ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2957/2017

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13 mai 2015, reclamanta SC A. Ploiești SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Serviciul Soluționare Contestații, anularea Deciziei nr. 892 din 10 noiembrie 2014 privind soluționarea contestației, a Deciziei de impunere nr. F-S2206 din 13 august 2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-S2196 din 13 august 2014.

Prin Sentința civilă nr. 6511 din 7 octombrie 2015, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 154 din 25 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea, a anulat Decizia nr. 892 din 10 noiembrie 2014 privind soluționarea contestației administrative și a obligat pârâtele la soluționarea pe fond a contestației administrative promovate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. F-S2206 din 13 august 2014 emise în baza Raportului de inspecție fiscală nr. F-S2196 din 13 august 2014. A respins capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. F-S2206 din 13 august 2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-S2196 din 13 august 2014. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut că s-a făcut dovada calității de reprezentant a doamnei B., prin procura dată de administratorul societății, C., doamnei B., și Hotărârea Adunării Generale a Asociaților SC A. Ploiești SRL nr. 3 din 1 aprilie 2014, depuse de reclamantă la dosar, dar prezentate și organului fiscal, mandat încredințat pentru îndeplinirea tuturor formalităților necesare și tuturor procedurilor, până ce se va obține rambursarea TVA pe perioada 1 aprilie 2009 - 31 martie 2014, deci și pentru actele neindicate expres dar necesare soluționării favorabile a cererii, inclusiv pentru formularea contestației împotriva deciziei de impunere (din moment ce acest din urmă act nu conține o soluționare favorabilă a cererii de rambursare TVA).

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Sector 2, întemeiat pe dispozițiile art. 486 și urm. C. proc. civ., solicitând modificarea sentinței recurate și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a considerat că reclamanta a împuternicit-o în conformitate cu dispozițiile legale pe doamna B. să reprezinte societatea pentru formularea și semnarea contestației îndreptată împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția pentru persoane juridice nr. F-S2 206 din 13 august 2014 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 2. Din prevederile art. 18 și art. 206 C. proc. fisc. rezultă că în relațiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un împuternicit, conținutul și limitele reprezentării fiind cele cuprinse în împuternicire, iar împuternicitul este obligat să depună la organul fiscal actul de împuternicire, în original sau în copie legalizată. În conformitate cu prevederile art. 2012, art. 2016 și art. 2017 C. civ., mandatul poate fi general sau expres, mandatul poate fi expres când se dă pentru o singură operațiune juridică sau pentru anumite operațiuni determinate, mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit, iar acesta nu poate să depășească limitele stabilite prin mandat.

Contestația supusă soluționării s-a formulat prin reprezentant B. care, prin Procura nr. 5097 din 22 iulie 2014 apostilată conform Convenției de la Haga în data de 30 iulie 2014, a fost împuternicită expres numai în ceea ce privește reprezentarea SC A. Ploiești SRL în procedura de rambursare a TVA-ului în fața organelor fiscale, pe durata inspecției fiscale.

Raportat la cele arătate, consideră că în mod corect organul fiscal, prin Serviciul Soluționare Contestații, a reținut că în împuternicirea depusă se menționează expres că împuternicitul acționează pentru și în numele clientului, fiindu-i limitate împuternicirile doar la procedura de rambursare a TVA-ului în fața organului de inspecție fiscală, pe durata inspecției fiscale, pentru formularea contestației fiind necesară prezentarea unei împuterniciri speciale. Mai mult decât atât, prin Adresa nr. 73687 din 22 octombrie 2014 i s-a solicitat contestatorului să depună o astfel de împuternicire, însă acesta a înțeles să nu dea curs acesteia. Astfel, în mod greșit instanța de fond a considerat că societatea reclamantă a făcut dovada mandatului încredințat reprezentantului B., conform legii, mandat încredințat pentru îndeplinirea tuturor formalităților necesare și tuturor procedurilor, până ce se va obține rambursarea TVA pe perioada 1 aprilie 2009 - 31 martie 2014.

A mai arătat recurenta faptul că soluția instanței de fond s-a întemeiat în principal pe analiza Hotărârii Generale a Asociaților SC A. Ploiești SRL nr. 3 din 1 aprilie 2014, din care rezultă intenția de a împuternicii pe B. de a face tot ce este necesar pentru rambursarea TVA; or, în dosarul contestației, respectiv în fața organului de soluționare a contestației, nu a fost prezentată această hotărâre, ci numai procura prin care administratorul o împuternicește pe mandatară, iar în această procură depusă la dosarul contestației apare o simplă mențiune referitoare la faptul că în ședința din data de 1 aprilie 2014 "a fost aprobată înregistrarea cererii de rambursare a TVA-ului pentru perioada 1 aprilie 2009 - 31 martie 2014", fără a exista vreo referire la împuternicirea Doamnei B. de către Adunarea Generală a Asociaților. În condițiile în care Hotărârea AGA din 1 aprilie 2014 nu a fost depusă în fața organului fiscal la momentul soluționării contestației, această hotărâre nu le este opozabilă, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (2) C. proc. fisc. , împuternicitul este obligat să depună la organul fiscal actul de împuternicire, în original sau în copie legalizată.

De asemenea, a arătat că în mod nejustificat instanța de judecată a reținut că voința neîndoielnică a societății de a împuternicii pe doamna B. inclusiv pentru formularea contestației "rezultă din procura dată de administrator și respectiv din hotărârea adunării generale, acte în care se precizează în mod expres faptul că reprezentantul este împuternicit (..) să semneze în numele societății orice document (..) până ce se va obține rambursarea TVA pe perioada 1 aprilie 2009 - 31 martie 2009.", întrucât în procura aflată în original la dosarul contestației nu apare sintagma "până ce se va obține rambursarea TVA pe perioada 1 aprilie 2009 - 31 martie 2009", fiind evident faptul că în mod eronat instanța de fond a reținut că în procură ar apărea singma arătată mai sus, din moment ce reține, referindu-se atât la hotărârea adunării generale cât și la procură, că acestea sunt acte în care se precizează în mod expres că reprezentarea se va face până la rambursarea TVA pe perioada 01 aprilie 2009 -31 martie 2009, iar procura nu cuprinde asemenea prevederi.

În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 486 și următoarele C. proc. civ., Legii nr. 571/2003 și O.G. nr. 92/2003.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că mandatul acordat doamnei B. acoperă semnarea contestației împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, iar dovada mandatului s-a făcut cu două acte, procura acordată de administratorul societății d-nei B. și Hotărârea AGA nr. 3 din 1 aprilie 2014, ce a stat la baza emiterii procurii, fiind evident din conținutul documentelor că scopul în care a fost întocmit mandatul este obținerea rambursării de TVA pentru perioada arătată, iar operațiunile menționate în mandat se circumscriu acestui scop; formularea generală folosită în cuprinsul procurii include și posibilitatea de a semna contestația la decizia de impunere, întrucât redactarea și semnarea unei astfel de contestații nu poate fi decât în scopul îndeplinirii, cu diligențele unui bun proprietar, a mandatului încredințat de societatea comercială mandatarului, fiind pe deplin aplicabil art. 2016 alin. (3) din noul C. civ., care prevede că mandatul se întinde și asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres, iar pct. 2.2. și 2.3. din Ordinul Președintelui ANAF invocat de organul fiscal nu prevăd necesitatea unui mandat expres pentru semnarea contestației, ci numai existența unei împuterniciri. În aceste condiții, sunt aplicabile regulile de drept comun în ceea ce privește stabilirea limitelor mandatului, în raport de conținutul Procurii.

Potrivit dreptului comun, mandatarul, în îndeplinirea scopului procurii, dă socoteală mandantului că a acționat ca și proprietarul însuși, cu o diligentă maximă; scopul mandatului fiind rambursarea de TVA, iar rezultatul inspecției fiscale fiind refuzul acestei rambursări și impunerea unei obligații de plată pentru societate, contestarea raportului fiscal apare ca o obligație a mandatarului; mai mult, cu privire la această problemă, a întinderii mandatului, în doctrină s-a apreciat că "specializarea nu trebuie dusă însă la extrem, mandatul va fi cu suficiență special dacă va indica natura operației juridice și obiectul ei"; în cauză, împuternicirea acordată doamnei B. avea ca obiect reprezentarea societății A. în vederea rambursării TVA, acest mandat acoperind toate actele ce urmau a fi realizate pentru îndeplinirea acestui obiect, inclusiv semnarea contestației administrative împotriva deciziei de impunere; chiar dacă procura nu cuprinde în mod expres semnarea contestației, această operațiune se circumscrie scopului mandatului; din cuprinsul procurii nu rezultă o limită temporară, exprimarea folosită în cuprinsul acesteia nu face referire la o perioadă de timp, ci prin aceasta i se oferă dreptul mandatarului să semneze "orice alt document" care privește sau rezultă ca urmare a inspecției fiscale, atâta vreme cât acest "orice document" este circumscris scopului procurii, respectiv rambursarea de TVA solicitată de societate.

A menționat că societatea s-a conformat de îndată adresei Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, Serviciul soluționare contestații, transmise în perioada soluționării contestației, în 22 octombrie 2014; obligația cuprinsă în această adresă a fost îndeplinită imediat de SC A., întrucât din adresa primită a înțeles că autoritățile fiscale solicită procura în original sau în copie legalizată, nu a înțeles că, din perspectiva organului fiscal, semnarea contestației depășește limitele mandatului încredințat doamnei B., această opinie a autorităților fiscale a fost transmisă în mod clar abia în decizia de soluționare a contestației, nu înaintea acesteia, așa cum prevăd dispozițiile art. 2.3 din Ordinul președintelui ANAF nr. 2906/2014; societatea a îndeplinit imediat obligația transmisa de ANAF, depunând originalul procurii, prin urmare nu i se poate reproșa pasivitatea în relația cu autoritatea fiscală; înțelegând diferit obligația impusa de ANAF prin adresa din 22 octombrie 2014, este evident că a fost în imposibilitate de a depune dovada mandatului; în lipsa unei solicitări clare, autoritățile fiscale au încălcat dreptul societății petente de a acoperi iregularitatea sesizată, drept garantat de art. 2.3. din Ordinul președintelui ANAF nr. 2906/2014.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întrunește cerințele de admisibilitate; în raport cu dispozițiile art. 488 C. proc. civ., s-a constatat că susținerile recurentei se pot încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 14 decembrie 2016, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și a dispus comunicarea actului către părți, conform alineatului (4) al aceluiași articol.Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 27 aprilie 2017, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, ce vor fi analizate, față de conținutul acestora, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Ca urmare a cererii de rambursare TVA formulată de reclamanta SC A. Ploiești SRL pentru perioada 1 aprilie 2009 - 31 martie 2014, inspecția fiscală efectuată de organele fiscale s-a finalizat prin emiterea Raportului de inspecție fiscală nr. F-S2 196 din 13 august 2014 și a Deciziei de impunere nr. F-S2 206 din 13 august 2014, prin care organele fiscale nu au admis la deducere TVA în sumă de 1.403.845 RON și au calculat accesorii în valoare de 750.749 RON pentru perioada de până la 5 august 2014.

Prin Decizia nr. 892 din 10 noiembrie 2014 emisă de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, contestația administrativ fiscală formulată de reclamantă prin reprezentant B. a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală.

Reclamanta SC A. Ploiești SRL a solicitat anularea Deciziei nr. 892 din 10 noiembrie 2014 privind soluționarea contestației emisă de ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de Inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-S2206 din 13 august 2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-S2196 din 13 august 2014.

Prin sentința recurată, curtea de apel a constatat că s-a făcut dovada calității de reprezentant a doamnei B., prin procura dată de administratorul societății, C., doamnei B., și Hotărârea Adunării Generale a Asociaților SC A. Ploiești SRL nr. 3 din 1 aprilie 2014, depuse de reclamantă la dosar, dar prezentate și organului fiscal, prin care reclamanta a făcut dovada mandatului încredințat reprezentantului B., conform legii, mandat încredințat pentru îndeplinirea tuturor formalităților necesare și tuturor procedurilor, până ce se va obține rambursarea TVA pe perioada 01 aprilie 2009 - 31 martie 2014, deci și pentru actele neindicate expres, dar necesare soluționării favorabile a cererii, inclusiv pentru formularea contestației împotriva deciziei de impunere (din moment ce acest din urmă act nu conține o soluționare favorabilă a cererii de rambursare TVA), astfel că soluția de respingere a contestației fără cercetarea pe fond este nelegală.

Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale care reglementează formularea contestației fiscale și dovada calității de împuternicit al contestatoarei, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală instituie, prin dispozițiile art. 205 - 218, o procedură specială administrativă obligatorie de contestare a titlurilor de creanță și a altor acte administrativ fiscale, reglementată prin norme imperative. Potrivit dispozițiilor art. 205 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale, se poate formula contestație potrivit legii, iar în soluționarea contestației, conform art. 210, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, care este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

Dispozițiile art. 206 C. proc. fisc. prevăd forma și conținutul contestației administrativ fiscale, și anume aceasta "va cuprinde: a) datele de identificare a contestatorului; b) obiectul contestației; c) motivele de fapt și de drept; d) dovezile pe care se întemeiază; e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum și ștampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.". Dispozițiile art. 206 lit. e prevăd, așadar, semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum și faptul că dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.

