ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 398/2018

Asupra cererii de completare a dispozitivului deciziei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 4105 din data de 14 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casației și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/33/2015*/a1 s-a admis recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj împotriva Încheierii din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

A fost casată încheierea recurată și, rejudecând, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL, ca nefondată.

Prin cererea înregistrată la data de 18 decembrie 2017, intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 4105 din data de 14 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casației și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x33/2015*/a1, în sensul restituirii cauțiunii în cuantum de 135.

892,5 lei consemnată la B. - Sucursala Cluj, la dispoziția Curții de Apel Cluj, în Dosarul nr. x/33/2015*, conform recipisei de consemnare din 18 noiembrie 2015, invocându-se soluția pronunțată de instanță și dispozițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând actele și lucrările dosarului, având în vedere și dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. cărora "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Instanța constată că textul de lege enunțat are în vedere ipoteza în care judecătorul a omis să soluționeze un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală (minus petita), totalitatea cererilor constituind cadrul obiectiv al judecății și limitele învestirii instanței pe care instanța este ținută să le respecte întocmai, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Or, în cauză, instanța Înalta Curte s-a pronunțat atât asupra cererii de recurs cu care a fost învestită, astfel cum aceasta a fost formulată de către recurentele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, cât și, în rejudecare, asupra acțiunii introductive de instanță, astfel cum a fost formulată de reclamanta SC A. SRL.

Într-adevăr, urmare a admiterii cererii de recurs, în rejudecare, Înalta Curte a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL pentru care s-a achitat cauțiunea în discuție.

Dispozițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., invocate ca temei al cererii de completare a dispozitivului, prevăd că: "dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii".

De asemenea, se reține că hotărârea dată cererii de suspendare pronunțată potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2005, este executorie de drept, iar recursul nu suspendă executarea.

Coroborând cele două texte de lege, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ. nu sunt aplicabile ipotezei în care prima instanță a admis cererea de suspendare a executării, în condițiile în care efectele deciziei de impunere au fost suspendate până la pronunțarea recursului.

Or, prezenta cerere poate face obiectul procedurii reglementate la alin. (1)-(3) a art. 1064 C. proc. civ., în fața instanței de fond, în care trebuie îndeplinită în prealabil și condiția ca partea îndreptățită, respectiv creditorul, să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri.

În speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4105 din 14 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2/2015*/a1, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge cererea formulată de petenta SC "A." SRL Cluj de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4105 din 14 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2/2015*/a1, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2018.