii, fapte ce duce la concluzia că vagonul a fost

violat anterior predării spre transport și, deci, că lipsa provine de la

furnizor.

Ca atare, și ținând cont că

reclamanta nu a indicat în actele de livrare numărul și seria sigiliilor

aplicate, pentru ca pârâta să fie în măsură să realizeze că vagonul a fost

violat în condițiile arătate mai sus (care o obligau pe aceasta să încheie act

de constatare cu cărăușul) se reține că, în speță, bine instanța de apel a

considerat că lipsurile provin de la furnizor și a hotărât în consecință.

Pe de altă parte, se constată că

reclamanta nu a depus, în susținerea pretențiilor sale, la dosar, scrisoarea de

trăsură, pentru a se putea verifica, dacă și în ce măsură a fost livrată

integral cantitatea de sodă calcinată ce a fost înscrisă în avizul de însoțire

a mărfii, situație care, unită și cu cele arătate mai sus, duce la concluzia

că, în mod justificat, instanța de apel a apreciat că datele cuprinse în

procesul-verbal din 2 august 1999 sunt opozabile reclamantei, cu consecința

admiterii apelului pârâtei și respingerii acțiunii.

Faptul că H.C.M. nr. 941/1959 era

abrogat la 2 august 1999 și, ca atare, datele cuprinse în acesta nu mai puteau

fi opozabile reclamantei, chiar dacă actul a fost încheiat cu participarea unui

delegat neutru, nu poate atrage nulitatea acestui act, așa cum se susține fără

nici un temei, din moment ce conținutul acestui act concordă și cu celelalte

probe de la dosar, care atestă, pe de o parte, că vagonul nu a fost cântărit la

expediere, iar pe de altă parte, că toți plumbii aplicați pentru sigilarea

mijlocului de transport aveau imprimată sigla „U.S.G.”, astfel că ambele

situații conduc la concluzia că răspunzătoare pentru lipsurile constatate la

destinație este reclamanta, care a expediat o cantitate de marfă inferioară

celei facturate.

Așa fiind, recursul reclamantei

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC U.S.G. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 806 din 19 iunie

2001 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și

comercial, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi,

26 iunie 2003.