ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3820/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 269/PI din 17 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.G.I. pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și mare risc, în modalitatea vânzării, la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160 b alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului R.G.I., și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 25 aprilie 2013 și până la zi. În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor cantități de droguri: 0,93 gr. fragmente vegetale, 1,0 gr. fragmente vegetale, 0,60 fragmente vegetale, 0,06 gr. substanță pulverulentă de culoare alb-gălbui, 1,0 gr.

;canabis, 0,47 gr. și 2,50 gr., rămase în urma analizelor de laborator. în- baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor menționate cu păstrarea de contraprobe. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 2.500 lei cheltuieli judiciare față de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 207/D/P/2012 din 10 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara a fost trimis în judecată în stare de arest inculpatul R.G., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc, în modalitatea vânzării, prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în perioada 05 noiembrie 2012-25 aprilie 2013, a valorificat droguri de risc (canabis conținând T.H.C.) și droguri de mare risc (comprimat ecstasy conținând M.D.M.A., prevăzut cu loggo-ul „H." și substanță pulverulentă conținând M.D.M.A.), colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „P.R." și investigatorului sub acoperire cu numele de cod „S.G.", cât și consumatorilor de pe piața timișoreană. La dosar s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 207/D/P/2012 din 10 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a luat declarație inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor așa cum sunt descrise în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei după procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc.

pen., în cazul recunoașterii vinovăției, doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. în raport de declarația inculpatului de recunoaștere în totalitate a faptelor, constatând că probele administrate în cursul urmăririi penale dovedesc existența faptelor și comiterea faptei de către inculpat, instanța a procedat la judecarea cauzei conform procedurii simplificate. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu declarațiile inculpatului în faza de urmărire penală au confirmat faptele descrise în rechizitoriu, astfel că s-a reținut următoarea situație de fapt: La data de 05 noiembrie 2012, organele de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O.

Timișoara - Serviciul Antidrog, s-au sesizat față de inculpatul R.G.I. despre care existau unele date că desfășura, pe raza municipiului Timișoara, activități de trafic de droguri de risc și de deținere, fără drept, de droguri de risc, pentru consumul propriu. Astfel, datele preliminare existente în cauză au relevat faptul că inculpatul R.G.I. se afla în posesia stupefiantelor (inițial doar a canabisului), pe care le distribuia în mod constant pe raza mun. Timișoara (datele au parvenit prin intermediul colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „P.R.,,). Pentru a se concretiza sub aspect probator activitatea infracțională a inculpatului R.G.I.

s-a procedat, în fază preliminară, la introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire cu numele de cod „S.G.", a colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „P.R.", precum și la autorizarea interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice derulate de către inculpat, investigatorul sub acoperire, colaboratorul sub acoperire și unele persoane. din anturajul inculpatului R.G.I., fiind astfel identificate sursele de aprovizionare ale inculpatului, considerente din care s-a dispus extinderea cercetărilor penale față de inculpatul T.A.V., pe învinuitul C.S., (surse de aprovizionare cu stupefiante ale inculpatului R.G.I.) și pe făptuitorul M.M.B., consumator de stupefiante având ca furnizor de droguri pe inculpatul T.A.V.

Pe baza analizei materialului probator administrat în cauză, în baza rezoluției din data de 22 aprilie 2013, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul R.G.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc, în modalitatea vânzării, în formă continuată, infracțiune prev. și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Din ansamblul probelor aflat la dosar, s-a reținut că inculpatul R.G.I., în perioada 05 noiembrie 2012-25 aprilie 2013, a valorificat prin opt acte materiale, droguri de risc (canabis conținând T.H.C.) și droguri de mare risc (comprimat ecstasy conținând M.D.M.A., prevăzut cu loggo-ul „H." și substanță pulverulentă conținând M.D.M.A.), colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „P.R." și investigatorului sub acoperire cu numele de cod „S.G.", cât și consumatorilor de pe piața timișoreană.

Astfel, în cauză s-a dovedit cu certitudine că în data de 05 noiembrie 2012, în jurul orelor 23,30, inculpatul R.G. s-a întâlnit cu colaboratorul sub acoperire P.R. în zona service-ului A.B.C.G. din din Timișoara, și inculpatul i-a remis colaboratorului un plic tip zipp - lok ce conținea fragmente vegetale de culoare verde oliv, susceptibilă a fi cannabis. Cu ocazia acestei întâlniri, inculpatul i-a spus colaboratorului că dacă este mulțumit de calitatea drogurilor să se mai întâlnească pentru a cumpăra cannabis de la inculpat cu prețul de 60 lei/gram. Ulterior, în după amiaza zilei de 29 noiembrie 2012, inculpatul R.G. și colaboratorul sub acoperire P.R. s-au întâlnit, și, după o discuție de câteva minute, inculpatul i-a înmânat colaboratorului un plic tip zipp-lok, care conținea substanțe vegetale, iar colaboratorul i-a remis inculpatului suma de 120 lei.

