ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 196/2017

HOTĂRÂRE

31.01.2017

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 196/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 196/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. x/57/2012 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. 58676/G/II din 14 decembrie 2012, prin care s-a pretins a fi constatată starea de incompatibilitate a sa.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 115 din 17 mai 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. - C. cu sediul în București și în consecință: s-a anulat Raportul de evaluare nr. 58676/G/II/14 decembrie 2012 întocmit de B. - C.

Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4.000 lei, cheltuieli de judecată.

La pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Raportul de evaluare nr. 58676/G/II din 14 decembrie 2012 întocmit de B. - C. s-a stabilit că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deținut simultan atât funcția de primar al orașului Tălmaciu, județul Sibiu, cât și începând din data de 19 aprilie 2011 calitatea de reprezentant al D. (orașul Tălmaciu) în cadrul Adunării Generale a Acționarilor a SC E. SRL, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Totodată, pârâta a mai reținut că reclamantul nu a respectat obligația ce-i revenea potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 de a demisiona din una din funcțiile incompatibile, continuând să le dețină simultan.

Curtea a reținut că SC E. SRL a fost înființată de către Consiliul Local Tălmaciu prin Hotărârea Consiliului Local Tălmaciu nr. 177/2010, având ca asociat unic Orașul Tălmaciu, conform art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. a), c), d) din Legea nr. 215/2001 raportat la art. 1 lit. g) pct. 2 din Legea nr. 215/2001.

Prima instanță a apreciat că norma juridică prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, reglementând incompatibilități ale aleșilor locali, constând într-o restrângere de drepturi pentru aceștia și sancțiuni pentru nerespectarea lor, este de strictă interpretare și aplicare, interpretului legii fiindu-i interzis a completa „lacunele legii”, și a o aplica pentru identitate de rațiune și la alte situații analoage, neprevăzute de lege, conform art. 10 din N.C.C.

Mai mult decât atât prin sentința nr. 879/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu definitivă prin neapelare s-a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantul A. - primar al Orașului Tălmaciu în contradictoriu cu Orașul Tălmaciu, Consiliul Local Tălmaciu, SC E. SRL și F. și în consecință s-a constatat nelegalitatea art. 11 din Hotărârea Consiliului Local Tălmaciu nr. 177/2010, a Hotărârii Consiliului Local Tălmaciu nr. 7/2011 și a Hotărârii Consiliului Local Tălmaciu nr. 6/2013 s-a admis cererea de chemare in judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții și s-a constatat nulitatea absolută a Statutului SC E. SRL în forma inițială, anterior actualizării survenite prin Hotărârea Consiliului Local nr. 38/2013, s-a constatat nulitatea absolută a declarațiilor date de reclamat autentificate din 05 aprilie 2011 la B.N.P., G., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de mandat și administrare din 21 februarie 2011 încheiat între SC E. SRL reprezentată prin Orașul Tălmaciu în calitate de asociat unic prin primar ing. H., în calitate de mandant și pârâtul F., în calitate de mandatar - administrator, s-a constatat că dreptul de reprezentare a intereselor Orașului Tălmaciu în cadrul SC E. SRL aparține și a fost exercitat exclusiv de către Consiliul Local Tălmaciu prin F., de la momentul preconstituirii societății.

Astfel, actele ce au pretins a fi constatată starea de incompatibilitate a reclamantului întrucât ar fi deținut simultan, atât funcția de primar al orașului Tălmaciu,județul Sibiu, cât și calitatea de reprezentant al D. Tălmaciu în cadrul Adunării Generale a Acționarilor a SC E. SRL fiind constatate nule absolut prin sentința menționată mai sus, reclamantul nu are calitatea de reprezentant al D. în adunarea generală a asociaților societății de interes local SC E. SRL.

Recursul;

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă B. a susținut în esență că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, raportat la incompatibilitatea în care s-a aflat intimatul prin exercitarea funcției de primar al orașului Tălmaciu, cât și calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale - orașul Tălmaciu - în adunarea generală a SC E. SRL.

