ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2572/2016

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/45/2013*, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, anularea Deciziei nr. 40 din 20 februarie 2013 emisă de pârât în soluționarea contestației împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 94365 din 18 decembrie 2012, anularea Notei de constatare arătată și exonerarea de la plata sumelor reținute nelegal. În subsidiar, reclamanta a solicitat reaprecierea asupra corecției aplicată, reducând-o sau înlăturând-o, prin reținerea caracterului formal al abaterilor.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 175 din 15 octombrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, în sensul că a fost anulată, în parte, Decizia nr. 40 din 20 februarie 2013 emisă de pârât, precum și Nota de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare nr. 94365 din 18 decembrie 2012, în ceea ce privește reținerea și sancționarea neregulii de la achiziția de lucrări - procedura de atribuire inițiată prin publicarea în SEAP a invitației de participare din 25 mai 2010 și a fost exonerată reclamanta de corecția financiară aplicată la pct. 10 subpct. II din Notă, fiind menținute celelalte dispoziții ale actului administrativ atacat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs atât reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, cât și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând ca nelegală sentința atacată. Reclamanta a susținut că motivele pentru care au fost menținute parte din corecții și motivele pentru care au fost respinse apărările formulate de aceasta, sunt rezultatul unei greșite aplicări și interpretări a normelor de drept material incidente în cauză, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în esență, pentru următoarele considerente: Reținerea instanței de fond cu privire la neîncălcarea principiilor legalității, previzibilității și predictibilității legii, nu este în acord cu dispozițiile de reglementare. Verificarea legalității procedurilor de achiziție cuprinse între momentul invitației de participare până la încheierea contractelor, nu se poate face decât prin raportare exclusiv la legea în vigoare la data săvârșirii pretinselor nereguli, conform art. 15 alin. (2) din Constituția României. Principiul legalității presupune ca sancțiunea aplicată, indiferent de natura ei, să fie prevăzută de lege la data săvârșirii faptei, în speță la data producerii neregulii, nimeni neputând să fie expus consecințelor unei sancțiuni care nu era prevăzută de lege în momentul producerii faptei sancționabile. Acest principiu se regăsește înscris în art. 2 alin. (2) din Regulamentul 2998/1995 privind protecția intereselor financiare ale UE. În fișa de date a achiziției, Cap IV, pct. 3, legislația aplicabilă procedurii de achiziție analizată nu a indicat incidența O.U.G. nr. 66/2011, act normativ care nu era în vigoare. Pe cale de consecință, autoritatea contractantă era obligată să respecte dispozițiile legale în vigoare pe întreaga perioadă de desfășurare a procedurilor de achiziție, perioadă în care legea sancționatorie în vigoare era O.U.G. nr. 34/2006. Cu privire la achiziția de servicii de expertiză tehnică și studiu de fezabilitate, finalizată prin Contractul de achiziții nr. 56298/2007, toată procedura s-a desfășurat conform criteriului de atribuire din fișa de date a achiziției și anume, "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic". Indicarea în invitația de participare a criteriului "prețul cel mai scăzut" a fost o eroare rezultată din bifarea greșita a căsuței conținând criteriul (ulterior îndreptată). Nu se poate aprecia că această eroare ar fi putut avea ca efect favorizarea sau îngrădirea potențialilor operatori economici de a participa la procedură, criteriul prețului cel mai scăzut fiind mai nerestrictiv, de natură să incite interesul de participare. Potrivit art. 125 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, invitația de participare nu are indicat în conținutul său obligatoriu criteriul de atribuire, astfel încât, reținerea acestei nereguli este lipsită, nu numai de impact financiar, ci și de suport legal. În ceea ce privește introducerea unor cerințe minime de calificare, acestea sunt permise de lege, astfel că, nu pot fi apreciate drept criterii nelegale. În primul rând, pentru că nu se demonstrează faptul că beneficiarul a aplicat criterii de calificare și selecție sau factori de evaluare care împiedică anumiți ofertanți potențiali să participe la procedura de atribuire din cauza restricțiilor stabilite în documentația de atribuire. În al doilea rând, pentru că au fost respectate dispozițiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, în sensul că aceste criterii nu pot fi calificate ca nerelevante și disproporționate, în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit. Cu privire la procedura achiziției de servicii de proiectare finalizată cu atribuirea Contractului nr. 32676/2009, se observă că neindicarea tuturor criteriilor minime de calificare nu a avut un efect restrictiv și nu a descurajat operatorii interesați să participe. Dovadă în acest sens o constituie participarea unui număr de 5 operatori, în condițiile în care, achiziția fiind relativ redusă, nu apare publicată în JOUE. În acest context, având în vedere faptul că la capitolul criterii minime de