ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3832/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentița penală nr. 301 din 02 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 C. pen. și în referire la art. 320

1

C. proc. pen. condamnarea inculpatului E.C. la o pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în regim de detenție.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 7 februarie 2013 la zi.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. rap.la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială, în vederea distrugerii unui număr de 15 comprimate de M. (proba 1), 97 comprimate (proba 2a), 6 comprimate (proba 2b) și 359 comprimate (proba nr. 3), rămase după efectuarea analizelor de laborator cu păstrare de contraprobe.

S-a dispus restituirea sumei de 1.700 lei către inculpat, depusă de Structura Centrala a D.I.I.C.O.T. a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 433/D/P/2013 din 6 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul E.C.pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în fapt, la data de 4 februarie 2013 organele de politie în cadrul Serviciului Antidrog - Biroul Substituenți Droguri din cadrul B.C.C.O. București s-au sesizat cu privire la faptul că numitul „C." vinde comprimate de M., cu suma de 12-15 lei, în zona sector 4.

La data de 05 februarie 2013, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, martorul denunțător P.A. a fost de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală în vederea prinderii și tragerii la răspundere penală a celui mai sus menționat. în urma cercetărilor efectuate, „C. a fost identificat în persoana inculpatului E.C.

În data de 07 februarie 2013, în baza ordonanței de delegare emisă de procuror, organele de poliție au procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce formează suma de 240 lei, două bancnote de 100 lei și 4 bancnote a 10 lei, suma urmând a fi folosită de martorul denunțător P.A.la cumpărarea, sub supravegherea organelor de poliție, de comprimate de M. de la inculpatul E.C.

Martorul denunțător a fost percheziționat de către lucrătorii de poliție, conform normelor legale, asupra sa nefiind găsite substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deținere.După efectuarea percheziției, i s-a înmânat martorului denunțător suma de 240 lei formată din bancnote a căror serii au fost consemnate în procesul verbal amintit mai sus pentru a cumpăra drogurile respective.

În continuare, martorul denunțător P.A. l-a apelat pe inculpatul E.C., stabilind să se întâlnească în fața blocului unde locuiește acesta din urmă. împreună cu organele de poliție, martorul denunțător P.A. s-a deplasat în zona sector 4 unde, în fața blocului, denunțătorul a rămas în așteptare.

La scurt timp, în jurul orei 15.45, a venit inculpatul E.C. care a coborât dintr-un autoturism și a urcat în autoturismul cu care venise martorul denunțător, pe locul dreapta față.

Martorul denunțător P.A. i-a înmânat suma de 240 lei inculpatului E.C. iar acesta i-a remis două folii a câte 10 comprimate de M., în total 20 comprimate de M. de 20 mg.

După încheierea tranzacției, cei doi s-au despărțit, denunțătorul îndreptându-se spre investigator căruia i-a predat cele două folii a câte 10 comprimate de M. de 20 mg iar inculpatul E.C. a fost imobilizat de către lucrătorii de poliție.

Cele 20 de comprimate de M. cumpărate de la inculpatul E.C. au fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip M.A.I., spre expertizare.

Martorul P.A. a fost din nou percheziționat de către lucrătorii de poliție asupra sa nefiind găsite substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deținere.

Asupra inculpatului E.C. s-au găsit, în buzunarul interior al gecii pe care o purta un număr de 102 comprimate în folii inscripționate „M." de 20 mg și un număr de 11 comprimate pe o folie inscripționată „S." 2,5 mg.

În buzunarul pantalonilor, s-a găsit suma de 1.940 lei. în această sumă, au fost identificate 2 bancnote a 100 lei și 4 bancnote a 10 lei ale căror serii erau identice cu cele ale bancnotelor ce au format suma de 240 lei, sumă cu care martorul denunțător a cumpărat de la inculpat 20 comprimate de M. 20 mg.Tot în buzunar, au fost găsite două telefoane mobile, telefoane care au fost ridicate pentru cercetări.

În portofel a fost găsită o prescripție medicală pe numele E.C., diagnostic „dependență opiacee" prin care i se prescrie acestuia un număr de 26 tablete pe zi, cantitatea fiind de 364 tablete, data prescrierii fiind 07 februarie 2013.

