CtEDO 08.04.2008 Auto

AFFAIRE TARAK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.04.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 5 - Droit à la liberté et à la sûreté
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE TARAK c. TURQUIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CAUZA TARAK c. TURCIA (solicitarea nr. 18711/02) HOTĂRÂREA STRASBURG aprilie 2008 DEFINIF 29/09/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Tarak c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, Președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, R'za Türmen, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 18 martie 2008, Rend la hotărârea pe care o aici, adoptat la această dată procedura La originea 18711/02) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, Cihan Deniz Tarak, a sesizat Curtea la 17 aprilie 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 18 septembrie 2003, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă. Printr-o decizie din 20 februarie 2007, Curtea a declarat restul cererii parțiale admisibile. Reclamantul s-a născut în 1976 și locuiește în Kocaeli. Reclamantul a fost arestat la 23 noiembrie 1996. La 2 decembrie 1996, acesta a fost adus în fața judecătorului-sef lângă curtea de securitate din Istanbul, care a ordonat arestarea sa provizorie. La 21 martie 1997, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului a introdus un act de acuzare împotriva reclamantului, în temeiul articolului 146 alineatul (1) din Codul penal care reprimă atacurile împotriva ordinii constituționale. La 16 aprilie și 19 februarie 1998, în urma examinării din oficiu a situației reclamantului, Curtea de Securitate a Uniunii Europene a dispus reținerea sa provizorie. La 28 ianuarie și la 6 februarie 2002, Curtea de Securitate a statului a respins cererea de eliberare provizorie din motive de sănătate a reclamantului, precum și opoziția formulată împotriva acestei decizii. 10. În ședințele din 30 mai, 25 iulie, 26 septembrie și 24 noiembrie 1997, 23 ianuarie, 18 martie, 22 mai, 24 iulie, 25 septembrie și 25 noiembrie 1998, 12 februarie, 7 iulie, 24 septembrie și 24 noiembrie 1999, 9 februarie, 19 iunie și 1 noiembrie 2000, 2 ianuarie, 11 aprilie, 22 iunie și 28 noiembrie 2001, și 13 martie, 22 mai și 24 iulie 2002, Curtea de Securitate a Uniunii Europene a respins cererile de eliberare a reclamantului și a dispus menținerea sa în detenție provizorie, având în vedere natura infracțiunii reproșate și starea probelor. 11. Prin hotărârea din 2 octombrie 2002, instanța de securitate a statului l-a condamnat pe reclamant la condamnare pe viață. 12. La 21 iunie 2004, Curtea de Casație a confirmat condamnarea reclamantului. ÎN DREPTUL VIOLAȚIEI ALEGATE DE LA ARTICOLUL 5 ALINEATUL (3) DIN CONVENȚIA 13. Invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii. 14. Guvernul și-a prezentat observațiile cu întârziere și cele nu au fost depuse la dosar. 15. Curtea observă că reclamantul a fost deținut în perioada 23 noiembrie 1996-2 octombrie 2002. Prin urmare, reținerea sa provizorie a durat aproximativ cinci ani și zece luni. 16. Caracterul În primul rând, autoritățile judiciare naționale trebuie să se asigure că, într-un caz dat, durata detenției provizorii a unui inculpat nu depășește limita rațiunii. În acest scop, trebuie să examineze toate circumstanțele care pot dezvălui sau exclude existența unei adevărate cerințe de interes public care justifică, având în vedere prezumția de nevinovăție, o excepție de la regula respectării libertății individuale și de a raporta în deciziile lor de respingere a cererilor de extindere. A se vedea hotărârea Curții din 28 octombrie 1998, Rec., 1998-VIII, § 154; și Remzi Aydćn c. Turcia , 30911/04, §§ 51-58, 20 februarie 2007). 17. În acest caz, nu există niciun element care să indice faptul că autoritățile au luat în considerare criteriul timpului scurs. 18. Or, Curtea a examinat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare și a estimat că un astfel de termen de detenție provizorie însemna încălcarea articolului 5 alineatul (3) din Convenție (a se vedea, de exemplu, Astfel, având în vedere jurisprudența sa și elementele de care dispune, Curtea consideră că durata detenției provizorii de care se plânge reclamantul constituie o necunoaștere a art. 5 alin. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 21. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Francoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-10-10
0,97
AFFAIRE FALAKAOĞLU c. TURQUIE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FALAKAOĞLU c. TURQUIE (N o 2) (Requête n o 11840/02) ARRÊT STRASBOURG 10 octobre 2006 DÉFINITIF 10/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
CtEDO 2008-02-19
0,97
AFFAIRE SÜRMELİOĞLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SÜRMELİOĞLU c. TURQUIE ( Requête n o 17940/03) ARRÊT STRASBOURG 19 février 2008 DÉFINITIF 07/07/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2008-02-12
0,96
AFFAIRE FARUK DENIZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FARUK DENİZ c. TURQUIE (Requête n o 19646/03) ARRÊT STRASBOURG 12 février 2008 DÉFINITIF 12/05/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2006-10-10
0,96
AFFAIRE COMAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÇOMAK c. TURQUIE (Requête n o 225/02) ARRÊT STRASBOURG 10 octobre 2006 DÉFINITIF 10/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2005-04-26
0,96
AFFAIRE FALAKAOĞLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FALAKAOĞLU c. TURQUIE (Requête n o 77365/01) ARRÊT STRASBOURG 26 avril 2005 DÉFINITIF 26/07/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
Sursă