clarificare se face precizarea "conform fișei de date a achiziției", operatorii au avut la dispoziție modalitățile specifice de informare, iar transparența și tratamentul egal au fost respectate. În speță, nu există niciun indiciu privind nesocotirea unei concurențe efective ori a încălcării principiului transparenței, câtă vreme criteriile publicate nu erau restrictive, fără însă să fi existat un interes mai mare decât cel manifestat de către cei care au adjudecat licitațiile. Prin raportare la deciziile Curții de Justiție a Comunității Europene, buna-credință a autorității contractante este de necontestat, aceasta neputând fi supusă unei sancțiuni ce nu era prevăzută de lege la data derulării procedurii de achiziție verificată. Buna-credință manifestată pe parcursul întregii proceduri și lipsa oricărui indiciu de prejudiciere a interesului unor eventuali ofertanți, sunt motive care atestă existența unor indicii de nelegalitate derivând din încălcarea principiului proporționalității, reglementat de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii formulate de reclamantă, în esență, pentru următoarele motive: Echipa de verificare a sancționat nepublicarea cerințelor minime de calificare din cadrul fișei de date în invitația de participare, conform legislației în vigoare la data lansării procedurii de atribuire. Chiar dacă la procedură au participat 16 ofertanți, vătămarea în speță constă în limitarea posibilităților de manifestare a concurenței reale și mai ales, în împiedicarea participării la procedură a acelor ofertanți care ar fi putut prezenta o ofertă mai bună din punct de vedere economic. Mai mult, deși pe de-o parte, instanța de fond reține definiția neregulii astfel cum se regăsește aceasta în art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și în contract, iar pe de altă parte, constată că reclamanta a încălcat prevederile art. 125 lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, totuși constată că această încălcare nu constituie neregulă. De asemenea, afirmația primei instanțe în sensul că sancționarea reclamantei nu corespunde scopului procedurilor de recuperare a fondurilor, care vizează încălcări reale, grave, de natură a afecta în mod real interesele financiare ale UE, este contrazisă chiar de sancțiunea pe care legiuitorul a înțeles să o aplice în situația nerespectării cerințelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate și transparență, aceasta fiind de 25% din valoarea contractului (pct. 2.1 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011), fără posibilitatea de diminuare.

Apărările formulate în cauză 4.1 Prin întâmpinarea depusă în cauză, recurenta-reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, reiterând, în esență, susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță. 4.2. Prin întâmpinarea depusă în cauză, recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat, reluând apărările formulate în fața instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 ianuarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 13 aprilie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de către ambele părți, Înalta Curte constată că sunt nefondate recursurile declarate în cauză. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Cu privire la recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința recurată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei. Instanța de fond a constatat că aplicarea de către reprezentanții pârâtei a procedurii reglementate de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 nu încălcă principiul neretroactivității legii civile noi, întrucât, sub aspect procedural, verificarea legalității notei de constatare se realizează prin prisma respectării normelor de procedură conținute de actul normativ menționat, care sunt de imediată aplicare, indiferent de momentul desfășurării procedurii de achiziție publică sau de momentul săvârșirii neregulii. Astfel, s-a arătat că faptele reținute în sarcina reclamantei s-au săvârșit anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, iar procedura de control a fost începută și desfășurată sub imperiul O.U.G. nr. 66/2011. În contextul de fapt prezentat, problema de drept în discuție este dacă legea nouă poate fi aplicată și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi, respectiv, O.G. nr. 79/2003. Cu referire la această chestiune de drept a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care prin Hotărârea din 26 mai 2016, în cauzele conexe C-260 din 14 și C-261/14, s-a pronunțat în sensul că: "Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispozițiilor naționale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziții publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alineatul (2) menționat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate. Articolul 98 alineatul (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecțiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanțate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispozițiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95. Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale". Luând în considerare caracterul general obligatoriu și cu efect retroactiv al hotărârii preliminare și având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, în vigoare atât la data săvârșirii neregulilor în cauză, cât și în prezent, se reține că stabilirea corecțiilor financiare în conformitate cu acest regulament și cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 respectă principiul securității juridice și protecției încrederii legitime, motiv pentru care, este nefondată critica formulată de recurentă cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011. De altfel, autorității contractante îi revine obligația și responsabilitatea respectării dispozițiilor legale, inclusiv în ceea ce privește derularea procedurii de achiziție, pe toată perioada de implementare și monitorizare a contractului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului și implicit, aplicării corecțiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situație favorabilă, urmare a aplicării principiului proporționalității. Referitor la procedura achiziției de servicii de expertiză tehnică și studiu de fezabilitate, finalizată cu încheierea contractului de servicii nr. 56298/2007, în mod judicios prima instanță a reținut că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 125 lit. d) și art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, prin menționarea în invitația de participare a unui alt criteriu de atribuire față de cel cuprins în fișa de date a achiziției și cel efectiv aplicat procedurii. Susținerea recurentei-reclamante potrivit căreia fiecare operator economic a luat cunoștință de criteriul ofertei celei mai avantajoase, stabilit prin fișa de date a achiziției, nu poate fi primită, având în vedere că fișa de date nu a fost disponibilă gratuit sau publicată odată cu invitația de participare. În condițiile arătate, în acord cu judecătorul fondului, se apreciază că menționarea în invitația de participare a criteriului prețului celui mai scăzut a restricționat participarea la procedură a operatorilor care ar fi putut oferi condiții mai bune de derulare a serviciilor solicitate, acest criteriu dovedindu-se a fi mai permisiv numai pentru operatorii economici care practică prețuri reduse la produse identice. În ceea ce privește introducerea în fișa de date a criteriului minim de calificare privind experiența în coordonarea proiectelor de infrastructură finanțate din fonduri Phare, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 178 alin. (2) și art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât prin impunerea acestei cerințe s-a îngrădit accesul la procedură a operatorilor economici care nu au experiență în derularea de achiziții publice fără finanțare nerambursabilă, în condițiile în care, sursa de finanțare a lucrărilor pentru care au fost prestate servicii nu prezintă relevanță la stabilirea criteriilor de calificare. Nota justificativă întocmită de recurenta-reclamantă nu satisface exigențele impuse de art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, nefiind motivată necesitatea impunerii cerinței minime de calificare mai sus menționată. Referitor la procedura achiziției de servicii de proiectare finalizată cu atribuirea Contractului nr. 32676/2009, susținerile formulate de recurenta-reclamantă sunt neîntemeiate. Potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la momentul desfășurării procedurii de achiziție): "Invitația de participare cuprinde cel puțin următoarele informații: d) dacă se solicită îndeplinirea unor criterii minime de calificare, menționarea acestora." Prevederile art. 178 alin. (1) din același act normativ stabilesc următoarele: "Pentru aplicarea criteriilor de natura celor prevăzute la art. 176 lit. c) și d), autoritatea contractantă are obligația de a preciza în cadrul anunțului de participare cerințele minime pe care ofertanții/candidații trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerați calificați, conform prevederilor paragrafelor 4 și 5 din prezenta secțiune". În conformitate cu dispozițiile legale menționate, în vederea respectării principiului transparenței, autoritatea contractantă are obligația să menționeze în invitația de participare toate criteriile minime de calificare care se solicită a fi îndeplinite de către operatorii economici. Cum în cauză, în invitația de participare nu au fost menționate toate criteriile minime de calificare stabilite prin fișa de date de achiziției (care nu a fost afișată electronic, putând fi obținută gratuit numai de la sediul autorității contractante), respectiv cele privind experiența similară și capacitatea tehnică și personal, contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de control judiciar apreciază că nu s-a asigurat un grad adecvat de publicitate în favoarea oricărui potențial ofertant, care să permită atribuirea contractului de servicii în condiții adecvate de competiție. De asemenea, în condițiile în care, față de valoarea contractului, nu a existat obligația publicării invitației de participare în JOUE, în mod corect instanța de fond a constatat că s-a restricționat participarea la procedură a operatorilor economici din afara teritoriului țării, toate aceste motive justificând reținerea neregulii de către autoritatea publică pârâtă. Împrejurarea că în niciuna dintre procedurile de achiziție publică desfășurate de către reclamantă nu au fost contestate rezultatele licitației, nu constituie argumente în dovedirea legalității cerințelor litigioase analizate anterior, din moment ce nu s-a dovedit de către autoritatea contractantă faptul că ofertele depuse erau singurele disponibile sau cele mai competitive în