ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2354/2017

Decizia nr. 2354/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

;

1.1.

Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 29 aprilie 2014 reclamanta II, A. a solicitat

: anularea actului administrativ - titlu de creanță intitulat „Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare" din 12 septembrie 2013 emis de către B. ca netemeinic, precum și a Deciziei de Soluționare a Contestației nr. 36258 din 08 noiembrie 2013 precum și a tuturor actelor subsecvente; constatarea că nu sunt incidente prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (Comisia Europeană) nr. 65/2011 privind normele de aplicare ale Regulamentului (Comisia Europeană) nr. 1698/2005 al Consiliului conform căruia „nu se efectuează nici o plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor", dar nici prevederile art. 17 alin. (3) din contractul de finanțare din 04 aprilie 2011, constatarea că nu există suspiciunea de neregulă, și în consecință menținerea ca eligibile toate sumele declarate eligibile prin semnarea contractului de finanțare din 04 aprilie 2011 și menținerea contractului de finanțare din 04 aprilie 2011.

1.2. Prin sentința nr. 20/CA/2015/PI din 2 februarie 2015, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea formulată de reclamanta II, A. ca nefondată.

2.1. Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 a declarat recurs reclamanta, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs s-a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea în soluționarea prezentei cauze.

Sub un prim aspect, a reiterat recurenta reclamantă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Oradea în soluționarea cauzei, arătând că, potrivit concluziilor adoptate la întâlnirea de practică neunitară de la Suceava, din perioada 23-24 octombrie 2014, în interpretarea prevederilor art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, actele emise de o autoritate publică locală sunt de competența în primă instanță a tribunalelor, în speță fiind competent Tribunalul Bihor.

În privința soluției pronunțate de prima instanță asupra fondului cauzei, a invocat recurenta reclamantă greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material, susținând că hotărârea este nelegală din această perspectivă.

Un prim aspect în referire la nelegalitatea soluției pronunțate este definiția noțiunii de neregulă, astfel cum apare aceasta în prevederile O.U.G. nr. 66/2011, act normativ care a intrat în vigoare ulterior semnării contractului de finanțare analizat în cauză.

Un alt aspect vizează faptul că beneficiarul proiectului derulat cu finanțare nerambursabilă a mai fost supus anterior controlului ex-post unui alt control în cadrul căruia s-a reținut că nu se confirmă suspiciunea de neregulă privind crearea în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de finanțare în cadrul măsurii 312.

A susținut recurenta reclamantă că se încadrează, în calitate de persoană fizică, în categoria microîntreprinderilor, în raport de numărul de salariați, cifra de afaceri anuală sau valoarea activelor totale, conform definiției acestei noțiuni, prevăzute în art. 4 din Legea nr. 346/2004.

Față de constatările organismului de control și cele ale primei instanțe, recurenta reclamantă a opinat că nu se încadrează în categoria „întreprinderilor legate”, nefiind suficient ca două întreprinderi să desfășoare activitate pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente, fiind necesar să existe și alte elemente care să conducă la o astfel de concluzie, apreciind o astfel de încadrare ca fiind eronată, în raport de dispozițiile art. 4

4

din Legea nr. 346/2004.

A mai arătat recurenta că un prim control s-a efectuat încrucișat la un număr de 7 beneficiari, stabilindu-se că au fost respectate condițiile legale și cele din contractele de finanțare pentru toți acești beneficiari, pentru ca ulterior, în cadrul verificării documentare a acelorași beneficiari, să se rețină că „proiectul a suferit o modificare substanțială în perioada de monitorizare, prin crearea unui avantaj nejustificat societății SC C. SRL.

Un alt aspect invocat în calea recursului este cel referitor la îndeplinirea, în opinia recurentei, a obiectivelor specifice măsurii 312, precum și a obiectivelor operaționale, arătând încă o dată că pe toată durata de derulare a proiectului pentru care s-a semnat contractul de finanțare, acesta nu a suferit nicio modificare substanțială, fapt ce determină reformarea sentinței pronunțate cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 9 februarie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește cerințele de admisibilitate și, pe cale de consecință, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pentru judecata pe fond a recursului.

3.2. Cu privire la fondul recursului.

Soluția instanței de recurs.

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a motivului de casare indicat, Înalta Curte reține caracterul său nefondat, pentru următoarele considerente:

Asupra necompetenței materiale a primei instanțe, reține Înalta Curte că, în raport de prevederile art. 130 alin. (2) N.C.P.C., „necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.”

Neinvocarea acestei excepții până la termenul procedural stabilit prin dispozițiile art. 130 N.C.P.C. determină imposibilitatea de invocare pentru prima dată în calea de atac a recursului, fapt pentru care se reține că prima instanță, verificându-și competența în raport de prevederile art. 131alin. (1) N.C.P.C., a pronunțat o încheiere interlocutorie pentru care norma procedurală nu prevede o cale de atac, așa cum se prevede în ipoteza reglementată de art. 132 alin. (2) N.C.P.C.

Asupra criticilor care vizează fondul soluției pronunțate de prima instanță, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 N.C.P.C.:

Între B. și II, A. a fost încheiat contractul de finanțare din 04 aprilie 2011 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea in aplicare a cererii de finanțare pentru proiectul „Achiziție de utilaje și echipamente pentru pregătirea terenului".