Analizele de laborator au stabilit că substanța respectivă - 0,99 grame cannabis conține T.H.C. Alte valorificări (vânzări) de droguri făcute de inculpatul R.G.I. au avut loc după cum urmează: în data de 31 ianuarie 2013 inculpatul a valorificat cantitatea de 3 pliculețe cannabis investigatorului S.G. în schimbul sumei de 180 lei; în data de 01 februarie 2013 inculpatul R.G.I. a valorificat un comprimat și un pliculeț tip zipp - lok în care se afla un praf alb, investigatorului S.G. contra sumei de 190 lei, (la analiza de laborator s-a stabilit: comprimatul extazy conținea 3,4 M.D.M.A. iar substanța pulverulentă de culoare albă nu conținea substanțe stupefiante sau psihotrope); în data de 15 februarie 2013 inculpatul R.G.I.

a valorificat fragmente vegetale 0,60 grame cannabis într-o folie de aluminiu - investigatorului S.G. contra sumei de 60 de lei; în data de 16 februarie 2013 inculpatul R.G.I. a valorificat 0,16 grame substanță pulverulentă ce conținea 3,4 M.D.M.A., investigatorului S.G., pentru suma de 100 lei. Cu această ocazie, inculpatul R.G.I. i-a dat indicații cumpărătorului în sensul ca să nu tragă pe nas praful cumpărat, ci să-l pună în suc sau pe gingie, și cei doi au stabilit o altă tranzacție pentru săptămâna care urma, în sensul că inculpatul s-a oferit să-i vândă comprimate extasy la prețul de 60 - 70 lei pastila. în după amiaza zilei de 09 aprilie 2013, inculpatul R.G.I. a valorificat fragmente vegetale de culoare verde oliv ambalate în două folii de staniol, respectiv 1,4 grame cannabis investigatorului S.G.

cu suma de 120 lei. Procesele-verbale de cumpărare supravegheată de droguri de la inculpatul R.G.I. certifică cumpărările efectuate în zilele de 05 noiembrie 2012 (proba nr. 1- 1,44 gr. fragmente vegetale), 29 noiembrie 2012 (proba nr. 2- 0,99 fragmente vegetale), 31 ianuarie 2013 (proba nr. 3 -1,7 gr. fragmente vegetale), 01 februarie 2013 (proba nr. 4, comprimat ecstasy prevăzut cu loggo-ul „H.", conținând M.D.M.A. și substanță pulverulentă de culoare albă care, potrivit probelor de laborator, nu conține substanțe stupefiante sau psihotrope), 15 februarie 2013 (proba nr. 5- 0,60 gr. fragmente vegetale), 16 februarie 2012 (proba nr. 6- 0,16 gr. substanță pulverulentă de culoare alb-gălbui care conține 3,4 M.D.M.A.), 09 aprilie 2013 (proba nr. 7- 1,4 gr.

fragmente vegetale).

În urma analizelor de laborator a probelor menționate, s-au stabilit următoarele:Raportul de constatare tehnico-științiifică din 14 noiembrie 2012 (proba nr. 1, R.G.I.) atestă faptul că în proba înaintată spre analiză constituită din 1,44 grame de cannabis, s-a evidențiat T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis; Raportul de constatare tehnico-științifică din 11 decembrie 2012 (proba nr. 2, R.G.I.) atestă'faptul că proba înaintată spre analiză constituită din 0,99 grame de cannabis, conține T.H.C., substanță psihotropă bio sintetizată de planta Cannabis; Raportul de constatare tehnico-științiifică din 07 februarie 2013 (proba nr. 3, R.G.I.) atestă faptul că proba înaintată spre analiză constituită din 1,7 grame de cannabis, a evidențiat T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis; Raportul de constatare tehnico-științifică din 08 februarie 2013 (proba nr. 4, R.G.I.) atestă faptul că proba înaintată spre analiză constituită dintr-un comprimat de culoare alb stanțat pe una din fețe cu loggo-ul „H.", conține 3,4 M.D.M.A.

și substanță pulverulentă de culoare albă, care însă nu conține substanțe stupefiante sau psihotrope; Raportul de constatare tehnico-științifică din 21 februarie 2013 (proba nr. 5, R.G.I.) atestă faptul că proba înaintată spre analiză constituită din 0,60 grame de cannabis, a evidențiat T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis; Raportul de constatare tehnico-științifică din 19 februarie 2013 (proba nr. 6, R.G.I.) certifică faptul că proba înaintată spre analiză constituită din 0,16 gr.

substanță pulverulentă, conține 3,4 metilendioximetamfetamină (M.D.M.A.); Procesul verbal din data de 09 aprilie 2013 certifică efectuarea testului Cannabis Test (proba 7 - R.G.I.), care a evidențiat prezența T.H.C.-ului în proba dobândită la data de 09 aprilie 2013 constând în cantitatea de 1, 4 gr.; Raportul de constatare tehnico-științifică din 29 aprilie 2013 (proba nr. 7, R.G.I.) a statuat asupra faptului că proba înaintată spre analiză constituită din 1,4 gr. cannabis, a evidențiat T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. Având în vedere aceste dovezi cu privire la activitatea infracțională a inculpatului R.G., în data de 25 aprilie 2013 s-a realizat un flagrant constând în cumpărarea de către colaboratorul sub acoperire cu numele de -cod P.R., a cantității de 3 gr.

cannabis de la inculpatul R.G.I., cantitate de cannabis dobândită de acesta de la învinuitul C.S. (proba nr. 8). Această cantitate de droguri a fost supusă analizelor de laborator, și prin raportul de constatare tehnico-științifică din 17 mai 2013 (proba 8) s-a stabilit că proba înaintată spre analiză constituită din 1,57 gr. fragmente vegetale (flagrant), a evidențiat T.H.C., substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. Fiind efectuată o percheziție domiciliară autorizată la adresa la care locuiește, inculpatul R.G.I., au fost prelevate următoarele cantități de fragmente vegetale: 0,22 gr., 0,28 gr.,0,20 gr., 0,38 gr.,0,83 gr., 1,03 gr., 3,05 gr., precum și două cântare electronice cu urme de materie și un recipient prezentând urme de substanță de culoare roz.

Prin rapoartele de constatare tehnico-științifică din 22 mai 2013 ale laboratorului de profil (bunurile ridicate la percheziția domiciliară) s-a stabilit faptul că în fragmentele vegetale ridicate (0,22 gr., 0,28 gr.,0,20 gr., 0,38 gr.,0,83 gr., 1,03 gr., 3,05 gr.) și pe cele două cântare electronice este prezent T.H.C.-ul, iar pe recipientul din material plastic este prezent M.D.M.A.-ul. Instanța de fond a reținut că activitatea infracțională a inculpatului R.G.I.

a fost dovedită prin procesele-verbale care certifică valorificarea stupefiantelor, de către inculpat colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „P.R." și investigatorului sub acoperire cu numele de cod „S.G.", prin procesele-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice derulate și a interceptărilor în mediu ambiental efectuate, prin depozițiile persoanelor audiate în calitate de martori, prin rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite, dar și prin procesele verbale de redare a supravegherilor operative efectuate. Astfel, la dosarul cauzei se află procesul -verbal din data de 05 decembrie 2012 de redare a supravegherii operative cu privire la dobândirea supravegheată a două grame de cannabis de la inculpatul R.G.l.

s-a efectuat în data de 29 noiembrie 2012, în baza Autorizației din 19 noiembrie 2012 emise de Tribunalul Timiș; procesul verbal din data de 08 martie 2013, de redare a supravegherii operative cu privire la procurarea supravegheată a unui gram de cannabis de la inculpatul R.G.l., s-a efectuat în data de 15 februarie 2013 în baza Autorizației (prelungire) din 19 noiembrie 2012, emisă de Tribunalul Timiș; procesul verbal din data de 08 martie 2013 de redare a supravegherii operative vizând întâlnirea dintre inculpatul R.G.l. și investigatorul sub acoperire din data de 20 februarie 2013, s-a efectuat în baza Autorizației (prelungire) din 19 noiembrie 2012 emisă de Tribunalul Timiș; procesul verbal de efectuare investigații din data de 18 februarie 2013, certifică investigațiile efectuate asupra imobilului din Timișoara, în care locuiește T.A.V.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că, pentru probarea activității infracționale a inculpatului R.G., în cauză au fost autorizate interceptări telefonice, audio și ambientale, acestea fiind redate în cuprinsul unor procese verbale, respectiv: procesul verbal din data de 10 ianuarie 2013redă notele de interceptare telefonică cu privire la inculpatul R.G.l., urmare a punerii în executare a Autorizației din 19 noiembrie 2012 și a Autorizației din 24 ianuarie 2013, emise de tribunalul Timiș; procesul verbal din data de 29 noiembrie 2012 redă înregistrarea audio efectuată cu reportofonul a discuțiilor derulate între investigatorul sub acoperire „S.G." și inculpatul R.G.l. la data de 29 noiembrie 2012,urmare a punerii în executare a Autorizației din 19 noiembrie 2012; procesul verbal din data de 18 martie 2013 redă înregistrarea audio efectuată cu reportofonul, înregistrare vizând discuțiile dintre investigatorul sub acoperire „S.G." și inculpatul R.G.l.