Situația de fapt reținută prin rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procese verbale de percheziție corporală, declarație martor denunțător, declarații martor asistent, raport de constatare tehnico științifică, declarații inculpat.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul E.C.a recunoscut în totalitate faptele săvârșite. în față instanței de judecata, inculpatul E.C., personal și asistat de apărător ales, a învederat instanței că dorește să fie judecat pe baza recunoașterii vinovăției și a probelor administrate în faza de urmărire penală care i-au fost aduse la cunoștință și pe care le cunoaște.

Inculpatul E.C.nu a dorit să dea o nouă declarație cu privire la situația de fapt, dar a menționat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecata și îsi menține declarațiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de judecată a reținut că, în fapt, la data de 7 februarie 2013 inculpatul E.C. a vândut pentru suma de 240 lei martorului denunțător P.A., un număr de 20 comprimate de M. concentrație 20 mg.

În urma efectuării percheziției corporale, asupra aceluiași inculpat au fost descoperite un număr de 102 comprimate M., concentrație 20 mg., 11 comprimate de S. 2,5 mg și 364 comprimate de S. concentrație 2,5 mg. în vederea vânzării și a consumului.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța de judecată a avut în vedere împrejurarea că la data de 4 februarie 2013, I.G.P.R. - B.C.C.O. București s-a sesizat din oficiu (fila 3 dup) despre faptul că la adresa din sector 4 București, un tânăr pe nume „C." vinde droguri, respectiv M. cu suma de 120-150 lei.

La data de 5 martie 2013 numitul P.A. (fila 5 dup) a înțeles să formuleze un denunț, prin care învedera :"(...) sunt consumator de droguri, respectiv M., de aproximativ 1 an de zile, M. pe care o cumpăr de la un tânăr pe nume C. care locuiește pe Aleea A.S.C. vinde folia de M. (10 pastile) cu suma de 120 lei, o pastilă fiind echivalentul a 8 pastile normale. Când doresc să cumpăr de la acesta îl sun, iar acesta mă cheamă în locul unde se află, îi dau banii, iar el îmi dă pastilele. Acesta circulă cu un autoturism. C. este în vârstă de aproximativ 30 de ani, înălțime 165-170 m, șaten, tuns scurt, de obicei se îmbracă sport. Sunt de acord să colaborez cu organele de poliție pentru prinderea în flagrant a lui C."

Ulterior, în baza acestei sesizări lucrătorii de poliție au procedat la identificarea numitului C. în persoana inculpatului E.C. (procesul verbal de identificare - fila 7 dup).

Conform procesului -verbal de prindere în flagrant (filele 14-16 dup), datat 7 februarie 2013, lucrătorii de poliție, în prezența martorului asistent C.M.V., au procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce compun suma de 240 lei, destinată cumpărării autorizate, precum și la efectuarea unei percheziții corporale asupra martorului denunțător A.P.

În continuare, în procesul- verbal de prindere în flagrant se arată: „(...) Denunțătorului i-a fost predată suma de 240 lei, sumă compusă din bancnotele ale căror serii au fost consemnate în procesul verbal la sediul de Poliție, urmând ca acesta să cumpere de la C. 20 (douăzeci) comprimate M. de 20 mg. După aceea am plecat din zonă, iar denunțătorul a rămas în față blocului, în jurul orei 15.45 de autoturismul acestuia s-a apropiat un tânăr în vârstă de aproximativ 30-35 ani, îmbrăcat sport în haine de culoare închisa, care a intrat în autoturismul denunțătorului, apoi, după aproximativ 1-2 minute, a ieșit grăbit, îndreptându-se spre intrarea în sector 4. Denunțătorul a plecat cu autoturismul și ne-a predat două folii având fiecare câte 10 comprimate, iar pe folie fiind inscripționată M. 20 mg. După ce a predat cele două folii ce conțin câte 10 comprimate, atât denunțătorului, cât și autoturismului cu care acesta se deplasaseră i-a fost efectuată o percheziție, negăsindu-se sume de bani sau droguri. Denunțătorul a mai declarat că cele două folii au fost cumpărate de la „C." cu suma de 240 lei. Tânărul care a coborât din autoturismul denunțătorului a fost identificat ca fiind E.C. Cu ocazia percheziției corporale asupra numitului E.C.în buzunarul interior de la piept al gecii au fost găsite 102 comprimate pe folii inscripționate M. de 20 mg și 11 comprimate pe o folie inscripționată S. de 2,5 mg. în buzunarul pantalonilor a fost găsită suma de 1.940 lei. Examinând seriile bancnotelor în prezența martorului asistent s-a constatat faptul că seriile a două bancnote de 100 lei și seriile a 4 bancnote de 10 lei corespundeau cu seriile cunoscute și citite în prezența numitului E.C.din procesul verbal la sediul de poliție. Tot în buzunar au fost găsite două telefoane mobile, și cartela S.I.M. C. În portofel a fost găsită o rețetă. Fiind întrebat despre proveniența banilor găsiți asupra sa, numitul E.C. a declarat că banii îi aparțin, iar despre suma de 240 lei compusă din bancnotele consemnate în procesul verbal, numitul E.C.a declarat că a vândut unui tânăr două folii ce conțin 20 comprimate M. de 20 mg.(...). în continuare s-a efectuat o percheziție domiciliară. In locuință au fost găsite 364 comprimate S. de 2,5 mg și suma de 4.600 lei. Atât comprimatele găsite la percheziția corporală, cât și cele găsite în locuința și cele cumpărate de denunțător, au fost sigilate în trei plicuri cu sigiliul M.I., plicuri ce au fost înaintate de L.C.A.P.D. din cadrul B.C.C.O."

Mențiunile procesului- verbal de prindere în flagrant au fost confirmate de depozițiile martorului denunțător A.P. și ale martorului asistent C.M.V.

Astfel, la filele 37-38 dup, martorul denunțător A.P. a arătat :"(...) în data de 7 februarie 2013 în baza denunțului înregistrat la D.I.I.C.O.T. m-am prezentat la sediul B.C.C.O. București pentru a merge împreunacu lucrătorii de poliție să cumpăr de la numitul „C." 20 de comprimate de S. (M.) cu prețul de 240 lei în prezența lucrătorilor de poliție l-am contactat telefonic pe C. (așa cum precedam de obicei) și i-am spus că mă duc la el, iar acesta mi-a spus să merg și să îl aștept în față blocului în care locuiește. La sediul B.C.C.O. București polițiștii mi-au făcut o percheziție corporală, ocazie cu care asupra mea nu au fost găsite bunuri, valori, substanțe interzise la deținere sau sume de bani. împreuna cu polițiștii am mers în zona unde locuiește C., respectiv str.R.S. Eu am parcat mașina personală în față blocului lui C. și am rămas în așteptare (așa cum îmi spusese C.), iar polițiștii au rămas în apropierea mea în zona blocului sus menționat pentru a mă supraveghea. După aproximativ 30 minute și-a făcut apariția și C. care a coborât dintr-un autoturism al cărui număr nu l-am văzut. M-a observat, a venit la mine, a urcat în mașină. Eu i-am dat suma de 240 lei care îmi fusese înmânata anterior de polițiști. C. mi-a dat cele 20 de pastile de M., a băgat banii în portofel, a coborât din mașina mea și s-a îndreptat spre blocul în care locuiește. Eu am plecat cu mașina din acea zona și am mers la polițistul care mă aștepta în apropierea acelei zone, căruia i-am predat cele 20 de pastile de M. cumpărate de la C. După ce am predat pastilele, polițistul mi-a făcut o percheziție corporală, negăsind asupra mea bunuri, valori, substanțe interzise de lege la deținere sau sume de bani ."