În baza contractului sus menționat, cu valoarea totală eligibilă de 732.200 lei, echivalentul a maxim 171.596 euro, B. s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 512.539 lei, echivalentul a maxim 120.117 euro, echivalent cu 70% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

Suma finală decontată de B. a fost de 512.312,27 lei reprezentând 117.827,11 euro finanțare nerambursabilă, conform cheltuielilor acceptate la plată, în cadrul unei singure tranșe de plată.

Urmare a verificării menținerii eligibilității proiectului „Achiziție de utilaje și echipamente pentru pregătirea terenului" al cărui beneficiar este II, A., în sensul că nu a suferit o modificare substanțială pe o perioada de 5 ani de la data semnării contractului cu Autoritatea Contractantă, conform contract de finanțare din 04 aprilie 2011, s-a constatat faptul ca proiectul a suferit o modificare substanțială în perioada de monitorizare, prin: crearea unui avantaj nejustificat firmei SC C. SRL; constatarea încălcării art. 11 alin. (3) din contractul de finanțare; nerespectarea criteriilor de eligibilitate - neîncadrarea în categoria de micro-întreprindere potrivit art. 4 al Legii nr. 346/2004.

Sub un prim aspect, a invocat recurenta greșita aplicare de către organul de control și de prima instanță a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care acest text de lege nu era în vigoare la data semnării contractului de finanțare, iar definiția „neregulii”, astfel cum apare în O.U.G. nr. 66/2011, nu este incidentă în cauză.

Un astfel de motiv, invocat pentru prima dată în recurs, fără să fi fost anterior inserat în contestația administrativă și în cererea de chemare în judecată, nu poate fi analizat direct în calea controlului judiciar.

Criticile de nelegalitate asupra unui act administrativ fiscal trebuie să fie formulate de la momentul exercitării contestației administrative, pentru a da posibilitatea efectivă de control asupra legalității acelui act în toate gradele de jurisdicție.

Or, solicitarea de a fi examinată o hotărâre de primă instanță sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia, prin raportare la analiza unor motive ce nu au fost avute în vedere de prima instanță, nefiind arătate prin acțiunea judiciară dedusă soluționării, duce la o imposibilitate de examinare în calea de atac a respectivelor motive formulate pentru prima dată în recurs.

Sub un alt aspect, a criticat recurenta greșita reținerea de către prima instanță a existenței unei modificări substanțiale a contractului, prin crearea unui avantaj nejustificat firmei SC C. SRL, încălcarea prevederilor art. 11 alin. (3) din contractul de finanțare și nerespectarea criteriilor de eligibilitate, prin neîncadrarea în categoria de micro-întreprinderi potrivit art. 4 al Legii nt.364/2004.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă faptul că există elemente comune între recurenta-reclamantă și ceilalți solicitanți de proiecte și care duc la concluzia că există premisele creării de condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 312, prin fracționarea artificială a unui proiect de investiții, încercând astfel a se depăși plafonul maxim de sprijin financiar.

Conform prevederilor art. 11 alin. (3) din contractul de finanțare - în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței/falimentului, precum și în situația în care autoritatea contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nici o altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești; în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din anexă.

Clauzele contractului de finanțare semnat de părțile litigante conferă dreptul autorității contractante să monitorizeze proiectul pe o durată de 5 ani de la finalizarea acestuia și să recupereze sprijinul acordat, în situația identificării unor nereguli, art. 5 (3) din Regulamentul Consiliului Europei nr. 65/2011, art. 9 alin. (1) lit. a) din Regulamentul Consiliului Europei nr. 1698/2005.

Neregula, așa cum este definită această noțiune de legiuitor, în O.U.G. nr. 66/2011, "reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/ sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/ sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

De asemenea, pe perioada de valabilitate a contratului de finanțare, beneficiarul se obligă prin contract să nu modifice substanțial proiectul.

Modificările substanțiale sunt acelea care afectează condițiile de implementare, respectiv de punere în aplicare a proiectului sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivități publice; modificări care pot rezulta dintr-o schimbare în natura proprietății, a amplasamentului, a unor elemente inițiale caracteristice proiectului; încetarea sau delocalizarea activității pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil.

Conform prevederilor Regulamentului nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (Consiliul Europei) nr. 1698/2005 al consiliului în ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalități în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală: art. 4 alin. (8), "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

În raport și de soluția jurisprudențială dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD, se reține, din împrejurările concrete ale speței, că obiectivul măsurii 312, care viza dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, nu a fost îndeplinit, proiectele cărora le-a lipsit caracterul autonom fiind derulate de societăți concentrate într-un grup afiliat, ce restrânge astfel sfera de adresabilitate către alte persoane.

Prin urmare, intimata-pârâtă în mod legal a constatat nemenținerea eligibilității proiectului din 04 aprilie 2011, finanțat prin Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală, prin nerespectarea dispozițiilor legale și contractuale.

Pentru toate aceste considerente, se reține că sunt nefondate criticile aduse sentinței civile recurate, soluția pronunțată de prima instanță fiind una legală și temeinică.

4.2.2. Temeiul de drept al soluției pronunțate;

În raport de prevederile art. 496 N.C.P.C., raportat la motivul de casare reglementat de art. 488, pct. 8 N.C.P.C., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de II, A. prin administrator judiciar CII D., pe care o va menține astfel cum a fost pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

II, A.

prin administrator judiciar

CII D.

împotriva

sentinței nr.

20 din 2 februarie 2015 a Curții de Apel Oradea

,

secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2017.