legătură cu serviciile preconizate. Înalta Curte apreciază neîntemeiate și susținerile formulate de recurenta-reclamantă referitoare la lipsa impactului financiar, întrucât neregula, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, este reprezentată de orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele ordonatorilor publici internaționali și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit. Prin urmare, prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a fondurilor accesate atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora. În jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că, inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10, pct. 47 și C-199/03, pct. 31), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării (C-271/01, pct. 48, C-465/10, pct. 35), regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obținut în mod fraudulos (C-199/03, pct. 15). Aplicarea corecției financiare poate fi realizată în condițiile art. 1 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011 și constă în excluderea de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă. În speță, modul în care s-au desfășurat procedurile de achiziție publică, arătat mai sus, a condus la încălcarea prevederilor contractului de finanțare și a legislației în domeniul achizițiilor publice, precum și la prejudicierea bugetelor în discuție, fapt care se circumscrie noțiunii de neregulă, ce are drept consecință sancțiunea restituirii parțiale sau totale a finanțării acordate. Înalta Curte nu poate primi nici criticile formulate de recurenta-reclamantă vizând încălcarea principiului proporționalității și a bunei-credințe a autorității contractante. Potrivit art. 4 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat și prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj sau în momentul primirii unui avans. Art. 5 alin. (1) lit. c) din același regulament enumeră, printre sancțiunile administrative pe care le pot atrage abaterile intenționate sau săvârșite din neglijență, "retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar dacă agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv". Interpretând clauzele contractului de finanțare într-un sens care să concorde prevederilor Regulamentului nr. 2988/1995, Înalta Curte constată că autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra sancțiunii administrative pe care o consideră necesară și adecvată scopului propus, putând opta pentru retragerea totală sau parțială a avantajului, în funcție de toate circumstanțele cauzei, între care, gradul de vinovăție al beneficiarului, tipul concret al abaterii, efectele concrete asupra bugetului Uniunii. Or, în cauză, după cum în mod judicios a reținut prima instanță, autoritatea publică pârâtă a motivat cuantumul sancțiunilor aplicate și criteriile în raport de care a procedat la individualizarea acestora și totodată, a avut în vedere buna-credință a reclamantei la momentul aplicării sancțiunilor, acordând însă prevalență gravității abaterilor constatate, dat fiind consecințele produse. Pentru motivele arătate, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice Criticile formulate de recurentul-pârât subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, sunt nefondate. Referitor la procedura achiziției de lucrări finalizată cu încheierea Contractului nr. 31924/2010, Înalta Curte împărtășește opinia exprimată de judecătorul fondului, reținând că, deși reclamanta a încălcat dispozițiile art. 125 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, prin neindicarea în invitația de participare a cerinței minime de calificare referitoare la experiența similară, această faptă nu constituie o neregulă în sensul definiției date de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, dat fiind lipsa impactului financiar asupra bugetelor protejate. Astfel, fără a nega obligația instituită în sarcina autorității contractante de prevederile art. 125 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, se constată că în cauză, operatorii economici interesați au luat cunoștință de solicitarea reclamantei, aceasta fiind specificată în fișa de date a achiziției, ce a fost atașată anunțului de participare. La procedura organizată pentru achiziția serviciilor au participat 16 ofertanți, dintre care doar 3 participanți au fost descalificați pentru oferte neconforme, nefiind formulată nicio contestație de către aceștia din urmă cu privire la cerința în discuție. În condițiile arătate, procedura de achiziție a avut un caracter concurențial efectiv și real, nefiind identificat impactul financiar pe care fapta reclamantei l-ar avea asupra posibililor ofertanți sau fondurilor protejate, motiv pentru care, nu se poate susține că nu a fost asigurat un grad de publicitate adecvat. În acest context, constatând că abaterea reținută în sarcina reclamantei are un caracter formal, ce înlătură posibilitatea aplicării unei corecții financiare, în mod întemeiat prima instanță a dispus anularea notei de constatare cu privire la această faptă, exonerând reclamanta de corecția aplicată. În consecință, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, urmând a fi respins. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, invocat de către recurenți, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursurilor declarate de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca nefondate.