A susținut recurenta că societatea comercială SC E. SRL deservește teritorial doar orașul Tălmaciu, fiind înființată prin Hotărârea nr. 177/2010 de către Consiliul Local Tălmaciu, astfel că se află în ipoteza reglementată prin dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, iar starea de incompatibilitate a intimatului derivă din calitatea de reprezentant al D. în Adunarea Generală a unei societăți comerciale de interes local.

În consecință, susține recurenta-pârâtă, Raportul de evaluare nr. 58676/G/II din 14 decembrie 2012 prin care s-a reținut incompatibilitatea în are s-a aflat intimatul-reclamant începând cu data de 19 aprilie 2011, a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și în mod greșit a fost anulat prin hotărârea atacată.

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat, având în vedere următoarele considerente.

În cauză, intimatul-reclamant A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ pe calea prevăzută în art. 22 din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. 58676/G/II din 14 decembrie 2012 prin care B. a identificat elemente în sensul existenței unei stări de incompatibilitate în care acesta s-a aflat în calitate de primar al orașului Tălmaciu județul Silviu cât și pe acea de reprezentant al unității administrativ teritoriale (oraș Tălmaciu) în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes local (SC E. SRL).

Verificând elementele stării de incompatibilitate, prima instanță a ajuns la concluzia că actele prin care s-a pretins a fi constatată starea de incompatibilitate a reclamantului, întrucât ar fi deținut simultan atât funcția de primar al orașului Tălmaciu județul Sibiu cât și calitatea de reprezentant al D. Tălmaciu în cadrul Adunării Generale a Acționarilor a SC E. SRL au fost constatate nule absolut prin sentința nr. 879/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință reclamantul nu are calitatea de reprezentant al D. în adunarea generală a societății de interes local SC E. SRL și în consecință nu se justifică aspectele reținute prin concluziile raportului de evaluare.

Înalta Curte nu împărtășește abordarea Curții de apel întrucât aceasta pornește de la o premisă greșită invocând drept temei legal al soluției adoptate printre altele și dispozițiile art. 11 din Legea nr. 215/2001 republicată, referitoare la asociațiile de dezvoltare intercomunitară.

Or, în speță, SC E. SRL nu reprezintă o asociere între două sau mai multe unități administrativ teritoriale înființate în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice, nefiind un operator regional.

Astfel cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, această societate comercială de interes local a fost înființată prin Hotărârea Consiliului Local nr. 177/2010 fiind o societate cu răspundere limitată, având ca asociat unic Orașul Tălmaciu.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, funcția de primar și viceprimar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național.

Prin Hotărârea nr. 177/2010 a Consiliului Local Tălmaciu privind înființarea SC E. SRL, intimatul a fost numit reprezentantul orașului Tălmaciu pentru semnarea actului constitutiv al societății înființate precum și pentru orice acte premergătoare și ulterioare înființării acesteia iar din adresa din 14 septembrie 2011, a Oficiului Național al Registrului Comerțului rezultă că acesta are calitatea de reprezentant al asociatului unic orașul Tălmaciu, numit la data de 19 aprilie 2011, cu o durată a mandatului nelimitată.

Din perspectiva dispozițiilor legale mai sus invocate cât și a probatoriului administrat în cauză, rezultă că intimatul-reclamant s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 deținând simultan atât funcția de primar cât și aceea de reprezentant al unității administrativ teritoriale în adunarea generală a Societății comerciale SC E. SRL.

Susținerile intimatului-reclamant, preluate de judecătorul fondului prin sentința atacată, potrivit cărora prin sentința definitivă prin neapelare nr. 879/2015 a Tribunalului Sibiu s-a admis excepția de nelegalitate și s-a constatat nelegalitatea art. 11 din Hotărârea Consiliului Local nr. 177/2010, sunt irelevante întrucât până la această dată, începând cu data de 19 aprilie 2011, acesta a deținut efectiv cele două funcții/calități, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reținând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al dispozițiilor art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va admite recursul recurentei-pârâte și va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.