din data de 15 februarie 2012,urmare a punerii în executare a Autorizației din 19 noiembrie 2012 (prelungire autorizație); procesul verbal din data de 18 martie 2013, redă înregistrarea audio efectuată cu reportofonul, înregistrare vizând discuțiile dintre investigatorul sub acoperire „S.G." și inculpatul R.G.l. din data de 16 februarie 2013, urmare a punerii în executare a Autorizației din 19 noiembrie 2012 (prelungire autorizație); procesul verbal din data de 18 martie 2013 redă înregistrarea audio efectuată cu reportofonul și vizează discuțiile dintre investigatorul sub acoperire „S.G." și inculpatul R.G.l. din data de 20 februarie 2013, ca urmare a punerii în executare a Autorizației din 19 noiembrie 2012 (prelungire autorizație); procesul verbal din data de 10 aprilie 2013, redă înregistrarea audio efectuată cu reportofonul a discuțiilor dintre investigatorul sub acoperire „S.G." și inculpatul R.G.l.

din data de 09 aprilie 2013, ca urmare a punerii în executare a Autorizației din 19 noiembrie 2012 (prelungire autorizație). Astfel, analiza interceptărilor convorbirilor telefonice în cauză a evidențiat conexiunile inculpatului R.G.I. cu sursele sale de aprovizionare cu stupefiante, cu persoanele aflate în cercul său de cunoscuți care achiziționau constant de la acesta droguri, precum și convorbirile derulate cu persoanele introduse în cauză în calitate de colaborator sub acoperire și investigator sub acoperire. Relevantă este convocarea din data de 19 noiembrie 2012, în jurul orelor 19.21, R.G.I., a primit un telefon de la S.A.S., care îl întrebase dacă poate să-l viziteze (pag.2 din procesul verbal de redare a interceptărilor telefonice din 19 aprilie 2013 și pag.

3). în data de 21 noiembrie 2012, R.G.I. a fost întrebat de către un consumator dacă mai deține marfă: „Mai ai?", confirmându-i: „Da!", iar acesta îi răspunse lui R.G.I. „Da, da' numa' așa, eventual, dacă-mi dai. Să-mi fi dat ca și aseară. Știi?" (pag. 5). în data de 23 noiembrie 2012, R.G.I. a fost sunat de o prietenă care îi spusese că este plecată din Timișoara în localitatea Călan, jud. Hunedoara, și îl întrebase dacă poate să-i ofere droguri unei prietene Bianca, pe care acesta o cunoaște (pag. 9 și pagina 14, care se referă la o discuție similară și cu S.A.). În data de 27 noiembrie 2012, R.G.I. s-a întâlnit cu un consumator, în zona Calea L. din Timișoara, iar după ce s-au văzut, consumatorul nefiind mulțumit, îi trimite următorul mesaj ,,Asta e ultima, hai că data trecută a fost cum a fost.

dar acuma e prea de tot. E aproape 1, nici măcar 1. așa ceva nu se face." (pag. 16). Din analiza unora dintre convorbirile telefonice reiese că inculpatul R.G.I. folosea un limbaj codat atunci când vorbea despre o tranzacție, fapt care reiese din convorbirea din data de 29 noiembrie 2012, orele 17.23, derulată cu o persoană de sex feminin, în care aceasta îi cere să-i spună un număr norocos pentru loto, iar persoana respectivă îi indică 2, însă discuția este în realitate despre câte grame de cannabis dorește, înțelegându-se asupra a două grame (pag. 25-26 vol. 2 dosar U.P.). Faptul că R.G.I. distribuise și altceva decât cannabis, reiese din convorbirea telefonică avută cu o persoană, derulată în data de 30 noiembrie 20129 (pag.

28-29). În data de 01 decembrie 2012 apare legătura dintre inculpații T.A.V. și R.G.I.. T.A.V., poreclit și „P.", se deplasase împreună cu K.R.A. la locuința lui R.G.I., aspect care reiese din convorbirea telefonică derulată între K.R.A. și R.G.I. (pag. 30). În perioada sărbătorilor de iarnă, R.G.I. a călătorit în străinătate, iar după revenirea în Timișoara, R.G.I. și-a reluat preocupările infracționale și a început să distribuie droguri după aceeași metodă, acesta își chema consumatorii în zona locuinței sale și le remitea marfa, fie în stradă, fie în locuința sa. în acest sens, în data de 25 ianuarie 2013, în jurul orelor 20.28, inculpatul R.G.I. a purtat o discuție cu un tânăr (pag. 39-40).

