ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1859/2016

Decizia nr. 1859/2016

Asupra cererii de chemare în judecată de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1/2016 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților, să se constate calitatea sa de beneficiar al "bonusului-pensie specială" în cuantum de 1.000 lei, acordat parlamentarilor, consilierilor județeni, primarilor și viceprimarilor.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a fost consilier local independent în cadrul Consiliului Local Cisnădie în perioada 1996 - 2000, ce constituie vechime în funcție de demnitate publică, astfel cum s-a stabilit prin Decizia Curții Supreme de Justiție nr. 2890 din 8 octombrie 2002, astfel încât apreciază că îi sunt aplicabile noile dispoziții legale care stabilesc acordarea unui spor/bonus la pensie persoanelor care au deținut o funcție de demnitate publică.

S-a mai învederat de către reclamant că s-a adresat atât pârâtului, cât și Casei Județene de Pensii Sibiu, răspunsurile acestor instituții fiind în sensul că doar instanța de judecată are competența de a stabili acordarea dreptului pretins, respectiv pensia de care beneficiază la acest moment a fost calculată în conformitate cu dispozițiile legale și documentele doveditoare ale vechimii în muncă și veniturilor realizate depuse la dosarul de pensie.

În drept, acțiunea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 52 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din Constituție, art. 157 din Legea nr. 263/2010 și "legea acordării bonusului-pensie specială pentru persoanele alese".

Examinând excepția necompetenței materiale, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Demersul judiciar inițiat de reclamantul A. urmărește obținerea unui drept de asigurări sociale, o pensie specială acordată persoanelor care au deținut anumite funcții de demnitate publică (parlamentari sau aleși locali).

Legea nr. 263/2010 constituie legea specială în domeniul sistemului unitar de pensii publice și alte drepturi de asigurări sociale, iar prevederile legale referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În Cap. VIII al legii sus-menționate, art. 152, 153 și 154 statuează că jurisdicția în această materie se realizează prin tribunale și curți de apel, tribunalele sunt cele care soluționează în primă instanță, printre altele, litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, din punct de vedere teritorial fiind stabilită competența de soluționare a instanței în raza căreia se află domiciliul sau reședința reclamantului.

Pe de altă parte, formularea acțiunii în contradictoriu cu Parlamentul României - Camera Deputaților și depunerea acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție, nu pot determina calificarea litigiului drept unul de contencios administrativ, materie în care, în nicio situație, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi instanță de fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea la Tribunalului Sibiu, secția specializată în litigii de asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de A. în contradictoriu cu Parlamentul României - Camera Deputaților, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția specializată în litigii de asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT