ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1248/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 august 2016, a fost reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtă Inspecția Judiciară ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză, să se dispună:

- în principal, nulitatea absolută a Rezoluției din data de 28.06.2016 pentru lipsa confirmării de către inspectorul șef, așa cum prevede art. 47 alin. (3) din Legea nr. 317/2004;

- în subsidiar, anularea rezoluției din data de 28.06.2016 pentru motivele de nelegalitate ce urmează a fi detaliate, urmând a se dispune continuarea cercetărilor în Dosarul nr. x/1J/1231/DIJ/2016 și obligarea pârâtei să ia măsurile legale și temeinice pentru soluționarea sesizării;

- cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantele A. și B., au înțeles să invoce la data de 14 septembrie 2016, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (3) și alin. (4) și art. 69 alin. (4) lit. e) și f) din Legea nr. 317/2004 R, potrivit cărora:

- art. 47 alin. (3) din Legea nr. 317/2004: Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

- art. 47 alin. (4) din Legea nr. 317/2014: Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată. Una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

- art. 69 alin. (4) lit. e) și f) din Legea nr. 317/2004 în măsura în care se interpretează că un inspector judiciar (inclusiv cu funcții de conducere) care este procuror poate să efectueze un act într-o procedură disciplinară, deontologică, de verificare a bunei reputații, de verificare a respectării dependenței și prestigiului profesional sau de orice altă natură privind un judecător: (1) inspectorul-șef îndeplinește, în principal, următoarele atribuții: e) stabilește anual sau ori de câte ori se impune domeniile specifice de activitate cu privire la care se exercită controlul, după consultarea inspectorilor judiciari ori la propunerea oricăruia dintre titularii acțiunii disciplinare; f) stabilește echipele de control, în domeniile prevăzute la lit. e);

Arată reclamantele că aceste texte contravin art. 124 alin. (3) și art. 125 alin. (1) din Constituția României potrivit cărora justiția este înfăptuită numai de judecători, care sunt independenți, se supun numai legi și sunt inamovibili. Au considerat reclamantele neconstituționale aceste dispoziții legale în măsura în care funcția de inspector-șef este ocupată de un inspector judiciar care nu are calitatea de judecător. Orice act de procedură ce poate afecta cariera ori statutul unui judecător nu poate proveni decât de la un egal al lor, adică de la un judecător independent și inamovibil, iar nu de la o persoană care nu se bucură de acest statut.

Au considerat reclamantele neconstituționale dispozițiile art. 47 din Legea nr. 317/2004 în măsura în care funcția de inspector-șef este ocupată de un inspector judiciar care nu are calitatea de judecător. Potrivit art. 132 alin. (1), procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției. În activitatea judiciară, potrivit art. 131 alin. (1), Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertăților cetățenilor.

Potrivit art. 133 alin. (2), Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică.

Aceste dispoziții constituționale se referă la procedura stabilită în materie disciplinară prin Legea nr. 317/2004 R, care la art. 44 alin. (6) prevede că în materia exercitării acțiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării disciplinare prealabile de către Inspecția Judiciară.

În fine, reclamantele au susținut că aceste dispoziții se coroborează cu dispozițiile art. 18 alin. (3) din Hotărârea nr. 1027/2012, care reglementează activitatea de verificare și avizare a rezoluțiilor de clasare ale inspectorilor judiciari, fiind exclusă atribuția privind confirmarea soluțiilor de admitere a sesizării, corelativ cu sesizarea instanței de judecată în materie disciplinară și cea de respingere a sesizării, care sunt stabilite în competența exclusivă a inspectorului șef potrivit art. 47 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

Reclamantele au mai considerat că dispozițiile art. 69 alin. (4) lit. e) și f) din Legea nr. 317/2004 sunt neconstituționale în măsura în care acestea sunt interpretate în sensul că inspectorul șef adjunct, atunci când funcția este ocupată de un inspector judiciar care are calitatea de procuror, exercita și atribuțiile inspectorului șef în materie disciplinară, respectiv cele prevăzute de art. 47 alin. (3) și alin. (4) din această lege, în situația în care este înlocuitorul de drept al inspectorului șef aceste atribuții îi sunt delegate de inspectorul șef.

De asemenea, reclamantele A. și B., au invocat, la data de 17 octombrie 2016, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora "Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile". În opinia acestora, textul de lege criticat contravine art. 21 din Constituția României.