În ceea ce privește noțiunea de împuternicit, art. 18 C. proc. fisc. prevede că "1) În relațiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un împuternicit. Conținutul și limitele reprezentării sunt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz. Desemnarea unui împuternicit nu îl împiedică pe contribuabil să își îndeplinească personal obligațiile fiscale, chiar dacă nu a procedat la revocarea împuternicirii potrivit alin. (2). (2) Împuternicitul este obligat să depună la organul fiscal actul de împuternicire, în original sau în copie legalizată".

Contestația administrativ fiscală a fost formulată de SC A. Ploiești SRL prin reprezentant B., iar în dovedirea calității de reprezentant a fost depusă Procura nr. 5907 din 22 iulie 2014 dată de administratorul societății, C., doamnei B. Prin aceasta, administratorul societății C. a dat procură doamnei B., pentru a întâmpina reprezentanții fiscali în caz de control și pentru a prezenta toate documentele contabile necesare autorităților fiscale competente în numele și pe seama societății, inclusiv pentru a semna procese-verbale ale acestor întâlniri, raport de inspecție fiscală sau orice alt document în acest scop; se menționează faptul că a fost aprobată înregistrarea cererii de rambursare a TVA-ului pentru perioada 1 aprilie 2009 - 31 martie 2014 în ședința Adunării Generale a Asociaților din data de 1 aprilie 2014 și faptul că ea (doamna B.) va pune la dispoziția autorităților informațiile și documentele necesare dar în același timp dacă este posibil sau după va informa asociații și administratorii societății de fiecare dată despre discuțiile, documentele puse la dispoziție, statusul controlului în general.

Din conținutul procurii atașate contestației, nu rezultă că administratorul societății C. a împuternicit-o pe B. pentru formularea contestației administrativ fiscale; aceasta a fost împuternicită pentru a întâmpina reprezentanții fiscali în caz de control și pentru a prezenta toate documentele contabile necesare autorităților fiscale competente, pentru a semna procese-verbale ale acestor întâlniri, raport de inspecție fiscală sau orice alt document în acest scop; această împuternicire se referă, așadar, la reprezentarea societății în cadrul controalelor efectuate de organele fiscale, la semnarea rapoartelor de inspecție fiscală sau a altor documente referitoare la inspecția fiscală; în ceea ce privește cererea de rambursare a TVA-ului pentru perioada 1 aprilie 2009 - 31 martie 2014, aprobată în ședința Adunării Generale a Asociaților din data de 1 aprilie 2014, menționată în procură, a fost împuternicită pentru a pune la dispoziția autorităților informațiile și documentele necesare, urmând a informa asociații și administratorii societății de discuțiile, documentele puse la dispoziție, stadiul controlului în general.

Nu rezultă în niciun fel împuternicirea de a formula contestația administrativ fiscală cu privire la rambursarea TVA; față de dispozițiile art. 18 C. proc. fisc. , care prevăd că "Conținutul și limitele reprezentării sunt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz", reprezentarea societății în cadrul controalelor, semnarea rapoartelor de inspecție fiscală sau a altor documente privind inspecția fiscală, punerea la dispoziția autorității a informațiilor și documentelor necesare nu echivalează cu o eventuală împuternicire, în sensul acestor dispoziții, pentru formularea contestației administrativ fiscale.

Având în vedere dispozițiile pct. 2.3. din Ordinul ANAF nr. 2906/2014 de aprobare a Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscal, organul de soluționare a contestației a comunicat contestatoarei Adresa nr. 73687 din 22 octombrie 2014, prin care i-a solicitat, având în vedere formularea contestației prin B. în calitate de împuternicit și anexarea procurii și adresei 12 din 23 iulie 2014, ambele cuprinzând ca limite ale reprezentării punerea la dispoziție a documentelor necesare inspecției fiscale, semnarea RIF sau orice alt document în acest scop, să depună actul de împuternicire prin care B. reprezintă pentru formularea și semnarea contestației.

La această adresă, contestatoarea a răspuns prin adresa 19 din 30 octombrie 2014, în sensul că atașează Procura nr. 5907 din 22 iulie 2014, aceeași procură, așadar, atașată anterior, în original, din care, însă, cum s-a arătat, nu rezultă împuternicirea pentru formularea și semnarea contestației.

