ÎCCJ, decizie (scj.ro #140179)

A.Contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile

art. 317 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865. Condiții de admisibilitate. B. Citarea. Nulitate expresă

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : contestație în anulare

-citarea

- nulitate expresă

C. proc. civ. din 1865, art. 317 alin. (1), pct.1,

art. 105 alin.2, art. 107

A. Potrivit dispozițiilor art. 317 alin.1 pct.1 C.proc.civ. 1865, o hotărâre irevocabilă poate fi atacată pe calea contestației în anulare atunci când procedura de citare cu partea nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii. Prevederile art. 317 alin.1 pct.1 C.proc.civ. 1865  sunt  incidente în situația în care partea nu a fost deloc citată sau procedura de citare nu a fost legal îndeplinită,iar partea a lipsit, astfel încât viciul de procedură nu s-a acoperit în condițiile art. 89 alin.2 C.proc.civ. 1865.

B.Citarea este actul de procedură prin care participanții la procesul civil sunt înștiințați cu privire la existența procesului, a termenului și a locului unde se va desfășura judecata, a necesității îndeplinirii unor obligații prevăzute de lege sau fixate de judecător. Prin citarea părților se asigură respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare. Sancțiunea care intervine în cazul nelegalei citări este nulitatea expresă, condiționată de vătămare, potrivit art. 105 alin.2 și art. 107 C.proc.civ. 1865. Potrivit art. 105 alin.2 teza a II-a C.proc.civ. 1865, în cazul nulităților anume prevăzute de lege (exprese), cum este cazul normelor privind citarea, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Atunci când se invocă o nulitate expresă, deși aplicarea sancțiunii nu intervine automat, fiind condiționată de vătămare, partea care invocă nulitatea nu mai trebuie să facă dovada vătămării, pentru că aceasta este prezumată, însă partea adversă poate proba inexistența vătămării.

Secția a-II-a civilă, Decizia nr. 1207 din 19 septembrie 2017

I. Prin

Decizia nr. 2134/14.12.2016

, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2/2015, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A. S.R.L. și de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 712 din 21.04.2016 a Curții de Apel București Secția a V-a Civilă.

II. Împotriva acestei decizii, la 08.03.2017, a formulat

contestație în anulare

recurenta-pârâtă B., solicitând anularea parțială a hotărârii atacate și rejudecarea recursului său.

În motivarea contestației în anulare, recurenta a invocat prevederile art. 317 alin.1 pct.1 C.pr.civ. 1865 și a susținut că procedura de citare a sa pentru termenul din 23.11.2016, când s-a judecat pricina în recurs, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Astfel, contestatoarea a arătat că nu a fost citată la sediul profesional al reprezentantului convențional, avocat C., din București, sector 1, unde avea domiciliul procesual ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură în cauză, acest domiciliu fiind indicat atât în cuprinsul recursului motivat, cât și în întâmpinarea la recursul părții adverse.

Prin urmare, contestatoarea consideră că nu a fost citată cu respectarea exigențelor impuse de art. 88 alin.1 pct.4 și art. 90 alin.1 C.pr.civ., fiind incidentă sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin.2 C.pr.civ.

III. Intimata A. S.R.L. a formulat

întâmpinare

la 03.04.2017, solicitând respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, intimata a arătat că noul avocat ales al pârâtei, dl.C., nu a indicat în cererea de recurs persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, conform art. 93 C.pr.civ., nefiind îndeplinite condițiile alegerii de domiciliu.

De asemenea, contestatoarea a fost citată și la sediul vechiului avocat ales, a avut cunoștință de termenul de judecată, s-a prezentat la acesta și a formulat mai multe cereri, atât oral, cât și în scris, fiind acoperit orice viciu de citare, conform art. 89 C.pr.civ.

În cauză, scopul procedurii de citare a fost îndeplinit, partea având cunoștință de existența procesului și exercitându-și drepturile procesuale, astfel că nu se poate susține că nu ar fi fost respectate principiile contradictorialității și dreptului la apărare.

IV.

Analizând argumentele invocate în susținerea contestației în anulare, subsumate motivului prevăzut de art. 317 alin.1 pct.1 C.pr.civ. 1865, privind nelegala citare, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare obișnuită poate fi exercitată pentru două motive, prevăzute de art. 317 C.pr.civ. 1865:

- când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

- când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Potrivit dispozițiilor art. 317 alin.1 pct.1 C.pr.civ. 1865, o hotărâre irevocabilă poate fi atacată pe calea contestației în anulare atunci când procedura de citare cu partea nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Prevederile art. 317 alin.1 pct.1 C.pr.civ. 1865 se referă, deci, la instituția de drept procesual privind procedura de citare a părților în procesul civil, acest motiv de contestație devenind incident în situația în care partea nu a fost deloc citată sau procedura de citare nu a fost legal îndeplinită și partea a lipsit, astfel încât viciul de procedură nu s-a acoperit în condițiile art. 89 alin.2 C.pr.civ. 1865.

Citarea este actul de procedură prin care participanții la procesul civil sunt înștiințați cu privire la existența procesului, a termenului și a locului unde se va desfășura judecata, a necesității îndeplinirii unor obligații prevăzute de lege sau fixate de judecător. Prin citarea părților se asigură respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare.

Sancțiunea care intervine în cazul nelegalei citări este nulitatea expresă, condiționată de vătămare, potrivit art. 105 alin.2 și art. 107 C.pr.civ. 1865.

Pentru a fi admisă contestația în anulare obișnuită pentru motivul prevăzut de art. 317 alin.1 pct.1 C.pr.civ. 1865, cu consecința anulării hotărârii atacate, este necesară îndeplinirea cumulativă a cerințelor nulității condiționate prevăzute de art. 105 alin.2 C.pr.civ. 1865 și anume:

- hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor procedurale privind citarea;

- hotărârea astfel pronunțată a produs părții o vătămare procesuală, în sensul de prejudiciu cauzat prin limitarea drepturilor procesuale;

- vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură.

Potrivit art. 105 alin.2 teza a II-a C.pr.civ. 1865, în cazul nulităților anume prevăzute de lege (exprese), cum este cazul normelor privind citarea, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Cu alte cuvinte, atunci când se invocă o nulitate expresă, deși aplicarea sancțiunii nu intervine automat, fiind condiționată de vătămare, partea care invocă nulitatea nu mai trebuie să facă dovada vătămării pentru că aceasta este prezumată, însă partea adversă poate proba inexistența vătămării.

Astfel, scopul citării a fost atins, recurenta-pârâtă având cunoștință de termenul din 23.11.2016, astfel cum rezultă din actele și cererile depuse la dosar de avocatul acesteia:

- la 17.11.2016 împuternicitul părții a primit, la cererea sa, copii din dosarul de recurs;

- la 18.11.2016 a formulat întâmpinare la recursul părții adverse, indicând în antet termenul din 23.11.2016;

- la 22.11.2016 a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și cerere de strigare a cauzei după ora 11,00, în ambele petiții indicând în mod expres în antet termenul din 23.11.2016.

De asemenea, au fost respectate principiile contradictorialității și dreptului la apărare, întrucât recurenta-pârâtă a avut posibilitatea să își susțină cauza și să formuleze apărări, depunând întâmpinare, cerere de repunere pe rol și apoi concluzii scrise detaliate, după ce instanța a amânat pronunțarea.

Ca urmare, recurenta-pârâtă nu a fost prejudiciată în exercitarea drepturilor sale procesuale prin faptul că a fost citată la domiciliul ales la avocatul care a redactat și depus declarația inițială de recurs, această modalitate de citare atingându-și scopul de a încunoștința partea cu privire la termenul de judecată, astfel cum s-a dovedit prin demersurile și actele făcute de avocatul care a redactat motivele de recurs.

În cauză, neregularitatea mențiunilor din citația comunicată recurentei-pârâte la 21.06.2016  putea fi cunoscută de partea interesată să invoce nulitatea în condițiile în care la data de 17.11.2016 împuternicitul părții a solicitat și primit copii ale actelor din dosar. Cu toate acestea, deși avea posibilitatea să invoce nelegala citare și să solicite amânarea judecății, pentru termenul din 23.11.2016 avocatul recurentei-pârâte a cerut doar ca dezbaterile să înceapă după o anumită ora, iar apoi, după închiderea dezbaterilor și amânarea pronunțării, a formulat fără nicio rezervă concluzii scrise pe fondul recursului.

Neinvocarea de către avocatul recurentei-pârâte, la al cărui sediu profesional pretinde că și-a ales domiciliul, a neregularității procedurii de citare până la termenul din 23.11.2016 și nici chiar prin cererea de repunere pe rol formulată după terminarea ședinței publice, a dus la acoperirea acestei neregularități.