ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1207/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1207/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1207/2017
Deliberând,
constată următoarele:
I. Prin decizia
nr. 2134 din 14 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2/2015,
au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A. SRL și
de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 712 din 21.04.2016 a Curții de
Apel București, secția a V-a civilă.
II. Împotriva
acestei decizii, la 08.03.2017, a formulat contestație în anulare
recurenta-pârâtă B., solicitând anularea parțială a
hotărârii atacate și rejudecarea recursului său.
În motivarea
contestației în anulare, recurenta a invocat prevederile art. 317 alin.
(1) pct. 1 C. proc. civ. 1865 și a susținut că procedura de
citare a sa pentru termenul din 23.11.2016, când s-a judecat pricina în recurs,
nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Astfel,
contestatoarea a arătat că nu a fost citată la sediul profesional
al reprezentantului convențional, avocat C., din București, sector 1,
unde avea domiciliul procesual ales în vederea comunicării tuturor actelor
de procedură în cauză, acest domiciliu fiind indicat atât în
cuprinsul recursului motivat, cât și în întâmpinarea la recursul părții
adverse.
Prin urmare,
contestatoarea consideră că nu a fost citată cu respectarea
exigențelor impuse de art. 88 alin. (1) pct. 4 și art. 90 alin. (1) C.
proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității
prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
III. Intimata
A. SRL a formulat întâmpinare la 03.04.2017, solicitând respingerea contestației
în anulare ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata
cheltuielilor de judecată.
În motivare,
intimata a arătat că noul avocat ales al pârâtei, dl. C., nu a
indicat în cererea de recurs persoana însărcinată cu primirea actelor
de procedură, conform art. 93 C. proc. civ., nefiind îndeplinite condițiile
alegerii de domiciliu.
De asemenea,
contestatoarea a fost citată și la sediul vechiului avocat ales, a
avut cunoștință de termenul de judecată, s-a prezentat la
acesta și a formulat mai multe cereri, atât oral, cât și în scris,
fiind acoperit orice viciu de citare, conform art. 89 C. proc. civ.
În
cauză, scopul procedurii de citare a fost îndeplinit, partea având cunoștință
de existența procesului și exercitându-și drepturile procesuale,
astfel că nu se poate susține că nu ar fi fost respectate
principiile contradictorialității și dreptului la apărare.
IV. Analizând
argumentele invocate în susținerea contestației în anulare, subsumate
motivului prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865,
privind nelegala citare, Înalta Curte reține următoarele:
Contestația
în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, îmbracă
două forme: contestația în anulare obișnuită sau de drept
comun (art. 317 C. proc. civ.) și contestația în anulare
specială (art. 318 C. proc. civ.).
Contestația
în anulare obișnuită poate fi exercitată pentru două
motive, prevăzute de art. 317 C. proc. civ. 1865:
- când
procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina,
nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
- când
hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor
de ordine publică privitoare la competență.
Potrivit
dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865, o
hotărâre irevocabilă poate fi atacată pe calea contestației
în anulare atunci când procedura de citare cu partea nu a fost îndeplinită
potrivit cu cerințele legii.
Prevederile
art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865 se referă, deci, la instituția
de drept procesual privind procedura de citare a părților în procesul
civil, acest motiv de contestație devenind incident în situația în
care partea nu a fost deloc citată sau procedura de citare nu a fost legal
îndeplinită și partea a lipsit, astfel încât viciul de procedură
nu s-a acoperit în condițiile art. 89 alin. (2) C. proc. civ. 1865.
Citarea este
actul de procedură prin care participanții la procesul civil sunt înștiințați
cu privire la existența procesului, a termenului și a locului unde se
va desfășura judecata, a necesității îndeplinirii unor
obligații prevăzute de lege sau fixate de judecător. Prin
citarea părților se asigură respectarea principiilor
contradictorialității și dreptului la apărare.
Sancțiunea
care intervine în cazul nelegalei citări este nulitatea expresă,
condiționată de vătămare, potrivit art. 105 alin. (2) și
art. 107 C. proc. civ. 1865.
Pentru a fi
admisă contestația în anulare obișnuită pentru motivul
prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865, cu consecința
anulării hotărârii atacate, este necesară îndeplinirea
cumulativă a cerințelor nulității condiționate
prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. 1865, și anume:
-
hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea
normelor procedurale privind citarea;
-
hotărârea astfel pronunțată a produs părții o
vătămare procesuală, în sensul de prejudiciu cauzat prin
limitarea drepturilor procesuale;
-
vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului
de procedură.
