ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 449/2017

Decizia nr. 449/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2/2013, reclamanta A. Brăila, în contradictoriu cu pârâtul B. - C. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 120 din 07 august 2013 de respingere a contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din data de 27 iunie 2013, și anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din data de 27 iunie 2013.

Prin sentința nr. 1057 din 31 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea formulată de reclamanta A. Brăila, în contradictoriu cu pârâtul B. C., ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 1057 din 31 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

A. Brăila

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 mai 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

Prin încheierea din 7 octombrie 2015 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Motivele de recurs invocate se încadrează de recurentă în principal pe dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 și în subsidiar se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. arătându-se că hotărârea recurată este nemotivată, iar soluția de respingere a acțiunii este o preluare în integralitate a apărărilor formulate prin întâmpinare.

În raport de dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta arată că în mod greșit prima instanță a apreciat existența nereguli astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care implică condiția existenței unei abateri de la legislația în domeniul achizițiilor publice cumulativ cu cea a existenței prejudiciului sau a potențialului prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene.

Recurenta arată că pe fond a contestat existența nereguli și pe de altă parte lipsa oricărui impact financiar a acestei nereguli.

Se arată că prima instanță a pronunțat sentința cu aplicarea eronată a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 coroborate cu cele ale H.G. nr. 925/2006 fără a avea în vedere că legislația în domeniul achizițiilor publice permite autorităților contractante să solicite operatorilor economici, pentru demonstrarea soluției economice și financiare prezentarea bilanțului contabil sau a unor extrase din acesta, fără ca actul normativ să impună limite față de rezultatul financiar al societăților.

Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor contestate ca nelegale.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea apreciază pentru următoarele considerente ca fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aplicarea greșită a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 coroborat cu dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011.

În opinia instanței de recurs în cauză prima instanță a apreciat greșit existența unei nereguli astfel cum este ea definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 respectiv existența unei abateri de la legislația în domeniu achizițiilor publice.

Abaterea constatată în mod greșit o reprezintă condiția impusă de recurentă în calitate de autoritate contractantă în documentația de atribuire ca operatorii economici să prezinte ultimul bilanț contabil cu rezultat financiar pozitiv cerință apreciată ca restrictivă de către intimată în cuprinsul actelor contestate și care a determinat impunerea unei condiții financiare de 69.355,10 lei fără T.V.A.

Curtea apreciază această condiție este necesară în raport de specificul și obiectul contractului de lucrări ce urma să fie atribuit, recurenta în calitate de autoritate contractă având obligația de a se asigura că cel care va câștiga are capacitatea financiară și economică necesară finalizării contractului de lucrări. Iar această posibilitate trebuie să fie una concretă verificabilă pe baza bilanțului contabil și doar ipotetică.

În cauză Curtea apreciază că neregula menționată în actele contestate în principal nu există în raport de dispozițiile H.G. nr. 925/2006 și ale O.U.G. nr. 34/2006 și în al doilea rând nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 nefiind o abatere de la legalitate de natură a atrage nelegalitatea și a produce un prejudiciu bugetului european.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat, soluția de respingere dispusă de prima instanță fiind motivată în acord cu dispozițiile art. 425 C. proc. civ. și fiind posibil controlul judiciar.

Curtea constatând întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă și va casa sentința atacată.

Rejudecând cauza va admite acțiunea formulată reclamantă și va dispune anularea Deciziei nr. 120 din 7 august 2013 și a Notei de constatare din 27 iunie 2013, ca nelegal emise.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. Brăila împotriva sentinței nr. 1057 din 31 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, pe cale de consecință admite acțiunea formulată de reclamanta A. Brăila.

Anulează Decizia nr. 120 din 7 august 2013 și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din data de 27 iunie 2013.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 februarie 2017