De asemenea, martorul asistent C.M.V., la filele 43-44 dup" a precizat:"(...) în data de 7 februarie 2013 am fost solicitat de către poliție să asist la consemnarea într-un proces verbal a seriilor unor bancnote ce compun suma de 240 lei, suma fiind compusă din 2 bancnote de 100 lei și patru bancnote de 10 lei. Cu aceasta ocazie, lucrătorii de poliție au efectuat în prezența mea un control corporal asupra unui martor denunțător care a declarat că poate cumpăra comprimate de M. de la o persoană în vârstă de aproximativ 35-40 ani pe care o cunoaște cu apelativul „C." În urma controlului corporal asupra martorului denunțător nu au fost găsite sume de bani sau droguri. De asemenea, a fost efectuat un control asupra autoturismului cu care denunțătorul se deplasează ocazie cu care nu au fost găsite sume de bani sau droguri. în continuare m-am deplasat împreuna cu polițiștii și denunțătorul pe str. Aleea R.S. unde locuiește numitul „C." După ce a așteptat în mașina aproximativ 20 minute, de mașina denunțătorului s-a apropiat un tânăr și a intrat în autoturism. Acesta era îmbrăcat în pantaloni și geacă de culoare neagră. După aproximativ 2 minute tânărul a ieșit din autoturism, iar denunțătorul a semnalizat cu farurile, acesta fiind semn că schimbul s-a realizat. Denunțătorul a predat polițiștilor doua folii ce conțineau fiecare cate 10 comprimate M., după care atât asupra denunțătorul cât și autoturismul a fost efectuat un control, negăsindu-se sume de bani sau droguri. Polițiștii au imobilizat pe tânărul care a coborât din autoturismul denunțătorului, ocazie cu care asupra sa au găsit doua telefoane mobile, 113 comprimate M. și suma de 1.940 lei. Examinând seriile bancnotelor s-a observat că seriile a două bancnote de 100 lei și patru bancnote de 10 lei corespundeau cu seriile consemnate într-un proces verbal. în continuare, polițiștii au efectuat o percheziție domiciliară, găsindu-se în locuință un număr de 364 comprimate S., iar într-un seif s-a găsit suma de 4.600 lei. De la polițiști am aflat faptul că tânărul imobilizat se numește E.C. Comprimatele de M. găsite asupra numitului E.C.au fost introduse în trei plicuri ce au fost sigilate."

Conformraportuluideconstataretehnico-științifică din n8 februarie 2013 (filele 29-35 dup) probele de 20 comprimate, 102 comprimate, 11 comprimate și 364 comprimate privind pe inculpatul E.C. conțin ca substanță activă clorhidrat de M.

M. face parte din Tabelul II din Anexa 1 la Legea nr. 143/2000.

Cu privire la poziția procesuală a inculpatului E.C., instanța de judecată reține că acesta la filele 49-50 dup, a declarat următoarele: "(...) sunt fost consumator de droguri - heroina, iar din anul 2000 sunt înscris la L.S.M. sector 4 care aparține de Spitalul O. într-un program de dezintoxicare. De la acest centru din cadrul Spitalului O. primesc din două în două săptămâni 26 tablete pe zi, în total 364 tablete M. 2,5 mg. Mai sunt înscris și la o clinică privată unde mi se prescriu 9 tablete pe zi pentru 3 zile, o săptămână sau două săptămâni. Centrul este situat pe str.R.B., nu mai rețin numele. Astăzi, în jurul orei 15.00 am fost sunat de un băiat pe care-l cunosc din cartier care m-a sunat și m-a întrebat dacă pot să-l ajut cu ceva pentru că e rău și are „nevoie". Am stabilit ca loc de întâlnire blocul unde stau, eu fiind plecat de acasă. în jurul orei 1600 m-am întâlnit cu băiatul respectiv, am urcat în mașina acestuia, mi-a spus să-i dau 20 comprimate de M., mi-a dat 240 lei și i-am dat două folii a câte 10 comprimate de M. 20 mg. După această tranzacție am plecat spre scara blocului unde locuiesc dar am fost imobilizat de organele de poliție. Asupra mea s-au găsit suma de 240 lei, 11 comprimate de M. de 2,5 mg, 102 tablete M. de 20 mg, iar la percheziția domiciliară s-au găsit 364 tablete pe care le primisem chiar azi de la L.S.M. Sector 4 Obregia."

