ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1194/2017

Decizia nr. 1194/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 27 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/120/2014/a3.1, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecata recursului declarat de către recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de ședință din data de 13 octombrie 2016 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în Dosarul nr. x/120/2014/a3, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. Dâmbovița, pentru lipsa nejustificată a părților.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 13 martie 2017 și repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 7. În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că, dacă dosarul este suspendat, această împrejurare are legătură cu Hotărârea civilă nr. 25 din data de 26 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/42/2016. Motivele de recurs nu au fost încadrate în drept de către recurenta-reclamantă. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 15 mai 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul acesteia reținându-se că motivele invocate de către recurenta-reclamantă nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc.

civ. Completul de filtru nr. 7, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din data de15 mai 2017, comunicarea acestuia către părți,pentru a pute formula puncte de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 40, 45-47 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. La data de 24 mai 2017, recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, apreciind că motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc.

civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc.

civ. Față de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că, în cuprinsul acesteia, nu se regăsesc critici care să vizeze raționamentul expus de curtea de apel în cuprinsul încheierii în motivarea măsurii adoptate prin încheierea recurată, recurenta-reclamantă A. invocând doar că există o legătură între măsura suspendării dispuse în cauză și hotărârea pronunțată în Dosarul nr. x/42/2016. Cum obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea atacată.

Afirmația recurentei-reclamante în sensul că măsura suspendării are legătură cu hotărârea pronunțată în Dosarul nr. x/42/2016, fără ca aceasta să aducă critici explicite încheierii prin care s-a dispus suspendarea și în absența unei cereri exprese a părților cauzei în sensul judecării pricinii și în lipsă conform art. 223 și art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ., nu poate determina incidența vreunuia dintre cazurile exprese și limitativ prevăzute ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nefiind redate de către recurenta-reclamantă astfel de argumentări juridice. Așa fiind, cum aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc.

civ., nu vizează conținutul încheierii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii pronunțate la data de 27 ianuarie 2017 de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/120/2014/a3.1. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iulie 2017.