ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1841/2016

Decizia nr. 1841/2016

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 4 martie 2013, contestatoarea SC A. SRL a solicitat anularea absolută a Sentinței civile nr. 465 din 22 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/2010, dar și a Sentinței nr. 3420 din 05 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/90/2011, solicitând, totodată, obligarea intimaților la plata sumei de 100.000 euro daune morale și materiale.

Prin Sentința nr. 3969 din data de 7 octombrie 2014 Tribunalul Vâlcea a admis excepția netimbrării acțiunii invocată de instanță din oficiu și a anulat ca netimbrată cererea (contestația în anulare) formulată de contestatoarea SC A. SRL în contradictoriu cu intimații CECCAR - Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați și CECCAR - Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați Vâlcea.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că reclamanta nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, în temeiul Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar - acte normative în vigoare la data la care s-au formulat acțiunile inițiale, urmare cărora s-au pronunțat sentințele pe care reclamanta solicită a fi anulate, deși i s-a pus în vedere acest lucru prin adresa emisă la data de 10 septembrie 2014.

Împotriva sentinței a declarat recurs SC A. SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea căii de atac, desființarea hotărârii, reluarea judecății și conexarea la Dosarul nr. x/90/2014, precum și anularea sentințelor împotriva cărora a fost formulată contestația în anulare.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/90/2013.

La termenul de judecată de astăzi, 9 iunie 2016, în temeiul art. 137 coroborat cu art. 252 C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției perimării, excepție pe care instanța o apreciază a fi întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare ce face de prisos expunerea și cercetarea în fond a pricinii.

Prin încheierea din data de 2 martie 2015, judecarea recursului a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pe baza referatului întocmit de grefierul de ședință la data de 24 martie 2016, instanța a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, în temeiul art. 252 C. proc. civ., în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute de art. 249 - 251 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatând, din oficiu, perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 3969 din 7 octombrie 2014 a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT