ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 700/2017

Decizia nr. 700/2017 După deliberare, asupra cauzei de față, constata următoarele; Prin Decizia nr. 810 din 29 noiembrie 2016, Curtea de Apei Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecații apelului, în baza art. 413 pct. 1 C. proc. civ., și, totodată, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 246 din 19 aprilie 2016 a Tribunalului Vrancea, secția l civilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul - pârât A. înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 10 ianuarie 2017. În raport de prevederile art. 248 alin. ( 1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., eu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ.: „hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege simt supuse recursului". Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că: „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Pentru această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

În cauză, prin demersul judiciar inițiat la daia de 9 decembrie 2015, reclamantul A. a solicitat: obligarea pârâtei CN B. SA la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcției de impiegat de mișcare, începând cu data de 10 octombrie 2005, suma ce rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de economist C., în Dosarul de executare silită nr. x/2009 al executorului judecătoresc D., și completarea acestuia conform contractului colectiv de muncă al unității, din care ar urma să se scadă suma de bani deja recuperată de către reclamant; obligarea la plata acelorași drepturi bănești rezultate din salarii, conform contractului colectiv de muncă la nivelul unității și pentru viitor, până la data integrării efective în postul deținut anterior de impiegat de mișcare Ia stația x Mărășești și obligarea pârâtei la plata sumei de 350 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data primirii notificării, respectiv 7 februarie 2007. Prin cererea completatoare, formulata la data de 18 ianuarie 2016, reclamantul a solicitat plata de daune morale în suma de 1.000.000 euro pentru daunele cauzate de comportamentul pârâtei, care i-au adus grave prejudicii stării de sănătate.

Cu referire la acest capăt de cerere, Tribunalul Vrancea a reținut că prejudiciul moral invocat de reclamant reprezintă o urmare a măsurilor dispuse de pârâta - angajatoare în derularea raporturilor de muncă. Prin urmare, toate pretențiile formulate de reclamant în prezenta cauză se circumscriu noțiunii de conflict de muncă și aceasta deoarece cererea completatoare a fost analizată de instanțele de fond și apel din perspectiva răspunderii patrimoniale a angajatorului care, potrivit art. 253 alin. (1) C. muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, poate fi angajată în ipoteza în care salariatul a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Față de natura pretențiilor deduse judecății prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, se reține că acestea izvorăsc dintr-un conflict de muncă, astfel că sunt aplicabile dispozițiile reglementate de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Astfel, litigiile în materia conflictelor de muncă nu sunt supuse recursului indiferent de valoarea pretențiilor (așadar chiar dacă acestea depășesc pragul valoric de 1.000.000 lei). Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. În cauză, Decizia nr. 810 din 29 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, este definitivă în înțelesul dispozițiilor legale sus menționate, motiv pentru care împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale sus evocate, precum și de caracterul pretențiilor solicitate de recurentul-reclamant în prezenta cauză, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil. Pentru considerentele arătate în precedent, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr, 810 din 29 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de munca și asigurări sociale, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 810 din 29 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Ape! Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil. Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 aprilie 2017.