ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5055/2018

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței să constate nulitatea absolută a Actului adițional la contractul de credit bancar nr. x/05.06.2008, repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal cu titlu de diferență dobândă, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 cu modificările și completările ulterioare, asupra sumei ce reprezintă diferența dintre dobânda inițială și dobânda majorată, dobânda legală calculându-se de la data plății în parte și până la data restituirii efective de către pârâtă a acestor sume (până la momentul ultimei rate achitate - 20.02.2015 - cuantumul acesteia fiind de 461 Euro). Au fost solicitate cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile O.U.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 9/2000, art. 1179 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 14388 din 15 decembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 1269/2017/civ din 21 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 14388 din 15 decembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Iași, care a fost modificată în tot și, în consecință, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; s-a constatat nulitatea absolută a actului aditional (fără număr și fără dată) la contractul de credit bancar nr. x/05.06.2008; a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma reprezentând diferența de dobândă încasată potrivit dobânzii calculate și încasate în temeiul actului adițional mai sus menționat și dobânda pe care ar fi trebuit să o încaseze potrivit dispozițiilor contractului contractul de credit bancar nr. x/05.06.2008, precum și la plata dobânzii legale aferente fiecărei sume încasate în plus, dobândă ce se va calcula începând cu data plății fiecărei sume în parte și până la plata acestora.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 1269/2017/civ din 21 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, B. S.A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași.

La termenul din 5 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale în soluționarea recursului.

Prin decizia nr. 299/2018 din 5 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a declinat competența de soluționare a recursului formulat de B. S.A. împotriva deciziei nr. 1269/2017/civ din 21 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul a fost înregistrat la 30 august 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni spre soluționare judecarea recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Prin decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Așa fiind, în raport cu dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, ținând cont și de art. 517 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I", precum și de faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Iași, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Iași, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. MEMBRĂ A GRUPULUI C. împotriva deciziei nr. 1269/2017/civ din 21 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Iași, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2018.