ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2219/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 02.11.2016, sub nr. x/2/2016, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Societatea Națională a Apelor Minerale S.A., pronunțarea unei hotărâri prin care:

- să fie obligată pârâta Societatea Națională a Apelor Minerale S.A. la îndeplinirea tuturor obligațiilor legale ce îi revin potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea minelor nr. 85/2003, în vederea realizării transferului licențelor de concesiune a activității de exploatare a apelor minerale din perimetrele B. (nr. x/1999) și C. (nr. x/1999) de la aceasta către reclamantă;

- să fie obligată pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale să aprobe transferul licențelor de concesiune a activităților de exploatare a apelor minerale pentru perimetrele B. și C., potrivit dispozițiilor art. 109 - 113 din Legea minelor nr. 85/2003, anterior arătat;

- să fie obligate ambele pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea pronunțată la data de 5 aprilie 2017 în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Societatea Națională a Apelor Minerale S.A., până la soluționarea definitivă a Dosarelor nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și nr. x/2/2016, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei încheieri s-a reținut că pe rolul Tribunalului București, secția a II-a, se află Dosarul nr. x/2016, având ca obiect constatarea nulității absolute a procedurii de atribuire a licențelor de concesiune a activităților de exploatare încheiate între ANRM și Societatea Națională a Apelor Minerale, pentru perimetrele B. și C., iar pe rolul Curții de Apel București se află Dosarul nr. x/2016, având ca obiect obligarea pârâtei ANRM ca la expirarea perioadei pentru care au fost atribuite SNAM licențele de concesiune ale activității de exploatare a apelor minerale pentru perimetrele B. și C., respectiv la finele anului 2018, aceste licențe să nu mai fie prelungite și să organizeze un concurs public de ofertă pentru concesionarea activității de exploatare.

În speță, s-a apreciat că soluționarea prezentei cauze este condiționată de soluția ce va fi pronunțată în cauzele anterior menționate și în consecință, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 5 aprilie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului se arată că în Dosarul Curții de Apel București nr. x/2/2016, recurenta din prezentul dosar a solicitat obligarea ANRM ca, la expirarea perioadei de valabilitate a licențelor de concesiune a activităților de exploatare pentru perimetrele B. și C., să organizeze un concurs public de oferte pentru atribuirea acestora, iar în Dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului București, a solicitat constatarea nulității absolute a procedurii de atribuire a licențelor de concesiune a activităților de exploatare, pentru perimetrele B. și C..

Recurenta-reclamantă consideră că referitor la aceste trei dosare, soluțiile ce ar putea fi pronunțate nu pot fi ireconciliabile, astfel că suspendarea în prezenta cauză nu se impune.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, recurenta-reclamantă susține că încheierea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de suspendare, astfel cum statuează dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, doctrina și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, recurenta-reclamantă consideră că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material și a dispus în mod eronat suspendarea judecării prezentei cauze, deoarece dosarele în raport de care cauza a fost suspendată, nu au o înrâurire directă asupra acesteia.

4.1 Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Resurse Minerale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, pe motiv că prima instanță a apreciat corect, având în vedere că în cazul în care A.N.R.M. va fi obligată să nu mai prelungească valabilitatea celor două licențe și să organizeze un concurs public de oferte pentru cele două perimetre, transferul va fi nul, deoarece la concurs se poate înscrie și câștiga orice societate, societatea recurentă neavând un drept de preemțiune.

4.2 Intimata-pârâtă Societatea Națională a Apelor Minerale S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și nelegal.

Referitor la motivul de recurs ce vizează nemotivarea încheierii recurate, intimata consideră că acesta este neîntemeiat și că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, întemeiată și motivată, susținerile recurentei vizând fondul cauzei.

În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează greșita aplicare a normelor de drept material, intimata-pârâtă consideră că și cu privire la acest motiv, susținerile recurentei fac referire la fondul litigiului, în opinia acestei intimate, prin întregul demers juridic, recurenta-reclamantă urmărind atribuirea în mod nelegal și gratuit, a unor resurse de apă minerală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat.

Recursul formulat de către reclamantă a fost structurat pe două cazuri de nelegalitate dintre cele menționate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, respectiv pe pct. 6 și pct. 8.