De asemenea, R.G.I. frecventa cluburile deschise noaptea în Timișoara (Clubul „F.") și a distribuit droguri, activitate ce rezultă din conversația cu un tânăr, din data de 26 ianuarie 2013, orele 03.28 (pag. 39-40). în data de 31 ianuarie 2013, înjurai orelor 17.58, R.G.I. a inițiat o convorbire cu investigatorul sub acoperire „S.G.", valorificându-i trei grame de cannabis (proba nr. 3, pag. 44). S-a mai reținut că, începând cu data de 10 februarie 2013, inculpatul R.G.I. a inițiat distribuirea de droguri și în Complexul Studențesc, iar cu ocazia supravegherilor operative s-a stabilit faptul că acesta, de fiecare dată, trecea pe la imobilul de pe strada M., în care domiciliază T.A.V. R.G.I. a valorificat unor persoane droguri din Timișoara, în fața fostului club „O.M.", aspect ce reiese din convorbirea telefonică derulată dintre R.G.I.

și un tânăr, din data de 01 februarie 2013, ora 23.16 (pag. 49-50). În data de 01 februarie 2013, în jurul orelor 23.25, R.G.I. trimisese un S.M.S. investigatorului sub acoperire cu numele de cod „S.G.", stabilind o întâlnire pe str. M.: „Ceau, poți să vii până în complex. La fostul milion. Sau the note?" (pag. 50). Astfel, inculpatul R.G.I. îi valorificase investigatorului „S.G." o pastilă ecstasy și un plic cu o substanță albă pulverulentă (proba nr. 4). După ce a vândut investigatorului sub acoperire pastila ecstasy și praful de culoare albă, R.G.I. a primit un S.M.S. de la o persoană cu următorul conținut: „Hai aici că facem iureș, să vii încărcat. Te pup. white sensation" (a se vedea pag.

52). S-a mai reținut că inculpatul R.G.I. folosea un limbaj codat la telefon, acesta sugerându-i investigatorului „S.G." ca atunci când dorea cannabis să-i solicite „bere" (o „bere" reprezentând un gram de cannabis), iar când dorea pastile sau prafuri să-i solicite „votcă" sau „coniac". Acest lucru reiese și din convorbirea telefonică dintre acesta și utilizatoarea numărului de telefon (pag. 58 - vol. 2 dosar U.P.). Totodată, instanța a mai constatat că activitatea infracțională a inculpatului R.G. este evidențiată și de unele probe care relevă legătura infracțională dintre inculpatul R.G. și învinuitul T.A.V. În acest sens, în dosar sunt dovezi în sensul că inculpatul R.G.I.

când a vândut drogurile de mare risc investigatorului sub acoperire „S.G.", respectiv proba nr. 4 (pastila ecstasy), proba nr. 5 (un gram de cannabis) și proba nr. 6 (praf care conține M.D.M.A.), a făcut inițial o vizită la domiciliul inculpatului T.A.V.; discuțiile ambientale dintre investigatorul sub acoperire și R.G.I., faptul că acesta a luat gramul de cannabis din interiorul imobilului din Timișoara, imobil în care locuiește T.A.V., aspect confirmat și de supravegherea efectuată la acea dată; în convorbirile telefonice derulate între cei doi, în data de 16 martie 2013, T.A.V. a fost rugat de către o amică cu apelativul „I." să-i dobândească droguri pentru distracție, iar acesta îl sunase pe R.G.I., în final, deplasându-se cu amica sa „I." la locuința acestuia.

Astfel, în data de 16 martie 2013, orele 14.17, T.A.V. a fost sunat de o amică „I.", (pag. 33). După discuție, acesta luase legătura telefonic cu inculpatul R.G.I. în jurul orelor 20.24, T.A.V. a sunat-o pe „I." și a întrebat-o dacă dorește să-l însoțească la R.G.I. (pag. 35). Din această convorbire reiese faptul că R.G.I. nu accepta în locuința sa orice persoană. T.A.V. se arăta preocupat de faptul că acesta nu o va lăsa pe „I." în casă și va fi nevoită să îl aștepte în autoturism (pag. 36). La orele 20.44, T.A.V. l-a sunat pe R.G.I. și i-a comunicat că e cu „I.", intrând împreună la acesta în locuință (pag. 37 - vol. 2 dosar U.P.). Inculpatul R.G.

a recunoscut aceste fapte în faza de urmărire penală și a formulat la data de 14 mai 2013 un denunț în vederea valorificării art. 16 din Legea nr. 143/2000, în rechizitoriu menționându-se că, în cauza având ca obiect denunțul depus de către inculpatul R.G.I., s-a administrat un probatoriu concludent, considerente pentru care s-a solicitat reținerea beneficiului art. 16 din legea specială. Având în vedere starea de fapt reținută de instanța de fond, s-a apreciat că fapta inculpatului R.G.I.

