ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1809/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1809/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/99/2013, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Târgu Frumos, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei pentru emisiile poluante achitate, în cuantum de 11.022 RON, plata dobânzii legale și plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea primei instanțe
Prin încheierea de ședință din data de 2 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauza B.-76/14, aflată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, reținându-se că în această cauză se analizează chestiunea compatibilității prevederilor O.U.G. nr. 9/2013 cu dreptul comunitar incident și că de hotărârea ce se va da în acea cauză depinde soluția ce urma a se adopta.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii de ședință din data de 2 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, a declarat recurs reclamanta A., susținând că în cauza B.-76/14, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat la data de 14 aprilie 2015.
Apărările formulate
În cauză, deși au fost legal citate, intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Serviciul Fiscal Orășenesc Târgu Frumos și intimata-chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, nu au formulat întâmpinare.
II. Soluția instanței de recurs
În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., republicat, examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), art. 487 alin. (1) și art. 489 C. proc. civ., republicat:
Art. 486. - (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: […]
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; […]
(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.
Art. 487 alin. (1) - Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.
Art. 489. - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).
(2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
(3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică."
Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta își întemeiază cererea, susținerile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, recurenta-reclamantă nu a indicat, nici măcar în mod formal, temeiul de drept ce ar sta la baza cererii sale de recurs, iar motivele invocate nu combat în mod efectiv considerentele hotărârii recurate și nu justifică, într-o manieră convingătoare, respectarea condițiilor prevăzute de art. 486 - 489 C. proc. civ., evocate mai sus.
Astfel, se constată că singurul aspect invocat de recurenta-reclamantă A. drept motiv de recurs este acela că la data de 14 aprilie 2015, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauza B.-76/14, fără a fi aduse critici soluției de suspendare a judecării cauzei, pronunțate prin încheierea de ședință din 2 martie 2015.
Se observă, prin urmare, că dezvoltarea motivelor invocate prin cererea de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea.
Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:
"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.
Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege, și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor invocate prin cererea de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte reține că este întemeiată excepția nulității recursului invocată de instanță din oficiu, astfel că, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va dispune anularea recursului declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din data de 2 martie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din data de 2 martie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2017.
Procesat de GGC - CT