ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 700/2017

Decizia nr. 700/2017

După deliberare, asupra cauzei de față,

constata următoarele;

Prin Decizia nr. 810 din 29 noiembrie 2016, Curtea de Apei Galați,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecații

apelului, în baza art. 413 pct. 1 C. proc. civ., și,

totodată, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul -

reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 246 din 19 aprilie 2016 a

Tribunalului Vrancea, secția l civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs recurentul

- pârât A. înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 10 ianuarie 2017.

În raport de prevederile art. 248 alin. (

1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., eu referire

la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a

analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care

constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1)

C. proc. civ.: „hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii,

fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile

expres prevăzute de lege simt supuse recursului".

Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că: „în

procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi

și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit.

a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele

privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele

de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000

lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului

hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea

prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse

numai apelului".

Pentru această categorie de

litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de

jurisdicție, respectiv fond și apel.

În cauză, prin demersul judiciar

inițiat la daia de 9 decembrie 2015, reclamantul A. a solicitat: obligarea

pârâtei CN B. SA la plata drepturilor salariale corespunzătoare

funcției de impiegat de mișcare, începând cu data de 10 octombrie

2005, suma ce rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară

întocmit de economist C., în Dosarul de executare silită nr. x/2009 al

executorului judecătoresc D., și completarea acestuia conform

contractului colectiv de muncă al unității, din care ar urma

să se scadă suma de bani deja recuperată de către

reclamant; obligarea la plata acelorași drepturi bănești

rezultate din salarii, conform contractului colectiv de muncă la nivelul unității

și pentru viitor, până la data integrării efective în postul

deținut anterior de impiegat de mișcare Ia stația x

Mărășești și obligarea pârâtei la plata sumei de 350

lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data primirii notificării,

respectiv 7 februarie 2007.

Prin cererea completatoare, formulata

la data de 18 ianuarie 2016, reclamantul a solicitat plata de daune morale în

suma de 1.000.000 euro pentru

daunele

cauzate de comportamentul pârâtei, care i-au adus grave prejudicii stării

de sănătate.

Cu referire la acest capăt de

cerere, Tribunalul Vrancea a reținut că prejudiciul moral invocat de

reclamant reprezintă o urmare a măsurilor dispuse de pârâta -

angajatoare în derularea raporturilor de muncă.

Prin urmare, toate pretențiile

formulate de reclamant în prezenta cauză se circumscriu noțiunii de

conflict de muncă și aceasta deoarece cererea completatoare a fost

analizată de instanțele de fond și apel din perspectiva

răspunderii patrimoniale a angajatorului care, potrivit art. 253 alin. (1)

C. muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, poate fi angajată în ipoteza în

care salariatul a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa

angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în

legătură cu serviciul.

Față de natura

pretențiilor deduse judecății prin cererea de chemare în

judecată, astfel cum a fost completată, se reține că

acestea izvorăsc dintr-un conflict de muncă, astfel că sunt

aplicabile dispozițiile reglementate de art. 18 alin. (2) din Legea nr.

2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, în

procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act

normativ, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia

conflictelor de muncă și asigurări sociale. De asemenea, în

aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de

instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Astfel, litigiile în materia

conflictelor de muncă nu sunt supuse recursului indiferent de valoarea

pretențiilor (așadar chiar dacă acestea depășesc

pragul valoric de 1.000.000 lei).

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4

C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile

date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu

recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ.,

hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de

atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de

aceasta.

În cauză, Decizia nr. 810 din 29

noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, este definitivă în

înțelesul dispozițiilor legale sus menționate, motiv pentru care

împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Prin urmare, în raport de

conținutul dispozițiilor legale sus evocate, precum și de

caracterul pretențiilor solicitate de recurentul-reclamant în prezenta

cauză, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru considerentele arătate în

precedent, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei

nr, 810 din 29 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția conflicte de munca și asigurări sociale, ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 810 din 29 noiembrie 2016,

pronunțată de Curtea de Ape! Galați, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi

de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 aprilie 2017.