Au considerat neconstituționale aceste dispoziții în măsura în care rezoluțiile de clasare emise de inspectorii judiciari potrivit art. 45 alin. (4) lit. b) din aceiași lege, pot fi contestate la secția de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru motivele arătate, au considerat că dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 R sunt neconstituționale în măsura în care pentru contestațiile formulate împotriva rezoluției de clasare emisă de inspectorul judiciar este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiindu-le îngrădit accesul la justiție pentru culpa legiuitorului care nu a transpus normativ pozițiile obligatorii stabilite în sarcina acestuia prin Decizia nr. 397/2014 a Curții Constituționale a României.

Apărările formulate în cauză

Prin notele scrise depuse la data de 28.11.2016, pârâta Inspecția judiciară a solicitat respingerea cererilor de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibile.

În esență, a susținut că, față de cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate ale art. 47 alin. (3) și alin. (4) și art. 69 alin. (4) lit. e) și f) din Legea nr. 317/2004. Pârâta Inspecția judiciară a apreciat că cerea nu întrunește cumulative condițiile de admisibilitate.

A susținut pârâta că obiectul prezentului dosar îl reprezintă anularea unei dispoziții de clasare reglementate de art. 45 alin. (4) lit. b), în timp ce reclamantele au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (3) și alin. (4), prevederi care se aplică în cazul rezoluțiilor de respingere.

Și în ce privește art. 69 alin. (4) lit. e) și f) din Legea nr. 317/2004, pârâta a susținut, potrivit aceleiași reguli de interpretare logică, că aceste dispoziții nu au legătură cu soluționarea contestației.

Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate ale art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 pârâta a invocat aceleași argumente anterior menționate.

Prin cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea reclamantelor de cele două asociații profesionale, respectiv Asociația Magistraților din România și Uniunea Națională a Judecătorilor din România, s-a solicitat admiterea cererilor de sesizare a Curții Constituționale, așa cum au fost formulate, reiterându-se considerentele exprimate de reclamante.

Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a VIII-A contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 20 ianuarie 2017, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (3) și (4) cu art. 69 alin. (4) lit. e) și f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Totodată, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată

Reclamantele A. și B. au promovat recurs împotriva încheierii din 20 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii cererea de sesizare a Curții Constituționale a dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă.

În esență, criticând soluția instanței de fond ca pentru nelegalitate și netemeinicie, reluând susținerile din fața instanței de fond, susținut că practic judecătorul s-a antepronunțat cu privire la soluția pe fond a cauzei.

Invocând generic prevederile art. 488 C. proc. civ., au mai susținut reclamantele că legiuitorului îi revenea sarcina de a completa dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 R cu reglementarea procedurii de contestare a rezoluților de clasare.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat.

Referitor la condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea cauzei, este de observat că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Cu privire la condiția care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei, este de menționat că această condiție nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Pentru a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă, instanța a reținut că autorul excepției de neconstituționalitate critică, în realitate, o omisiune legislativă, aceea de a nu fi incluse printre titularii dreptului de a contesta rezoluția de respingere a sesizării ce are ca obiect săvârșirea unor abateri disciplinare de către un judecător sau procuror și alte persoane interesate, în afara autorului acestei sesizări.

Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Considerentele exprimate de instanța de contencios sunt valabile și în prezenta cauză, motiv pentru care Înalta Curtea reține că argumentele recurentelor, referitoare la soluția de respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, sunt nefondate.

Nici critica referitoare la antepronunțarea judecătorului în ceea e privește soluția ce o va pronunța asupra fondului cauzei, nu poate fi reținută în condițiile în care prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, s-a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

În considerentele deciziei sus-citate, instanța constituțională a arătat că, potrivit art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

Prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, s-a statuat în sensul că principiul constituțional instituit de art. 21 din legea fundamentală, privind accesul liber la justiție, include și posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Ca urmare, existența oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau rațională și care ar putea să nege acest drept al persoanei, încalcă, în mod flagrant, prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție.

Curtea Constituțională a mai constatat că, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare. Or, în această situație, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluția de clasare este definitivă și, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească.

În concluzie nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/92, republicată, soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale,ca inadmisibilă, este legală, așa încât încheierea atacată nu este supusă cazului de casare prev.de art. 496. C. proc. civ. Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea sau casarea hotărârii (încheierii) instanței de apel.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse în prezenta decizie, în temeiul art. 496 și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva Încheierii din 20 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2017.

Procesat de GGC - CL