Față de întregul material probator mai sus analizat, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului E.C. întrunește elementele de conținut constitutiv al infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În raport de încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului, instanța la individualizare a avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., și anume limitele legale de pedeapsă așa cum au fost reduse ca urmare a recunoașterii vinovăției, circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită, gradul concret de pericol social pe care l-a prezentat săvârșirea faptei, urmările socialmente periculoase produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că anterior reținerii și arestării era administrator la SC A.E. SRL, a fost potrivit propriilor declarații consumator de droguri, a fost în trecut sancționat administrativ, arestat în Germania pe o perioadă de 40 de zile pentru săvârșirea infracțiunii de furt, iar în anul 2002 Judecătoria sector 2- București i-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare pentru complicitate la furt calificat, intervenind în anul 2006 reabilitarea de drept.

Potrivit caracterizării depuse la dosar, inculpatul E.C. este cunoscut ca o persoană dinamică, interesat de bunul mers al asociației de proprietari din cadrul căreia face parte, cultivă relații de bună vecinătate.

Față de circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită și față de circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre 3 ani și 6 luni închisoare, prin reținerea și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., este îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei rezultante ce urmează a se aplica inculpatului poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 350 C. proc. pen., instanța a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 71 C. pen. a interzis acestuia, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen.Sub acest aspect, instanța a apreciat că dispozițiile legale în discuție trebuie interpretate și aplicate prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței C.E.D.O. care, în conformitate cu disp. art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern.

Astfel, față de jurisprudența constantă a Curții (Sabou și Pârcălab c. României, Hirst c. Marii Britanii), instanța a constatat că materia pedepselor accesorii este guvernată de principiul individualizării judiciare, conform căruia sancțiunile penale care constau în aplicarea interdicțiilor cu efect restrictiv asupra drepturilor și libertăților fundamentale, nu pot fi interzise ope legis, ci doar în măsura în care infracțiunea care a atras condamnarea nu este străină aspectelor privind exercitarea, drepturilor cu privire la care urmează să fie aplicată pedeapsa accesorie.

În lumina acestor considerații, față de natura faptei comise și de modul concret de săvârșire, instanța a apreciat că în cauză se impune îndepărtarea inculpatului de la activitățile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității.

Deoarece textul de lege care sancționează săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevede și aplicarea pedepsei complementare, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa complementarăa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioada de 3 (trei) ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

Având în vedere că din întregul material probator administrat în cauză nu au reieșit indicii că suma de 1.700 lei depusă la S.C.D.I.I.C.O.T. ar proveni din desfășurarea vreunei activități ilicite, instanța de judecată a dispus restituirea către inculpat a sumei de 1.700 lei depusă de S.C.D.I.I.C.O.T., a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței penale a formulat apel inculpatul E.C., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei și a modului de executare a acesteia.

Prin Decizia penală nr. 183 din 05 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul E.C.împotriva sentinței penale nr. 301 din 02 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 07 februarie 2013 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că inculpatul s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând în totalitate fapta comisă și renunțând la administrarea probelor. în consecință, temeiul pentru care poate exercita calea de atac a recursului poate fi individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existența vinovăției.

Astfel, la termenul din 28 martie 201203 inculpatul în prezența apărătorului ales a recunoscut comiterea faptei și a solicitat ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le-a cunoscut și și le-a însușit, fără a fi administrate alte probe.

Curtea a constatat că situația de fapt și încadrarea juridică au fost temeinic stabilite de prima instanță, în mod corect reținând prima instanță că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii, recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile martorilor, cu înscrisurile aflate la dosar, rapoartele de constatare tehnico-științifică și procesele verbale încheiate de organele de poliție.

În ceea ce privește legalitatea pedepsei, Curtea a constatat că pedeapsa stabilită de prima instanță respectă limitele prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

Potrivit art. 320

1

C. proc. pen., în cazul procedurii recunoașterii vinovăției, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Cum pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani și maximul de 20 ani, a reieșit că, în aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., instanța nu putea stabili pedepse mai mici de 7 ani și 6 luni închisoare și mai mari de 13 ani și 8 luni închisoare.

Instanța a reținut cu privire la inculpat incidența dispozițiilor art. 74 lit. a) ,c) C. pen. și a făcut aplicarea art. 76 lit. b) C. pen., stabilind o pedeapsă sub cuantumul minim, redus potrivit art. 320

1

C. proc. pen.

Curtea a reținut și că potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă, iar când minimul special al pedepsei închisorii este de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de un an.