care, în perioada 05 noiembrie 2012 - 25 aprilie 2013 a valorificat în mod repetat (prin opt acte materiale) droguri de risc (canabis conținând T.H.C.) și droguri de mare risc (comprimat ecstasy conținând M.D.M.A., prevăzut cu loggo-ul "H." și substanță pulverulentă conținând M.D.M.A.), colaboratorului sub acoperire cu numele de cod „P.R." și investigatorului sub acoperire cu numele de cod „S.G.", cât și consumatorilor de pe piața timișoreană), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de risc și mare risc, în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 - constituie infracțiunea de trafic de droguri de risc „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept", iar potrivit alin. (2) din același articol dacă aceste fapte au ca obiect droguri de mare risc, fapta este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. În declarația dată în fața instanței, inculpatul R.G. a recunoscut în totalitate fapta și a solicitat aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., cerere încuviințată de instanță. Din cazierul aflat la dosar rezultă că inculpatul este fără antecedente penale. Având în vedere dispozițiile art. 52 C. pen. și criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptei comise de inculpat în formă continuată, modalitățile concrete în care a fost comisă fapta, persoana inculpatului care este fără antecedente penale și a dat dovadă de o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, văzând limitele de pedeapsă de 10 la 20 ani, prevăzute pentru fapta comisă de inculpat, limite reduse apoi la jumătate prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, și reduse apoi cu încă o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul R.G.I., pentru fapta de trafic de droguri de risc și mare risc prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 -cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 C. proc. pen., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pedeapsă situată spre limita minimă specială prevăzută pentru această faptă.

La stabilirea acestei pedepse, instanța de fond a avut în vedere că aceasta este de natură a asigura realizarea scopului pedepsei și reeducarea inculpatului, în raport de toate circumstanțele concrete ale cauzei, atât de pericolul social ridicat al faptei (pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care inculpatul a acționat, prin mai multe acte materiale), și în raport de coordonatele ce caracterizează și circumstanțiată persoana inculpatului, inclusiv conduita bună în societate avută de inculpat anterior comiterii faptei, relevată atât de lipsa antecedentelor penale, cât și de faptul că inculpatul a fost implicat în diverse activități voluntare, este absolvent al unei facultăți de educație fizică și practică sportul de performanță, desfășurând inclusiv acțiuni de instructor de schi și alte activități sportive.

La dosar s-au depus înscrisuri în apărarea inculpatului, în sensul că desfășoară activități de voluntariat, este instructor sportiv, instructor de schi, este sportiv în cadrul unor cluburi în care se desfășoară activități sportive, este absolvent al facultății de educație fizică și sport din cadrul Universității de Vest Timișoara, a absolvit specializarea kinetoterapie și motricitate specială în anul 2011 la aceeași facultate, este înscris în anul I la Facultatea de Medicină „V.B." din Timișoara, caracterizări eliberate de fundațiile și cluburile sportive la care a activat inculpatul. Nu au putut fi reținute însă în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

(conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii), întrucât deși inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța a avut în vedere toate coordonatele ce privesc conduita bună anterioară, aplicând o pedeapsă spre minimul special, astfel că această împrejurare nu mai poate fi reținută încă o dată pentru a duce și la reducerea pedepsei sub minimul special, dat fiind că o astfel de pedeapsă ar fi prea blândă și ineficientă în raport cu toate circumstanțele reale ale faptei comisă în formă continuată. Totodată, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține in favoarea inculpatului nici circumstanța atenuată prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. (conduita sinceră a infractorului după comiterea infracțiunii), întrucât în cauză s-a făcut aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., astfel încât comportarea sinceră pe parcursul procesului penal, constând în recunoașterea săvârșirii faptei, nu mai poate fi valorificată din nou și ca o circumstanță atenuantă judiciară prev de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât recunoașterii faptei nu i se poate acorda o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu cel ale art. 320 1 C. proc. pen. doar atunci când se constată existența unei atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii, alta decât comportarea sinceră. Prima instanță a considerat nefondată și susținerea în apărarea inculpatului cu privire la conduita acestuia, în sensul că în majoritatea situațiilor inculpatul a făcut acte de intermediere, procurând droguri fără a realiza vreun profit.

