CtEDO 08.04.2008 Auto

AFFAIRE YUCEL c. TURQUIE (NO 2)

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.04.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Non-violation de l'article 5 - Droit à la liberté et à la sûreté
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE YUCEL c. TURQUIE (NO 2) (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CAUZA YÜCEL c. TURCIA (n (Cercetarea nr. 31152/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 aprilie 2008 DEFINITIVF 08/07/2008 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Yücel c. Turcia (n 2), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Irene Cabral Barreto, R Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunctă de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 18 martie 2008, Rend la chetă că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 31152/04) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Erdinç Yücel ( reclamantul a sesizat Curtea la 23 august 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 20 martie 2007, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice cauza formulată de art. 5 alin. (3) din Convenția guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (3) din Convenție, Curtea a decis să examineze în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. La 21 ianuarie 2001, reclamantul a fost reținut în urma unei operațiuni antiteroriste. La 25 ianuarie 2001, poliția a efectuat o percheziție la domiciliu și a confiscat o dischetă de calculator, publicații ilegale și 41 de gloanțe de 9 mm. La 27 ianuarie 2001, reclamantul a fost reținut provizoriu. În februarie 2001, procurorul Republicii lângă curtea de securitate din statul arestului a introdus un act de acuzare împotriva reclamantului și trei coinculpați pentru apartenență la o organizație ilegală. Numărul de coinculpați și-au retras ulterior numărul de 12. 18 acte teroriste comise colectiv le erau reproșate. 10. Între timp, reclamantul a început grevele foamei și a fost spitalizat de mai multe ori între 2001 și 2004. Într-un raport din 29 iulie 2002, institutul medico-legal diagnosti a respins cererea de eliberare a reclamantului de către Wernicke-Korsakoff și a recomandat eliberarea sa pentru șase luni. 12. La 1 august 2002, instanța de securitate a statului a respins cererea de eliberare a reclamantului. 13. La 23 iunie 2004, cererea depusă la ministrul de justiție pentru ca acesta să dispună un recurs extraordinar (yz.elej. yoluyla bozma) a fost, de asemenea, respinsă. 14. La 7 iunie 2006, reclamantul a fost eliberat. 15. Potrivit elementelor dosarului, urmărirea penală împotriva sa rămâne în curs de desfășurare în fața instanței de judecată asediate d La art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale, iar la art. 5 alineatul (3) din Convenție se face trimitere la orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute la alineatul (3). (c) prezentului articol (...) are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil, sau eliberat în timpul procedurii. Punerea în libertate poate fi condiționată de o garanție care să asigure încuviințarea celui de-al doilea. Pe admisibilitate 17. Guvernul se referă la Decizia Köse și alte c. 50177/99) din 2 mai 2006 și consideră că reclamantul ar fi trebuit să utilizeze căile de atac prevăzute la articolele 297-304 din Codul de procedură penală pentru a obține eliberarea sa. 18. Reclamantul nu se pronunță. 19. Curtea observă că cauza examinată în acest sens privește durata detenției și intră sub incidența articolului 5 alineatul (3) din convenție. Or, motivul invocat de guvern se referă la dreptul de a obține eliberarea sa și se referă la: art. 5 alineatul (4). Curtea respinge în consecință această excepție preliminară. 20. Guvernul consideră, de asemenea, că cererea este tardivă în cazul în care ar trebui să se admită că nu există căi de atac interne. 21. Reclamantul nu se pronunță. 22. Curtea arată că cererea a fost formulată la 23 august 2004 și că reclamantul a fost eliberat la 7 iunie 2006. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. Prin urmare, este necesar să se declare admisibil. Pe fond 24. Reclamantul se plânge de durata deteniei provizorii. 25. Părțile par să acorde pentru a lua ca punct de plecare la 27 1 ianuarie 2001, data la care reclamantul a fost pus în detenție, precum și la sfârșitul perioadei care urmează să fie luată în considerare, la 7 iunie 2006, data eliberării de la mai puțin de cinci ani și aproximativ patru luni. 26. Guvernul consideră că numărul persoanelor acuzate și gravitatea faptelor reproșate justifică durata detenției. 27. Astfel cum este constant în jurisprudența Curții, caracterul mai puțin rezonabil al duratei detenției provizorii trebuie să se aprecieze în fiecare caz în funcție de particularitățile cauzei. În primul rând, este de datoria autorităților judiciare naționale să se asigure că, într-un caz dat, durata detenției provizorii a unui inculpat nu depășește limita rezonabilității. În acest scop, trebuie să examineze toate circumstanțele care pot dezvălui sau exclude existența unei adevărate cerințe de interes public care să justifice, având în vedere prezumția de nevinovăție, o excepție de la regula respectării libertății individuale și să prezinte un raport cu privire la aceasta în deciziile lor de respingere a cererilor de extindere. A se vedea hotărârea Curții din 28 octombrie 1998, Rec., 1998 VIII, § 154, Remzi Ayd Electroluxn c. Turcia, 30911/04, §§ 51-58, 20 februarie 2007). 28. În acest caz, nu există niciun element care să indice faptul că autoritățile au luat în considerare criteriul timpului scurs. 29. Or, Curtea a examinat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare și a estimat că un astfel de termen de detenție provizorie a constituit o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție (a se vedea, de exemplu, Delici c. Turcia , nr. 77845/01, 24 mai 2005 și Taciro Astfel, având în vedere jurisprudența sa și elementele de care dispune, Curtea consideră că durata detenției provizorii de care se plânge reclamantul constituie o necunoaștere a articolului 5 alineatul (3) din convenție. Prin urmare, a avut loc o încălcare a acestei dispoziții. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Rău 33. Reclamantul solicită 80 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit. 34. Guvernul solicită respingerea acestei revendicări. 35. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și orice prejudiciu material. Prin urmare, ea respinge cererea de despăgubire în acest sens. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 3 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit. Costuri și cheltuieli de judecată 36. De asemenea, reclamantul solicită 35 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și pentru cele efectuate în fața Curții. 37. Guvernul invită Curtea să respingă această cerere, din lipsă de documente justificative. 38. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Interese moratorii 39. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN Lprecum UNANIMITATE, Declar admisibilă restul cererii; A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenția menționată în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 3 000 EUR (trei mii EUR) trebuie convertită în cărți turce noi la rata aplicabilă la data regulamentului, pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. aprilie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-02-19
0,96
AFFAIRE SÜRMELİOĞLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SÜRMELİOĞLU c. TURQUIE ( Requête n o 17940/03) ARRÊT STRASBOURG 19 février 2008 DÉFINITIF 07/07/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2008-07-17
0,96
AFFAIRE AKGÜL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE HİDAYET AKGÜL c. TURQUIE (Requête n o 19728/02) ARRÊT STRASBOURG 17 juillet 2008 DÉFINITIF 17/10/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2008-04-08
0,96
AFFAIRE TARAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TARAK c. TURQUIE (Requête n o 18711/02) ARRÊT STRASBOURG 8 avril 2008 DÉFINITIF 29/09/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2009-07-16
0,96
AFFAIRE ELÇİÇEK ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ELÇİÇEK ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 6094/03) ARRÊT STRASBOURG 16 juillet 2009 DÉFINITIF 16/10/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Elçiçek et autres c. Turquie, La Cour européenne des
CtEDO 2008-04-08
0,96
AFFAIRE KIZIL ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KIZIL ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 1375/03) ARRÊT STRASBOURG 8 avril 2008 DÉFINITIF 08/07/2008 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Kızıl et autres c. Turquie, La Cour européenne des Droits
Sursă