Prima critică din recurs se referă la nemotivarea încheierii de suspendare a judecății, încadrându-se în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Înalta Curte constată că această critică este nefondată, întrucât din considerentele încheierii recurate transpar argumentele sumare, dar suficiente pentru a înțelege raționamentul instanței de fond în aprecierea îndeplinirii condițiilor incidenței cazului de suspendare facultativă prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Motivul care a determinat suspendarea judecății a fost raportul de dependență dintre soluția ce urmează a se da în dosarul de față și soluțiile care se vor pronunța în Dosarele nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și nr. x/2/2016, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, dat fiind obiectul acestora.

Astfel, încheierea recurată cuprinde argumente suficiente pentru a înțelege raționamentul instanței de fond în aprecierea îndeplinirii condițiilor incidenței cazului de suspendare facultativă prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea bazându-se pe dependența dezlegării ce urmează a fi dată litigiului de față de soluția din dosarele arătate și aflate în curs de soluționare.

Referitor la cel de-al doilea motiv de casare invocat, se constată că deși recurenta-reclamantă a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs, apreciază că în speță, temeiul juridic este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, dat fiind faptul că normele de drept ce reglementează suspendarea judecății cauzei se subsumează regulilor de procedură, edictate în vederea unei bune administrări a justiției, fără legătură cu normele de drept substanțial, care reprezintă cauza juridică a fiecărei cereri ce justifică demersul judiciar.

Verificând încheierea atacată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, reține instanța de control judiciar că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancțiunea nulității.

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., republicat, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

Din dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., se desprinde concluzia că acest caz de suspendare facultativă legală a judecății poate interveni atunci când soluționarea cauzei supuse suspendării depinde de soluționarea unei alte cauze, în care se tranșează un drept ce influențează soluția în cauza supusă suspendării.

Înalta Curte constată că în cauză erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., republicat, pentru suspendarea judecății, astfel că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a acestora.

În cazul suspendării facultative a judecății cauzei, există un drept de apreciere al instanței asupra incidenței măsurii, în funcție de legătura dintre cauze și de oportunitatea suspendării judecății.

Această apreciere, în cazul de față a respectat limitele menționate.

Astfel, Dosarul nr. x/2016 are ca obiect constatarea nulității absolute a procedurii de atribuire a licențelor de concesiune a activităților de exploatare încheiate între Agenția Națională pentru Resurse Minerale și Societatea Națională a Apelor Minerale, pentru perimetrele B. și C., iar obiectul prezentului dosar îl constituie obligarea pârâtei Societatea Națională a Apelor Minerale S.A. la îndeplinirea obligațiilor ce îi revin, în vederea realizării transferului licențelor de concesiune a activității de exploatare a apelor minerale din perimetrele B. și C. de la aceasta către reclamantă și de asemenea, obligarea pârâtei Agenția Națională pentru Resurse Minerale să aprobe transferul licențelor de concesiune a activităților de exploatare a apelor minerale pentru perimetrele B. și C., potrivit dispozițiilor art. 109 - 113 din Legea minelor nr. 85/2003.

În aceste condiții, în ipoteza admiterii acțiunii ce formează obiectul Dosarului nr. x/2016 și a constatării nulității absolute a procedurii de atribuire a licențelor de concesiune, nu se mai poate referi la obligarea pârâtei Societatea Națională a Apelor Minerale S.A. la transferarea licențelor de concesiune a activității de exploatare a apelor minerale din perimetrele B. și C. către reclamantă, de vreme ce titlul în baza căruia le deține, ar fi fost desființat.

Considerente similare se impun și în privința legăturii prezentei cauze cu pricina înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2/2016 (la rândul său, suspendat până la soluționarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2016).

De vreme ce reclamanta a declanșat acțiuni judiciare diferite, referitoare la aceleași licențe de concesiune, bazate pe cauze juridice alternative, aprecierea instanței de fond asupra incidenței cazului de suspendare facultativă menționat a operat cu respectarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, încheierea contestată în cauză, prin care instanța de fond a dispus suspendarea judecății acțiunii formulată de reclamantă, până la soluționarea definitivă a Dosarelor nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și nr. x/2/2016, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., republicat.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii de ședință din data de 5 aprilie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii de ședință din data de 5 aprilie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN