ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1754/2017

Decizia nr. 1754/2017

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

În fapt, la data de 28 decembrie 2015 contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL să se constate că în perioadele 11.12.1981-25.05.1998 și 8.10.1998-31.05.2000 activitatea pe care a desfășurat-o în calitate de angajat la SC C. SA Pătârlagele s-a încadrat în grupa a II-a de muncă în proporție de 100% în conformitate cu Ordinul Ministrului Muncii și Protecției Sociale nr. 5783 din 18.07.1991, cu modificările și completările ulterioare.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Buzău, secția I civilă, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 331 din 11 aprilie 2016, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B. SRL și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Apelul reclamantului împotriva acestei hotărâri a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin decizia nr. 2115 din 20 octombrie 2016.

La data de 20.11.2016, reclamantul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, iar Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin decizia nr. 188 din 26 ianuarie 2017 a respins calea de atac cu motivarea că au fost formulate critici ce vizează o pretinsă greșeală de judecată și nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 5 aprilie 2017, a fost înregistrat recursul contestatorului A. împotriva deciziei civile nr. 188 din 26 ianuarie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, recurs cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 18 septembrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru CF4, la data de 21 septembrie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Nu s-au formulat puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac și s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 9 noiembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit dispozițiilor art. 508 pct. 4 C. proc. civ. hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 - privind noul C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Față de cele sus menționate, decizia civilă nr. 188 din 26 ianuarie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ., întrucât nici decizia atacată pe calea contestației în anulare - decizia nr. 2115 din 20 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă - nu mai poate fi atacată cu recurs, fiind o decizie definitivă pronunțată într-un litigiu pentru care legea nu deschide și calea de atac a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

Față de cele sus menționate, decizia nr. 188/Ap din 26 ianuarie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 188/Ap din 26 ianuarie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2017.