Instanța a reținut că probele dosarului relevă că inculpatul realiza profituri din activitatea infracțională. De asemenea, instanța de fond a constatat că nu poate fi reținut nici argumentul că fără inițiativa investigatorului inculpatul nu ar fi ajuns să vândă droguri. La dosar sunt suficiente și concludente probe și date relevante in sensul preocupărilor și acțiunilor manifestate de inculpat pe linia activităților privind traficul de droguri - așa cum reiese din conținutul mijloacelor de probă evidențiate în cuprinsul stării de fapt mai sus descrisă de instanță. În sensul celor menționate de instanță, este semnificativ și faptul că datele dosarului relevă că inculpatul adoptase deja un anumit mod de acțiune pentru a nu-i fi depistată activitatea infracțională, și anume proceda de regulă la distribuirea drogurilor doar într-un cerc limitat de persoane, cunoscute și verificate în prealabil.

În raport de art. 52 C. pen., pedeapsa - ca măsură de constrângere are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate concretizând dezaprobarea legală și juridică atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa ca și modalitatea de executare trebuie individualizată în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea pe viitor a săvârșirii de fapte penale similare, ceea ce în speță poate fi realizat doar prin aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare mai sus stabilită de instanță, orientată înspre minim special, executată în regim de detenție.

Nu se justifică aplicarea unei alte modalități de executare - suspendare sub supraveghere, așa cum s-a solicitat în apărarea inculpatului, întrucât în raport de toate circumstanțele concrete ale cauzei, pentru motivele mai sus menționate, s-a apreciat că nu se poate realiza atingerea scopului pedepsei fără executarea efectivă a acesteia, neputându-se reține că perioada de arest preventiv de doar circa 3 luni ar fi suficientă pentru a conștientiza gravitatea faptelor, în condițiile în care inculpatul, anterior constatării faptelor de către organele de anchetă, a avut posibilitatea realizării riscului - de a fi plasat în detenție, la care se expune prin comiterea unor asemenea fapte grave cu consecințe dăunătoare asupra sănătății.

De altfel, pe lângă criteriile mai sus menționate de instanță, la înlăturarea argumentelor susținute în apărare - privind o modalitate de executare neprivativă de libertate, instanța de fond a reținut și împrejurarea că tocmai datorită faptului că inculpatul este o persoană în vârstă de 26 ani' și absolvent al unei facultăți de educație fizică și sport, inclusiv cu specializare în Minetoterapie și motricitate, înscris la o facultate de medicină în anul I și a desfășurat activități ca și monitor de schi și sport de performanță, trebuia să manifeste o altă atitudine și nicidecum să desfășoare activități de trafic de droguri cu efecte deosebit, de dăunătoare asupra sănătății și vieții populației.

De asemenea, s-a mai constatat că nu poate fi reținută nici susținerea în apărarea inculpatului cu referire la existența la nivelul instanței a unei practici judiciare constante în cauzele de trafic de droguri pentru care s-au aplicat unor inculpați pedepse cu suspendare, neprivative de libertate. Astfel, s-a constatat că nu se poate reține existența unor împrejurări identice în comiterea faptelor și nici în ceea ce privește datele și coordonatele ce caracterizează persoana inculpatului R.G. și a altor inculpați din alte dosare privind infracțiuni de trafic de droguri, și nici măcar egalitate sub durata arestului preventiv executat până la momentul soluționării cauzei în primă instanță. De altfel, individualizarea judiciară a pedepsei nu poate fi realizată unitar, ci se materializează prin aplicarea pedepsei concrete în raport de circumstanțele specifice ale fiecărei spețe și situația personală a infractorului.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor complementare și accesorii, instanța de fond a avut în vedere faptul că se impune aplicarea acestora, întrucât natura, modalitatea săvârșirii faptelor, precum și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul R.G.I., apelul nefiind motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia, care a solicitat reducerea pedepsei ca urmare a aplicării circumstanțelor atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen., aplicarea disp.

art. 81 C. pen., respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în subsidiar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei întrucât inculpatul a absolvit trei facultăți, a traficat cantități mici de droguri și desfășoară activități sportive. Prin Decizia penală nr. 178/A din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.G.I. împotriva sentinței penale nr. 269 din 17 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 6574/30/2013. În temeiul art. 383 alin. (1) 1 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 17 iulie 2013 la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel. Pentru a decide astfel, examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că apelul declarat de inculpatul R.G.I. este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală. Astfel, s-a reținut că în mod judicios instanța de fond a stabilit starea de fapt dedusă judecății, respectiv că în perioada 05 noiembrie 2012 - 25 aprilie 2013 inculpatul a comercializat droguri de risc și de mare risc, respectiv canabis și comprimate extasy colaboratorului sub acoperire cu nume de cod P.R.

