ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1503/2017

Decizia nr. 1503/2017 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/99/2016 din 08.12.2016, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Fundația B., a solicitat obligarea acesteia la plata tuturor drepturilor bănești majorate și actualizate cu indicele de inflație, precum și a dobânzii legale începând cu data de 24.12.2015 și până la data pronunțării hotărârii și la plata concediului de odihnă neefectuat aferent anilor 2015 și 2016, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; obligarea pârâtei la plata de daune interese sub forma dobânzii legale penalizatoare, calculată pentru fiecare salariu în parte de la data scadenței, respectiv data de 07 a lunii și până la data plății efective.

Tribunalul Iași, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 802 din 26 aprilie 2017, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Iași; a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A. și a obligat pârâta Fundația B. să achite reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 24 decembrie 2015 - 17 aprilie 2017, drepturile bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, aferent anilor 2015 și 2016, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

A obligat pârâta Fundația B. să achite reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești acordate prin prezenta hotărâre, calculată de la data scadenței fiecărui drept și până la data plății efective; A obligat pârâtul Municipiul Iași să aloce pârâtei Fundația B. sumele de bani necesare plății drepturilor bănești acordate prin prezenta hotărâre; A obligat pârâții să achite reclamantei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel de către pârâtul Municipiul Iași, ce a fost înaintat Curții de Apel Iași, spre soluționare. Prin cererea înregistrată la data de 29 august 2017, în dosarul Curții de Apel Iași, apelantul-pârât Municipiul Iași, prin reprezentant legal - Primarul Municipiului Iași, în baza Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, art. 450 C. proc.

civ., a O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată prin Legea nr. 288/2002, a solicitat suspendarea executării provizorii în temeiul art. 450 alin. (1) C. proc. civ. și, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea executării provizorii până la soluționarea cererii de suspendare, a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 802 din 26.04.2017 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/99/2016. A precizat că sentința civilă menționată, se află în faza apelului și a fost pusă în executare de către B.E.J. C. la cererea creditoarei A., în cadrul dosarului de executare nr. x/2017. Curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.

Prin decizia civilă nr. 415 din 05 septembrie 2017, Curtea de Apel Iași a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de suspendare provizorie a executării, pe cale de ordonanță președințială, în favoarea Tribunalului Iași. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 998 C. proc. civ. potrivit cărora cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului. Instanța competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială este instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului. Dacă litigiul privind fondul dreptului se află în ciclul procesual al apelului sau, dacă este cazul, al recursului, cererea de ordonanță președințială va fi introdusă tot la prima instanță și nu la instanța de apel sau instanța de recurs.

Curtea a reținut că potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași, prima instanță de fond. Astfel învestit prin declinare, Tribunalul Iași, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1547 din 13 septembrie 2017 a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale materiale, a declinat în favoarea Curții de Apel Iași competența de soluționare a cauzei și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că apelantul-pârât a formulat atât cerere de suspendare a executării provizorii în temeiul art. 450 alin. (1) C. proc. civ., cât și cerere de supendare provizorie a executării pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea cererii de suspendare. Potrivit art. 450 alin. (3) C. proc. civ., cererea de suspendare se soluționează de către instanța de apel. Tribunalul a apreciat că întrucât cererea de suspendare se judecă de către instanța de apel și cererea privind suspendarea provizorie a executării, pe cale de ordonanță președințială se va judeca de această instanță, dat fiind caracterul incidental al cererii de ordonanță președințială. Tribunalul a invocat aplicabilitatea în speță a deciziei nr. 8 din 27 aprilie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 450 alin. (5) raportat la art. 998-1000 C. proc.

civ. Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 septembrie 2017, fiind fixat termen pentru soluționare la 5 octombrie 2017. Înalta Curte constată că în baza dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., potrivit cărora conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, este competentă să soluționeze conflictul negativ de competență cu care a fost învestită și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, pentru considerentele care succed: Demersul judiciar al reclamantei A., având ca obiect un litigiu de muncă, a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 8 decembrie 2016, sens în care în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., în conformitate cu dispozițiile art. 24 care prevăd că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Apelantul-pârât Municipiul Iași a formulat, în faza judecării apelului împotriva sentinței pronunțate de tribunal, cerere de suspendare a executorii provizorii în temeiul art. 450 alin. (1) C. proc. civ. și, pe calea ordonanței președințiale, cerere de suspendare provizorie până la soluționarea cererii de suspendare în temeiul art. 450 alin. (5) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 450 alin. (1) C. proc. civ. suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel, iar alin. (3) dispune că instanța de apel este cea care va judeca cererea de suspendare.

Dispozițiile art. 450 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că până la soluționarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată provizoriu, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței de a se plăti o cauțiune al cărui cuantum va fi stabilit de instanță în condițiile art. 719 alin. (2) și (3) C. proc. civ. Este adevărat că dispozițiile art. 998 C. proc. civ., aflat în Titlul VI din Cartea a VI-a a codului, prevăd că cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului. Legiuitorul face referire la instituția ordonanței președințiale în diferite materii, cu finalitatea obținerii unei hotărâri judecătorești de ordonare a unor măsuri provizorii.

Sintagma de „ordonanță președințială” regăsită în art. 450 alin. (5) C. proc. civ. nu înseamnă în mod necesar aplicarea tuturor normelor Titlului VI din Cartea a VI-a C. proc. civ. Prin urmare, cererea de suspendare provizorie până la soluționarea cererii de suspendare a executării provizorii este aferentă apelului, având un caracter incidental, în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (6) C. proc. civ. care prevăd că cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare. Se reține că de esența cererilor incidentale este faptul că sunt formulate în cadrul unui proces în curs și nu pot avea o existență de sine stătătoare. Cererea de suspendare provizorie a executării sentinței, prin ordonanță președințială a fost formulată în litigiul aflat în faza procesuală a apelului și se grefează atât pe cererea de apel, cât și pe îndeplinirea condițiilor reglementate de art. 450 alin. (1)-(3) C. proc.

civ., neputând fi formulată separat, pe cale principală, și neavând o existență de sine stătătoare. În virtutea acestui caracter exclusiv incidental și ca efect al prorogării legale de competență, prin derogare de la art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțate în primă instanță asupra fondului dreptului, cererea prevăzută de art. 450 alin. (5) C. proc. civ. se judecă de instanța de apel. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015, pronunțată în interesul legii, a statuat că cererea prevăzută de art. 450 alin. (5) C. proc. civ., care vizează executorialitatea unei hotărâri, nu ar putea fi formulată în lipsa cererii de suspendare a executării și că are un caracter exclusiv incidental, neputând fi introdusă pe cale principală.

Așa fiind, cum cererea principală, de suspendare a executării provizorii a sentinței apelate, formulată în baza art. 450 alin. (1) C. proc. civ., se judecă de către instanța de apel, în conformitate cu alin. (3) al aceluiași text, și cererea incidentală pe cale ordonanței președințiale de suspendare provizorie (până la soluționarea cererii de suspendare a executării provizorii) a sentinței civile apelate, în condițiile art. 450 alin. (5) C. proc. civ., urmează a fi soluționată tot de către instanța de apel. În concluzie, față de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1), (2) teza finală și alin. (4) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2017.