- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 8 aprilie 2008
- Stat pârât
- POL
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Majcher împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
Soția reclamantului s-a născut în 1934 și trăiește în Rzeszów. În 1987, soția reclamantului a depus o cerere de divorț. Divorțul a fost acordat la scurt timp după aceea. La 24 noiembrie 1987, reclamantul a depus o cerere de divizare a proprietăților matrimoniale cu Curtea de District Čańcut (Sād Rejonowy). La 31 decembrie 1988, Curtea de District Čańcut a dat o decizie și a divizat proprietatea. La 7 noiembrie 1989, Curtea Regională Rzeszów (Sād Okręgowy) a remis cazul. 10. La 10 martie 1998, Curtea Regională Rzeszów a dat din nou o decizie. 11. La date neespecificate, ambele părți au remis apelul. 12. La 11 septembrie 1998, Curtea Regională Rzeszów a respins ambele apeluri. 13. La 23 octombrie 1998, reclamantul a depus un recurs de cassare la Curtea Supremă (Sād Najwyższy).
14. La 14 mai 2001, Curtea Supremă a refuzat să audă recursul de cassare al reclamantului. 15. Reclamantul a susținut că, ca urmare a procedurii prelungite în cazul său, el a fost privat de proprietatea sa și a trebuit să trăiască într-o adresă de bunăstare (Dom Pomocy Społecznej). 16. La o dată neespecificată, reclamantul a instituit o procedură de punere în aplicare împotriva soției sale care se pare că nu a respectat decizia finală privind diviziunea proprietăților lor. 17. La 6 mai 1999, Äańcut Bailiff a informat reclamantul că executarea s-a dovedit ineficace. 18. La 10 mai 1999, reclamantul a depus o plângere la Curtea de District Äańcut împotriva acțiunilor luate de judecător (skarga na czynności komornika) și a susținut că aceste acțiuni au fost incorecte, deoarece banii obținuți de la debitorul au fost distribuiți în mod necorespunzător.
La 21 iulie 1999, Curtea de District a respins plângerea, declarând că ordinul de distribuție a fost în conformitate cu Codul de Procedură Civilă. În ceea ce privește ineficacitatea executării, instanța a susținut că nu au fost găsite obiecte valoroase în casa debitorului care ar putea fi vândute și utilizate pentru a satisface datoria. 20. La o dată neespecificată, reclamantul a apelat. 21. La 21 iulie 1999, Curtea Regională Rzeszów și-a respins recursul. 22. Dispozițiile juridice aplicabile înainte de intrarea în vigoare a Legii 2004, precum și aspectele de practică referitoare la remediile împotriva lungii necorespunzătoare a procedurilor sunt prevăzute la punctele 26-35 din hotărârea din 30 mai 2006 în cazul Barszcz c. Polonia nr. 71152/01.
23. Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V; Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII; și hotărârea în cazul Krasuski c. Polonia nr. 61444/00, §§ 34-46, CEDO 2005-V.
4. The applicant was born in 1934 and lives in Rzeszów.
In 1987 the applicant’s wife filed a petition for divorce. The divorce was granted shortly afterwards.
On 24 November 1987 the applicant lodged a claim for the division of matrimonial property with the Łańcut District Court (Sąd Rejonowy).
On 31 December 1988 the Łańcut District Court gave a decision and divided the property.
On an unspecified date the applicant appealed.
On 7 November 1989 the Rzeszów Regional Court (Sąd Okręgowy) remitted the case.
On 10 March 1998 the Łańcut District Court again gave a decision.
On unspecified dates both parties appealed.
On 11 September 1998 the Rzeszów Regional Court dismissed both appeals.
On 23 October 1998 the applicant lodged a cassation appeal with the Supreme Court (Sąd Najwyższy).
On 14 May 2001 the Supreme Court refused to hear the applicant’s cassation appeal.
The applicant submitted that as a consequence of the prolonged proceedings in his case he had been deprived of his property and had to live in a Welfare Home (Dom Pomocy Społecznej).
On an unspecified date the applicant instituted enforcement proceedings against his wife who apparently had failed to comply with the final decision on the division of their property.
On 6 May 1999 the Łańcut Bailiff informed the applicant that the enforcement had proved ineffective.
On 10 May 1999 the applicant lodged a complaint with the Łańcut District Court against the actions taken by the bailiff (skarga na czynności komornika). He submitted that those actions had been incorrect, because the money obtained from the debtor had been distributed wrongly. He also complained about the ineffectiveness of the enforcement.
On 21 July 1999 the Łańcut District Court dismissed his complaint. It held that the order of distribution had been in accordance with the Code of Civil Procedure. As regards the ineffectiveness of the enforcement, the court held that no valuable objects had been found in the debtor’s house which could be sold and used to satisfy the debt.
On an unspecified date the applicant appealed.
On 21 July 1999 the Rzeszów Regional Court dismissed his appeal.
The legal provisions applicable before the entry into force of the 2004 Act as well as matters of practice concerning the remedies against unreasonable length of proceedings are set out in paragraphs 26-35 of the judgment delivered by the Court on 30 May 2006 in the case of Barszcz v. Poland no. 71152/01.
The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings, in particular the applicable provisions of the 2004 Act, are stated in the Court’s decisions in the cases of Charzyński v. Poland no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V; Ratajczyk v. Poland no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII; and the judgment in the case of Krasuski v. Poland, no. 61444/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V.