Potrivit art.
105 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. 1865, în cazul nulităților
anume prevăzute de lege (exprese), cum este cazul normelor privind
citarea, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Cu alte
cuvinte, atunci când se invocă o nulitate expresă, deși
aplicarea sancțiunii nu intervine automat, fiind condiționată de
vătămare, partea care invocă nulitatea nu mai trebuie să
facă dovada vătămării pentru că aceasta este
prezumată, însă partea adversă poate proba inexistența
vătămării.
În
cauză, chiar și în situația în care recurenta-pârâtă ar fi
trebuit citată la domiciliul ales prin recursul motivat înregistrat la
24.05.2016, nu este incidentă sancțiunea nulității actului
de procedură, din moment ce prezumția legală relativă de
vătămare aplicabilă în cazul nulității exprese a fost
răsturnată prin dovada contrarie.
Astfel,
scopul citării a fost atins, recurenta-pârâtă având cunoștință
de termenul din 23.11.2016, astfel cum rezultă din actele și cererile
depuse la dosar de avocatul acesteia:
- la
17.11.2016 împuternicitul părții a primit, la cererea sa, copii din
dosarul de recurs;
- la
18.11.2016 a formulat întâmpinare la recursul părții adverse,
indicând în antet termenul din 23.11.2016;
- la
22.11.2016 a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și
cerere de strigare a cauzei după ora 11:00, în ambele petiții
indicând în mod expres în antet termenul din 23.11.2016.
De asemenea,
au fost respectate principiile contradictorialității și
dreptului la apărare, întrucât recurenta-pârâtă a avut posibilitatea
să își susțină cauza și să formuleze
apărări, depunând întâmpinare, cerere de repunere pe rol și apoi
concluzii scrise detaliate, după ce instanța a amânat pronunțarea.
Ca urmare,
recurenta-pârâtă nu a fost prejudiciată în exercitarea drepturilor
sale procesuale prin faptul că a fost citată la domiciliul ales la
avocatul care a redactat și depus declarația inițială de
recurs, această modalitate de citare atingându-și scopul de a încunoștința
partea cu privire la termenul de judecată, astfel cum s-a dovedit prin
demersurile și actele făcute de avocatul care a redactat motivele de
recurs.
Pe de
altă parte, încălcarea normelor privind citarea atrage sancțiunea
nulității relative, care poate fi invocată numai de partea
interesată, în condițiile art. 108 alin. (2) și (3) C. proc.
civ. 1865. Astfel, neregularitatea citării se acoperă dacă
partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat
după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în
fond.
În
cauză, neregularitatea mențiunilor din citația comunicată
recurentei-pârâte la 21.06.2016 putea fi cunoscută de partea
interesată să invoce nulitatea în condițiile în care la data de
17.11.2016 împuternicitul părții a solicitat și primit copii ale
actelor din dosar. Cu toate acestea, deși avea posibilitatea să
invoce nelegala citare și să solicite amânarea judecății,
pentru termenul din 23.11.2016 avocatul recurentei-pârâte a cerut doar ca
dezbaterile să înceapă după o anumită ora, iar apoi,
după închiderea dezbaterilor și amânarea pronunțării, a
formulat fără nicio rezervă concluzii scrise pe fondul
recursului.
Neinvocarea
de către avocatul recurentei-pârâte, la al cărui sediu profesional
pretinde că și-a ales domiciliul, a neregularității
procedurii de citare până la termenul din 23.11.2016 și nici chiar
prin cererea de repunere pe rol formulată după terminarea ședinței
publice, a dus la acoperirea acestei neregularități.
Constatând
că motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865
nu este incident în cauză, în baza art. 319-320 C. proc. civ. 1865, Înalta
Curte va respinge contestația în anulare.
În temeiul
art. 274 alin. (1) C. proc. civ. 1865, având în vedere culpa procesuală a
contestatoarei, aceasta va fi obligată la plata către intimată a
sumei de 5.472 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând
onorariu de avocat probat prin factura din 12 septembrie 2017 și extrasul
de cont din 14.09.2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
contestația în anulare formulată de contestatoarea B. împotriva
deciziei nr. 2134 din 14 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul
nr. x/2/2015, în contradictoriu cu intimata SC A. SRL.
Obligă
contestatoarea la plata către intimată a sumei de 5.472 lei, cu titlu
de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2017.