ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1194/2017

Decizia nr. 1194/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin încheierea de

ședință din data de 27 ianuarie 2017, pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/120/2014/a3.1,

în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost

suspendată judecata recursului declarat de către

recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de ședință din

data de 13 octombrie 2016 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în Dosarul

nr. x/120/2014/a3, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. Dâmbovița,

pentru lipsa nejustificată a părților.

Împotriva

acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta A., dosarul

fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, la data de 13 martie 2017 și repartizat aleatoriu

completului de filtru nr. 7.

În

susținerea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că,

dacă dosarul este suspendat, această împrejurare are

legătură cu Hotărârea civilă nr. 25 din data de 26 ianuarie

2017, pronunțată în Dosarul nr. x/42/2016. Motivele de recurs nu au

fost încadrate în drept de către recurenta-reclamantă.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 15 mai 2017,

la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului, în cuprinsul acesteia reținându-se că motivele invocate

de către recurenta-reclamantă nu se încadrează în

dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de

filtru nr. 7, constatând că raportul întrunește condițiile

prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin

rezoluția din data de15 mai 2017, comunicarea acestuia către

părți,pentru a pute formula puncte de vedere, în conformitate cu

dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit

dovezilor aflate la filele 40, 45-47 din dosarul de recurs, raportul asupra

admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat

părților.

La data de 24

mai 2017, recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la

raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, apreciind că

motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 C.

proc. civ.

Analizând

recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este

nul pentru considerentele ce succed:

Recursul este

o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în

termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit

dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.,

cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în

conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor

hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ

prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art.

489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă

motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la

art. 488 din același cod.

În plus, pe

lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că

aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a

pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi

exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța

învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc

eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate

și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la

una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Față

de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că, în cuprinsul

acesteia, nu se regăsesc critici care să vizeze raționamentul expus

de curtea de apel în cuprinsul încheierii în motivarea măsurii adoptate

prin încheierea recurată, recurenta-reclamantă A. invocând doar

că există o legătură între măsura suspendării

dispuse în cauză și hotărârea pronunțată în Dosarul nr.

x/42/2016.

Cum obiectul

recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I

civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile

art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care

să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii

dispuse prin încheierea atacată.

Afirmația

recurentei-reclamante în sensul că măsura suspendării are

legătură cu hotărârea pronunțată în Dosarul nr. x/42/2016,

fără ca aceasta să aducă critici explicite încheierii prin

care s-a dispus suspendarea și în absența unei cereri exprese a

părților cauzei în sensul judecării pricinii și în

lipsă conform art. 223 și art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C.

proc. civ., nu poate determina incidența vreunuia dintre cazurile exprese

și limitativ prevăzute ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.,

nefiind redate de către recurenta-reclamantă astfel de

argumentări juridice.

Așa

fiind, cum aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu se

încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nu

vizează conținutul încheierii atacate și cum, în cauză, nu

pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.,

motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres

prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a constata

nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii pronunțate la

data de 27 ianuarie 2017 de Curtea de Apel Ploiești, secția I

civilă, în Dosarul nr. x/120/2014/a3.1.

Fără

nicio cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 14 iulie 2017.