și investigatorului sub acoperire sub numele de cod S.G., cât și consumatorilor de pe piața timișoreană (8 acte materiale), faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc, prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speță, întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, uzând de disp. art. 320 1 C. proc. pen., iar declarațiile de recunoaștere ale acestuia se coroborează cu întreg materialul de urmărire penală administrat.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, s-a constatat că instanța de fond a ținut cont de prev. art. 72 C. pen., de gradul de pericol social ridicat al faptei care a avut un caracter continuat, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, caracterul repetitiv al faptelor săvârșite de către inculpat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a dat dovadă de o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, motiv pentru care a beneficiat de avantajul conferit de procedura prev. de art. 320 1 C. proc. pen., s-a dispus aplicarea disp.

art. 16 din Legea nr. 143/2000 având în vedere colaborarea acestuia cu organele de urmărire penală, iar raportat la toate aceste elemente, fără a se putea reține și circumstanțe atenuante facultative în favoarea acestuia așa cum a solicitat inculpatul pentru activitățile cu caracter sportiv și absolvirea unor instituții de învățământ superior, instanța apreciază că pedeapsa de 4 ani închisoare este de natură să conducă la reeducarea inculpatului, neimpunându-se reducerea pedepsei aplicate în cauză.

S-a apreciat că, în mod judicios instanța de fond a constatat că în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, pe considerentul că ar fi avut o activitate sportivă intensă anterior, că a absolvit mai multe instituții de învățământ superior, tocmai în ideea că în această calitate trebuia să conștientizeze efectele deosebit de dăunătoare ale consumului de droguri asupra sănătății și vieții populației, iar acesta a valorificat totuși în mod continuu diverse cantități de droguri. Cu privire la comportamentul inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii, respectiv lipsa antecedentelor penale, s-a constatat că aceasta este regula și normalitatea în viața unui om, iar pentru acest fapt nu este nevoie să fie reținute, circumstanțe atenuante facultative, cu atât mai mult că inculpatul este un element tânăr.

Cu privire la conduita procesuală a inculpatului, în sensul că a fost sincer, s-a apreciat că această atitudine a fost valorificată prin reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 raportat la regulile impuse de art. 320 1 C. proc. pen., iar colaborarea cu organele de urmărire penală a fost fructificată prin reținerea art. 16 din Legea nr. 143/2000, de asemenea cu consecința reducerii pedepsei, astfel că alte reduceri nu mai pot fi operate în favoarea inculpatului, așa cum s-a solicitat de către acesta. Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, s-a constatat că nu sunt îndeplinite două condiții impuse de art. 81 C. pen. care reglementează suspendarea condiționată a executării pedepsei, în primul rând criteriul legat de cuantumul pedepsei care impune o limită maximă de 3 ani închisoare, dar și condiția existenței convingerii instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară a inculpatului referitoare la modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că, chiar dacă primele două condiții impuse de art. 86 1 C. pen. ar fi îndeplinite, respectiv condiția privitoare la cuantumul pedepsei, respectiv lipsa unei condamnări mai mari de 6 luni, nu este îndeplinită condiția existenței convingerii instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia. Împotriva deciziei menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.G.I., invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului și schimbării modalității de executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

Examinând cauza, atât sub aspectul criticilor invocate,, cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de către inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Astfel, recurenții și instanța se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale decât acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc.

pen. Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept. În prezenta cauză, decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, la data de 19 septembrie 2013, ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Verificând îndeplinirea cerințelor formale, prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că recursul a fost motivat în termen, motivele fiind depuse la dosarul cauzei în scris, la data 25 noiembrie 2013, cu respectarea obligațiilor impuse de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Analizând recursul inculpatului, întemeiat pe cazul' de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. - incident când "hotărârea este contrară legii sau cănd prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii" - instanța constată că, în realitate, criticile formulate nu se circumscriu cazului de casare invocat, întrucât aspectele învederate nu vizează legalitatea hotărârii atacate, ci temeinicia acesteia, sub aspectul individualizării pedepsei inculpatului.

Criticile recurentului inculpat ar fi putut fi examinate de către instanța de recurs doar în cadrul cazului de casare prevăzut de textul art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din vechea reglementare, care prevedea că hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege". Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, textul anterior menționat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al Legii, în sensul că acest caz de casare a devenit aplicabil doar în situației când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

În raport de aspectele anterior menționate, se constată că susținerile recurentului inculpat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. și niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., întrucât, prin adoptarea Legii nr. 2/2013, sfera controlului judiciar exercitat în calea de atac a recursului declarat împotriva deciziilor pronunțate în apel a fost limitată doar la chestiuni ce privesc aspecte de drept, instanța neavând posibilitatea de a putea examina și aspecte de netemeinicie a deciziei atacate. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G.I. împotriva deciziei penale nr. 178/A din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. În temeiul art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 aprilie 2013 la 03 decembrie 2013. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G.I. împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 25 aprilie 2013 la 03 decembrie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 03 decembrie 2013.