Față de împrejurarea că nu s-a depus împuternicirea în sensul arătat, pentru formularea contestației administrativ fiscale, conform art. 18 C. proc. fisc. , având în vedere dispozițiile art. 213 alin. (5) C. proc. fisc. , care prevăd că "Organul de soluționare competent se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei", precum și art. 217 alin. (1) din același act normativ, care prevede respingerea contestației pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale, și anume "Dacă organul de soluționare competent constată neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei", în mod corect a fost respinsă contestația pentru neîndeplinirea unei condiții procedurale.

Dispozițiile C. civ., invocate de reclamantă, nu sunt de natură să conducă la concluzia că în mod greșit a fost respinsă contestația.

Potrivit art. 2012 alin. (1) C. civ., "Dacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit.". Or, actele pentru care a fost împuternicită B. sunt cele menționate în procură, printre acestea neregăsindu-se formularea contestației. Art. 2016 alin. (3) C. civ. prevede că "Mandatul se întinde și asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres", însă formularea contestației administrativ fiscale nu poate fi calificată ca fiind un act de executare a celor arătate în procură; contestația administrativ fiscală presupune declanșarea unei proceduri administrative de contestare a actelor administrativ fiscale, care este obligatorie și reglementată imperativ de dispozițiile art. 206 C. proc. fisc. , iar la lit. e) este prevăzută semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, cu menționarea faptului că dovada calității de împuternicit se face potrivit legii. Coroborat și cu dispozițiile art. 18 din C. proc. fisc. , care prevăd că "Conținutul și limitele reprezentării sunt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz", rezultă că este necesară împuternicirea de formulare a contestației administrativ fiscale.

În mod greșit instanța de fond a reținut, în dovedirea împuternicirii doamnei B., atât Procura nr. 5907 din 22 iulie 2014, cât și Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 3/2014, și a constatat că este esențială manifestarea de voință a societății de a fi reprezentată înscrisă în principal în hotărârea AGA, mandatul fiind încredințat pentru îndeplinirea tuturor formalităților necesare și a tuturor procedurilor, până ce se va obține rambursarea TVA pe perioada 1 aprilie 2009 - 31 martie 2014, deci și pentru actele neindicate expres, dar necesare soluționării favorabile a cererii, inclusiv pentru formularea contestației împotriva deciziei de impunere, întrucât această hotărâre conține voința societății reclamante în sensul de a împuternici pe doamna B. a efectua toate actele ce se impun pentru rambursarea TVA pe perioada 1 aprilie 2009 - 31 martie 2014, voința neîndoielnică a societății de a împuternici pe mandant inclusiv pentru promovarea contestației fiscale împotriva deciziei de impunere rezultând din procura dată de administrator și din hotărârea adunării generale.

Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 3/2014 nu a fost depusă în procedura de soluționare a contestației administrativ fiscale; astfel cum s-a reținut anterior, la momentul depunerii contestației administrativ fiscale a fost depusă Procura nr. 5907 din 22 iulie 2014, iar la solicitarea organului de soluționare de contestației, formulată potrivit pct. 2.3. din Ordinul ANAF nr. 2906/2014, care prevede, în situația în care contestația nu îndeplinește cerințele care privesc depunerea în original a împuternicirii sau în copie legalizată, să se solicite îndeplinirea acestei cerințe, comunicată contestatoarei prin adresa nr. 73687 din 22 octombrie 2014, de a se depune actul de împuternicire pentru formularea și semnarea contestației, contestatoarea a răspuns prin adresa 19 din 30 octombrie 2014, în sensul că atașează aceeași procură, nr. 5907 din 22 iulie 2014. Nu rezultă din înscrisurile depuse la dosar și corespondența purtată între părți că a fost depusă Hotărârea AGA nr. 3/2014 în procedura de soluționare a contestației, astfel cum a reținut instanța de fond.

Sunt nefondate susținerile intimatei referitoare la faptul că autoritățile fiscale i-au încălcat dreptul de a acoperi iregularitatea sesizată, drept garantat de art. 2.3. din Ordinul președintelui ANAF nr. 2906/2014, întrucât din adresa primită de la ANAF la 22 octombrie 2014 a înțeles că autoritățile fiscale solicită procura în original sau în copie legalizată și nu a înțeles că, din perspectiva organului fiscal, semnarea contestației depășește limitele mandatului încredințat doamnei B., astfel că a îndeplinit imediat obligația transmisă de ANAF, depunând originalul procurii, și prin urmare nu i se poate reproșa pasivitatea în relația cu autoritatea fiscală, fiind în imposibilitate de a depune dovada mandatului.

