ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2275/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2275/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Toplița, la data de 15 decembrie 2016, sub Dosarul nr. x/2016, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială Toplița, înlocuirea amenzii contravenționale aplicată prin Procesul-verbal de contravenție nr. x din 13 octombrie 2016, cu sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 391 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin Sentința civilă nr. 197 din 1 martie 2017, Judecătoria Toplița a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, reținând incidența dispozițiilor art. 391 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fapta contravențională reținută în sarcina petentului fiind săvârșită pe raza localității Căianu Mic, județul Bistrița-Năsăud, în aria de competență teritorială a Judecătoriei Bistrița.
2.2. Prin Sentința civilă nr. 3199 din 26 aprilie 2017, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Toplița; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, astfel cum au fost modificate prin O.G. nr. 17/2004, în vigoare de la data de 30 august 2014, coroborat cu art. 39 alin. (2) lit. a) din același act normativ, care reglementează competența de soluționare a cererilor având ca obiect înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, în favoarea instanței în a cărei circumscripție domiciliază contravenientul, în speță Judecătoria Toplița.
Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Toplița.
Obiectul litigiului vizează solicitarea formulată de petentul A. - A. privind înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 1.125 RON, aplicată prin Procesului-verbal nr. x din 13 octombrie 2016 întocmit de IPJ Cluj, cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, în temeiul art. 391 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Toplița la data de 15 decembrie 2016, după modificarea art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 adusă prin art. I din O.G. nr. 17/2014, intrată în vigoare la data de 30 august 2014.
Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, forma modificată,, în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale prevăzut de art. 39 alin. (2) lit. a) în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanța judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată".
În același timp, art. 391 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 prevede că,, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată.
Se impune precizarea că prevederea art. 9 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001 a fost modificată prin art. I din O.G. nr. 17/2014, în sensul sus citat, în timp ce prevederea art. 391 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 și-a păstrat forma inițială încă de la data adoptării prin Legea nr. 352/2006.
Așadar, în contextul actualului cadru legal, Înalta Curte apreciază că textul art. 391 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 nu poate fi aplicat izolat, fiind necesar ca acesta să se coroboreze cu prevederea art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, modificată.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că cererile având ca obiect înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, formulate conform art. 391 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, revin spre competentă soluționare instanței în a cărei circumscripție domiciliază persoana sancționată.
În consecință în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va soluționa conflictul de competență în sensul stabilirii competenței în favoarea Judecătoriei Toplița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială Toplița, în favoarea Judecătoriei Toplița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2017.
Procesat de GGC - LM