În consecință, prin aplicarea atât a art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cât și a art. 74, art. 76 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului, de 3 ani si 6 luni închisoare, respectă limitele prevăzute de lege.

Referitor la solicitarea de reducere a cuantumului pedepsei, Curtea a constatat că aceasta nu este fondată. Deși a constatat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii reținând circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., acest aspect nu a putut fi cenzurat având în vedere principiul non reformatio in pejus.

Curtea a constatat că atât circumstanțele comiterii faptei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului nu justifică reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanță, redus sub minimul special prev. de lege potrivit art. 320

1

C. proc. pen. și art. 76 C. pen., și nici nu există suficiente temeiuri pentru ca instanța de apel să aplice dispozițiile art. 86

1

C. pen.

Referitor la individualizarea modalității de executare, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă este corect individualizată, raportat la gravitatea faptei în concret, așa cum a fost prezentată anterior, la faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, precum și la reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.C., invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., solicitând reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și, ca urmare, reducerea cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia, prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. proc. pen.

Analizând hotărârea atacată, atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de către inculpat este fondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește în alineatul 2 că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenții și instanța se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

În prezenta cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la 5 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. se constată că recurentul inculpat a motivat recursul în termen legal, motivele scrise de recurs fiind depuse la dosarul cauzei la data de 12 octombrie 2013.

În ce privește solicitarea formulată de recurentul inculpat în sensul aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, persoana care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Legiuitorul definește în art. 2 lit. h) din aceeași lege și infracțiunea gravă, prin aceasta. înțelegându-se infracțiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracțiunile contra păcii și omenirii, infracțiunile contra siguranței statului sau contra siguranței naționale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracțiunile privind traficul de droguri și traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracțiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, infracțiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracțiunile de corupție, infracțiunile contra patrimoniului care au produs consecințe deosebit de grave, precum și orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puțin 10 ani sau mai mare.

Din adresa emisă la 19 noiembrie 2013 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul inculpat a formulat un denunț, la data de 13 septembrie 2013, care a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București sub nr. 1877/D/P/2013. în urma acestui denunț a fost identificat inculpatul M.A., cercetat pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în stare de libertate, urmând a fi adoptată o soluție în timp util.

Ca atare, se constată că sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru a fi aplicabilă cauza legală de reducere a pedepsei, atât infracțiunile reținute în sarcina inculpatului E.C., cât și cele denunțate fiind infracțiuni grave în sensul dispozițiilor Legii nr. 682/2002 privind protecția martorilor.

Față de cele expuse, rezultă că recursul declarat de inculpatul E.C. este fondat, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În ceea ce privește solicitarea formulată de recurentul inculpat, în sensul schimbării modalității de executare a pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că aspectele invocate ar fi putut fi examinate doar în cadrul cazului de casare prevăzut de textul anterior al art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Potrivit vechii formulării a acestui text, hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport- cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, incidență în cauză, textul anterior menționat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

În raport de aspectele anterior menționate, se constată că aspectele invocate de recurentul inculpat, în sensul schimbării modalității de executare a pedepsei, nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. și niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., întrucât, prin adoptarea Legii nr. 2/2013, sfera controlului judiciar exercitat în calea de atac a recursului declarat împotriva deciziilor pronunțate în apel a fost limitată doar la chestiuni ce privesc aspecte de drept, instanța neavând posibilitatea de a putea examina și aspecte de netemeinicie a deciziei atacate.

Față de considerentele anterior expuse, constatând incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul E.C., și, în rejudecare, va reține incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și procedând la o reducere a pedepsei proporțională cu reducerea limitelor de pedeapsă, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 C. pen., cu aplicarea la art. 3201 C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 va condamna inculpatul E.C. la o pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Va face aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 07 februarie 2013 la 03 decembrie 2013.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul E.C. împotriva Deciziei penale nr. 183 din 05 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 301 din 02 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și, rejudecand:

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 C. pen., cu aplicarea la art. 320

1

C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 condamnă inculpatul E.C. la o pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Face aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 07 februarie 2013 la 03 decembrie 2013.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 03 decembrie 2013.