CtEDO 08.04.2008 Auto

AFFAIRE KIZIL ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.04.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE KIZIL ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KIZIL ȘI ALTELE c. TURCIA (Cercetarea nr. 1375/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 aprilie 2008 DEFINITIVF 08/07/2008 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 18 martie 2008, Rend la chetă că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 1375/03) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care trei resortisanți ai acestui stat, Ms. La 9 iulie 2002, în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a Drepturilor Omului și a Libertăilor Fundamentale ( La 5 iunie 2007, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice Guvernului cauza întemeiat pe lipsa de comunicare a reclamanților de la avizul procurorului general în apropierea Curții de Casație. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. La 12 decembrie 2000, reclamanții au fost arestați de către Hotărârea de Securitate, secțiunea de combatere a terorismului d În temeiul articolului 169 din fostul Cod Penal și al articolului 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, Parchetul din apropierea Curții de Securitate a statului a intentat o acțiune penală împotriva reclamanților pentru ajutor și apartenență la organizația armată ilegală a PKK. [1] Printr-o hotărâre din 26 iulie 2001, pe baza articolelor 169 din vechiul cod penal și 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, compusă numai din judecători civili, Curtea de Securitate a Uniunii Europene a recunoscut reclamanții vinovați de faptele reproșate și a condamnat fiecare reclamant la o pedeapsă de trei ani și nouă luni. La 31 iulie 2001, reclamanții au formulat un recurs la Curtea de Casație prin care au solicitat o audiere. La 31 octombrie 2001, procurorul general lângă 9 Camera Curții de Casație a solicitat confirmarea hotărârii atacate. Acest aviz al procurorului nu a fost notificat reclamanților. La 22 noiembrie 2001, 9 La 25 decembrie 2001, reclamanții au prezentat procurorului general în apropierea Curții de Casație o acțiune în rectificarea hotărârii din 22 noiembrie 2001 și au solicitat o audiere pe fond. 11. La 22 ianuarie 2002, procurorul general a acceptat cererea reclamanților pe motiv că Curtea de Casație nu a ținut în cuie. De asemenea, a solicitat confirmarea hotărârii din 31 octombrie 2001. Acest aviz al procurorului nu a fost notificat reclamanților. 12. Prin hotărârea din 28 martie 2002, vărsată grefei Curții de Securitate a statului la 11 aprilie 2002, după ce a ținut o audiere, la 9 aprilie 2002, Camera Curții de Casație a respins acțiunea prin încuviințare a reclamanților, menționând că își prezentaseră declarația în apărare scrisă și refuzaseră să pledeze. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 13. Dreptul intern relevant aplicabil la momentul respectiv faptelor figurează în hotărârea ç. Turcia ([GC], nr. 36590/97, § 34, CEDH 2002 V). Modificările legislative care au intrat în vigoare începând cu 2003 figurează în Hotărârea Erdal Taș c. Turcia 77650/01, § 18-19, 19 decembrie 2006). ÎN JUST PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 § 1 DIN CONVENȚIE 14. Reclamanții se plâng de lipsa de comunicare a avizelor procurorului general în apropierea Curții de Casație. 1 din Convenție, care, în pasajul său relevant, se citește astfel Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de către o instanță (...), care va hotărî, fie cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, fie cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) 15. Guvernul ridică o excepție de la nerespectarea termenului de șase luni. Acesta susține că recursul în litigiu cu privire la arestarea penală este o cale extraordinară de atac să nu se epuizeze. În acest caz, ultima decizie internă, în sensul articolului 35 § 1 din Convenție, este hotărârea Curții de Casație din 22 noiembrie 2001 în timp ce reclamanții și-au prezentat cererea în fața Curții la 9 iulie 2002.17. Reclamanții susțin că au respectat termenul de șase luni. 18. Curtea constată că ultima decizie internă definitivă, în sensul art. 35 alin. (1) din Convenție, este hotărârea Curții de Casație din 28. martie 2002, vărsat grefei Curții de Securitate a Uniunii Europene la 11 aprilie 2002. Ea remarcă faptul că reclamanții și-au depus cererea la 9 iulie 2002, adică în termen de șase luni de la această decizie. Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa și ținând cont de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. În plus, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de . Pe fond 20. Reclamanții susțin că nu au luat cunoștință de opiniile procurorului general, dar se referă la această teză. 21. Curtea amintește că a examinat adesea astfel de obiecțiuni și a concluzionat că a încălcat art. 6 alineatul (1) din convenție ca urmare a necomunicarii avizului procurorului general, având în vedere natura observațiilor acestuia și a lacunei pentru un justițiabil de a răspunde în scris (a se vedea, printre multe altele, Göç, citată anterior, §§ 55 58, Tosun c. Turcia, n 4124/02, §§ 22-24, 28 februarie 2006 . Curtea consideră că nu s-a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să conducă la o concluzie diferită de cea formulată pentru obiecțiuni identice în speță. 22. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 23. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 24. Reclamanții solicită 1 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și 2 25. Guvernul contestă aceste pretenții. 26. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În conformitate cu jurisprudența sa constantă în cauze similare, Curtea consideră că constatarea sa de încălcare constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru pretinsa daună morală (Göç, citată anterior, § 41). 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și 2 750 de noi cărți turcești (aproximativ 1 576 EUR) pentru cele efectuate în fața Curții. 28. Guvernul contestă aceste pretenții. 29. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se află stabiliți realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, instanțele au furnizat nici o justificare pentru a-și susține cererea. Prin urmare, Curtea o respinge. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L cererea admisibilă A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că constatarea unei încălcări oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de solicitanți respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 8 aprilie 2008, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din regulament. Francoise Elens-Passos Francoise Tulkens Asistentă Președinte Partidul Muncitorilor din Kurdistan.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-07-17
0,97
AFFAIRE KIZIL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KIZIL c. TURQUIE (Requête n o 29098/03) ARRÊT STRASBOURG 17 juillet 2008 DÉFINITIF 17/10/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2008-07-17
0,97
AFFAIRE AKGÜL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE HİDAYET AKGÜL c. TURQUIE (Requête n o 19728/02) ARRÊT STRASBOURG 17 juillet 2008 DÉFINITIF 17/10/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2008-04-08
0,96
AFFAIRE KECECIOGLU ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE KEÇECİOĞLU ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 37546/02) ARRÊT ( fond ) STRASBOURG 8 avril 2008 DÉFINITIF 08/07/2008 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Keçecioğlu et autres c. Turquie, La Cour
CtEDO 2008-02-19
0,96
AFFAIRE SÜRMELİOĞLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SÜRMELİOĞLU c. TURQUIE ( Requête n o 17940/03) ARRÊT STRASBOURG 19 février 2008 DÉFINITIF 07/07/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2008-04-08
0,96
AFFAIRE TARAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TARAK c. TURQUIE (Requête n o 18711/02) ARRÊT STRASBOURG 8 avril 2008 DÉFINITIF 29/09/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă