ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2006/2017

Decizia nr. 2006/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05.08.2016, sub nr. x/97/2016, pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios, reclamanta Asociația Composesoratul Merișor a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (în prezent Ministerul Apelor și Pădurilor):

- anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră Timișoara sub nr. 5517 din 20 mai 2016 raportat la anul 2007, reprezentând în fapt un refuz nejustificat emis cu exces de putere, prin care Garda Forestieră Timișoara i-a comunicat refuzul nejustificat la solicitările sale, cu privire la întocmirea decontului și acordarea/plata ajutoarelor de stat aferente anului 2007, cu consecința obligării pârâților în solidar la:

- plata sumei de 60.105, 98 lei, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietari pentru suprafața de pădure de 139,80 ha, situată în zona/tipul funcțional T1 și T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Pui pe întreaga perioadă a anului 2007, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2007.

- plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 60.105,98 lei, începând cu data de 30.06.2014, dată la care a depus cererea inițială nr. 409 la Garda Forestieră Timișoara; cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința nr. 26/CA din data de 18 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Hunedoara și s-a declinat competența materială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația Composesoratul Merișor, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, tribunalul a considerat că dreptul invocat de către reclamantă este recunoscut de art. 97 din Legea nr. 47/2008, iar obligația corelativă ii revine statului prin autoritatea publică centrală.

2.2. Prin sentința nr. 66 din data de 27 martie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Asociația Composesoratul Merișor, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Hunedoara, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Hunedoara și Curtea de Apel Alba Iulia și, suspendând din oficiu judecata cauzei a trimis dosarul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

S-a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea unui act administrativ emis de către o autoritate publică locală Garda Forestieră Timișoara, act interpretat de către reclamantă ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitările sale de întocmire a decontului și de acordare a compensațiilor aferente anului 2007.

A considerat curtea de apel că, deși prin chemarea de judecată reclamanta a chemat în judecată Ministerul Apelor și Pădurilor - organ ierarhic superior al Gărzii Forestiere Timișoara, care este autoritate publică centrală în materia silviculturii, nu se schimbă cu nimic competența, întrucât actul administrativ atacat nu emană de la această autoritate.

Doar urmare a admiterii cererii de anulare a actului administrativ, și ca o consecință a acestei anulări, Ministerul Apelor și Pădurilor ar putea fi obligat în solidar la plata sumelor solicitate în calitatea sa de ordonator principal de credite.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Astfel cum rezultă din înscrisurile din dosarul cauzei, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Apelor și Pădurilor, contravaloarea ajutoarelor de stat destinate proprietarilor de păduri cu funcții speciale de protecție situate in zona/tipul funcțional T1 și T2, ca urmare a restricțiilor prevăzute in amenajamentele silvice și în studiile sumare de amenajare, conform prevederilor H.G. nr. 333 din 21 aprilie 2005, aferente anului 2007, in cuantum de 60.105,98 lei.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În raport de dispozițiile legale citate, competența materială de soluționare a cauzelor de către instanțele de contencios administrativ se stabilește în raport de două criterii și anume: al rangului organului emitent/autorității publice, respectiv criteriul valoric care privește taxele și impozitele, contribuțiile, datoriile vamale, precum și accesorii ale acestora.

În cauză, după cum se constată, sumele solicitate ca despăgubiri nu se încadrează în categoria taxelor, impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale, precum și accesorii ale acestora.

Acțiunea formulată vizează refuzul autorităților publice pârâte de acordare a despăgubirilor solicitate de reclamantă, astfel că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de criteriul rangului autorității publice pârâte implicată în raportul juridic administrativ.

În cauză, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 861/2009, Ministerului Mediului și Pădurilor îi revin, în principal, atribuții în ceea ce privește problema acordării compensațiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice.

Întrucât Ministerul Apelor și Pădurilor se încadrează în categoria autorităților publice centrale, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, rezultă că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de rangul autorității publice.

Astfel, competența de soluționare a cauzei de față revine Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind reclamanta Asociația Composesoratul Merișor, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2017.