Având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (3) C. proc. fisc. , care prevăd că "Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă", față de dispozițiile art. 82 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că, atunci când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor, iar dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată, și în conformitate cu prevederile pct. 2.3. din Ordinul ANAF nr. 2906/2014 de aprobare a Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscal, potrivit cărora "În situația în care contestația nu îndeplinește cerințele care privesc depunerea în original a împuternicirii sau în copie legalizată, semnătura, precum și ștampilarea acesteia, organele de soluționare competente vor solicita contestatorului, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile de la comunicare să îndeplinească aceste cerințe. În caz contrar, contestația va fi respinsă, fără a se mai antama fondul cauzei", organul de soluționare a contestației a comunicat contestatoarei adresa nr. 73687 din 22 octombrie 2014.

Prin aceasta, organul de soluționare a contestației a indicat contestatoarei dispozițiile art. 18 și 206 din O.G. nr. 92/2003, pct. 2.3 din Ordinul ANAF nr. 2906/2014, și i-a solicitat, având în vedere formularea contestației prin B., în calitate de împuternicit, și anexarea procurii și adresei 12 din 23 iulie 2014, ambele cuprinzând ca limite ale reprezentării punerea la dispoziție a documentelor necesare inspecției fiscale, semnarea RIF sau orice alt document în acest scop, să depună actul de împuternicire prin care reprezintă pentru formularea și semnarea contestației. Adresa este clară și fără echivoc, solicitându-se contestatoarei actul de împuternicire pentru formularea și semnarea contestației de către B., cu menționarea faptului că procura 12 din 23 iulie 2014 este deja anexată contestației.

De altfel, chiar instanța de fond a reținut că nu sunt întemeiate susținerile reclamantei în sensul că a considerat necesară depunerea acelorași acte în original sau în copie legalizată, și a apreciat evidentă solicitarea autorității fiscale în sensul conținutului mandatului apreciat necesar, iar nu al formei, prin aceea că se indică expres actele depuse și care sunt apreciate ca insuficiente, solicitându-se depunerea de alte acte din care să rezulte împuternicirea acordată de societate pentru formularea și semnarea contestației. Cu toate că a reținut aceste aspecte, în mod greșit instanța de fond a apreciat că ar fi fost depusă Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 3 din 1 aprilie 2014 la organul fiscal și a anulat decizia de soluționare a contestației, apreciind că s-a făcut dovada calității de reprezentant a doamnei B. prin procura dată de administratorul societății doamnei B. și Hotărârea Adunării Generale a Asociaților SC A. Ploiești SRL, fără a examina legalitatea deciziei de soluționare a contestației la momentul emiterii acesteia și raportat la înscrisurile depuse în procedura de soluționare a contestației.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că în mod greșit, cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale, instanța de fond a apreciat că s-a făcut dovada calității de împuternicit; deși era necesar ca formularea contestației administrativ fiscale să fie prevăzută în mod expres în împuternicirea acordată persoanei care a formulat-o, procura invocată nu cuprinde niciun fel de mențiuni cu privire la formularea unei contestații administrativ fiscale.

În raport de dispozițiile art. 206 lit. e) C. proc. fisc. , cu privire la forma și conținutul contestației administrativ fiscale, care trebuie să cuprindă semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, dovada calității de împuternicit al contestatorului urmând a se face potrivit legii, art. 18 C. proc. fisc. , potrivit căruia conținutul și limitele reprezentării sunt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz, având în vedere dispozițiile art. 213 alin. (5) C. proc. fisc. , care prevăd că organul de soluționare competent se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei, și art. 217 alin. (1), care prevede respingerea contestației pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale, fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei, în mod corect, după ce s-a solicitat contestatoarei actul de împuternicire pentru formularea și semnarea contestației de către B., iar aceasta nu a fost depusă, a fost respinsă contestația prin Decizia nr. 892 din 10 noiembrie 2014.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a acestor dispoziții legale, în ceea ce privește admiterea acțiunii și anularea deciziei de soluționare a contestației administrativ fiscale nr. 892 din 10 noiembrie 2014, fiind incident motivul de casare invocat de recurenta reclamantă, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și, în rejudecare, va respinge în tot acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.