ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2988/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul învățământ Preuniversitar Județul Hunedoara a chemat în judecată pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Educației Naționale și Guvernul României, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Hotărârii nr. 154 din 12 martie 2014, emisă de pârâtul nr. 1 și obligarea acestuia să soluționeze cererea, înregistrată sub nr. 441 din 24 ianuarie 2014, în sensul de a se pronunța cu privire la faptul dacă există sau nu discriminarea învederată;

- obligarea pârâților nr. 2 și 3 să ia toate măsurile legislative și economice pentru a armoniza legislația în domeniul salarizării personalului didactic cu principiul egalității și nediscriminării în raporturile de muncă.

Prin întâmpinările formulate, pârâții Guvernul României și Ministerul Educației Naționale au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin Sentința civilă nr. 219 din 8 octombrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Guvernul României și Ministerul Educației Naționale; a admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Sindicatul învățământ Preuniversitar Județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Educației Naționale și Guvernul României și, în consecință, a anulat Hotărârea nr. 154 din 12 martie 2014 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a dispus obligarea acestuia să soluționeze cererea reclamantului înregistrată sub nr. 441 din 24 ianuarie 2014, în sensul de a constata dacă există sau nu discriminarea învederată.

Împotriva Sentinței civile nr. 219 din 8 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Guvernul României, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

Prima critică adusă soluției instanței de fond a vizat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Guvernul României și s-a considerat că această autoritate nu are capacitate juridică civilă și calitate procesuală pasivă.

Recurentul susține că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic.

Guvernul României, ca organ colegial, potrivit dispozițiilor constituționale și ale legii, poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, în acest caz fiind în prezența unei capacități juridice speciale de drept public.

În speță, nu se contestă legalitatea unui act administrativ al Guvernului, nici nu se referă la existența unui refuz nejustificat, iar Guvernul României și-a îndeplinit obligația răspunzând la petiția înaintată de Consiliul Național de Combaterea Discriminării.

În ceea ce privește obligarea Guvernului României la asigurarea măsurilor legislative pentru armonizarea legislației în domeniul realizării personalului didactic s-a achiesat la raționamentul instanței de fond acela că această obligație este prematură atâta timp cât nu s-a constatat fapta de discriminare.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin Încheierea din 16 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus comunicarea acestuia.

Prin Încheierea din 27 aprilie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscală fost admis în principiu recursul declarat de Guvernul României și s-a fixat termen pentru judecarea recursului cu citarea părților.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a Hotărârii nr. 154 din 12 martie 2014 emisă de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și obligarea acestuia să soluționeze cererea înregistrată sub nr. 441 din 24 ianuarie 2014 în sensul de a se pronunța cu privire la faptul dacă există sau nu discriminarea învederată, precum și obligarea pârâților Consiliul Național de Combaterea Discriminării și Ministerul Educației Naționale să ia toate măsurile legislative și economice pentru a armoniza legislația în domeniul salarizării personalului didactic cu principiul egalității și nediscriminării în raporturile de muncă.

Pârâții Guvernul României și Ministerul Educației Naționale au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința pronunțată instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României și Ministerul Educației Naționale, a fost admisă în parte acțiunea în contradictoriu cu Consiliul Național de Combaterea Discriminării, Guvernul României și Ministerul Educației Naționale, a fost anulată Hotărârea nr. 154 din 12 martie 2014 emisă de Consiliul Național de Combaterea Discriminării și s-a dispus obligarea acestuia să soluționeze cererea reclamantului înregistrată sub nr. 441 din 24 ianuarie 2014, în sensul de a constata dacă există sau nu discriminarea învederată, fiind respinsă în rest acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs numai Guvernul României și a fost criticată soluția instanței de fond în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive.

Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

În speță, în raport de obiectul acțiunii și de faptul că recurentul Guvernul României a figurat ca parte reclamată în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, se impunea, în baza principiului contradictorialității, citarea în calitate de pârât a Guvernului României.

Principiul contradictorialității în procesul civil presupune ca orice aspect privitor la litigiu să fie pus în discuția părților, iar actele de procedură și înscrisurile să fie comunicate între acestea, astfel încât să aibă posibilitatea de a-și exprima opinia în legătură cu problemele de drept substanțial sau de drept procedural ori de fapt, în dezbatere.

Chiar dacă în cauză nu s-a contestat legalitatea unui act administrativ al Guvernului României și nici nu se referă la existența vreunui refuz nejustificat, Guvernul României are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză deoarece a avut calitatea de "reclamat" în fața Consiliului Național de Combaterea Discriminării, a trimis un punct de vedere în fața acestei autorități publice în legătură cu sesizarea reclamantului. Mai mult, chiar recurentul a arătat, în cadrul motivelor de recurs, că a răspuns la petiția înregistrată de Consiliul Național de Combaterea Discriminării prin adresa nr. 15A/663/CA din 17 februarie 2014.

Calitatea procesuală pasivă a Guvernului României este justificată și de faptul că reclamantul a fost citat și i s-a solicitat punctul de vedere în fața Consiliului Național de Combaterea Discriminării tocmai pentru că sesizarea reclamantei a vizat presupusul conținut discriminatoriu al prevederilor legale ale art. 8 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în sensul în care se exclud de la acordarea sumelor corespunzătoare titlului de doctor pentru persoanele care au dobândit titlul științific ulterior datei de 31 decembrie 2009 și obligarea Guvernului României și a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să inițieze în regim de urgență procedurile în vederea modificării Anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011, iar în punctul său de vedere Guvernul României a invocat atât aspecte privind discriminarea invocată, cât și solicitarea de modificare a Anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011.

În materia contenciosului administrativ, în calitate de pârât poate fi o autoritate publică, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, adică orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public, iar în litigiile ce vizează soluțiile adoptate de Consiliul Național de Combaterea Discriminării, prin raportare la respectarea principiului contradictorialității, în fața instanței de contencios administrativ se citează atât petentul, autorul sesizării adresate Consiliul Național de Combaterea Discriminării, cât și "părțile reclamate" ce au transmis sau nu un punct de vedere în fața autorității publice, precum și emitentul actului atacat, respectiv Consiliul Național de Combaterea Discriminării.

Toate acestea dovedesc că recurentul Guvernul României are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, iar instanța de fond, în mod corect, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

De aceea, în baza art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva Sentinței civile nr. 219 din 8 octombrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM