ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3744/2017

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 20 octombrie 2017, A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2525 din 5 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosar nr. x/2008, în sensul schimbării în întregime a deciziei și, pe cale de consecință, al respingerii recursului formulat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței ciile nr. 3105 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În esență, revizuentul a arătat că s-a adresat în nenumărate rânduri CNSAS pentru a consulta documentele semnate de lt.col. B. în ceea ce-l privește, la data de 25.10.2007, 25.07.2011 și 26.09.2011, de fiecare dată răspunzându-i-se că nu au fost identificate alte dosare/documente pe numele său în afara celor deja studiate.

Ulterior pronunțării Deciziei nr. 2525/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 06.09.2017, s-a adresat Unității Militare nr. 02630 București, cea care a deținut documentele și dosarele create de fosta Direcție a IV-a din cadrul Departamentului Securității Statului, inclusiv cele create la Școala de ofițeri rezervă Bacău, unde în perioada 21.04.1975-17.09.1975 a efectuat stagiul militar.

Prin Adresa nr. F55 din 03 octombrie 2017 emisă de Șeful C. București, ce i-a fost comunicată la data de 09.10.2017, a fost informat că această unitate nu deține niciun document referitor la persoana sa care să fi fost întocmit de lt.col. B. și că dosarele și documentele create de fost Direcție a IV-a din cadrul Departamentului Securității Statului au fost predat Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Astfel, a opinat revizuentul că sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru că CNSAS nu i-a comunicat niciodata nota informativă semnată de lt.col. B., ascunzându-i de fiecare dată faptul că această notă nici măcar nu există.

Faptul că această notă nu există este confirmat prin Adresa nr. F55 din 03 octombrie 2017 a C. București, această situație circumscriindu-se art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că CNSAS i-a ascuns de fiecare dată dovada faptului că nu există în dosarul întocmit de Securitate pe numele său o notă informativă semnată de lt.col. B.

De asemenea, este incidentă și teza a II-a a aceluiași motiv de revizuire, în sensul că s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, pentru că, numai în urma numeroaselor sale demersuri la Ministerul Apărării Naționale, a aflat că presupusele note informative s-ar putea afla la C. București, care i-a comunicat faptul că nu există nicio notă informativă semnată de lt.col. B. cu privire la el.

Conchide revizuentul că hotărârea pronunțată s-a bazat pe inducerea în eroare a instanței de recurs de către CNSAS, care a susținut în mod fals că ar exista la dosarul întocmit de Securitate pe numele său acea notă informativă, în condițiile în care această notă informativă nu exista fizic.

Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii ca inadmisibilă, în principal, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru că revizuentul nu a descoperit și nici nu ar fi putut descoperi înscrisuri care să contrazică probele administrate. În subsidiar, a solicitat respingerea revizuirii ca nefondată.

Examinând cererea de revizuire, în raport cu art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent pentru următoarele motive.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de revizuent, revizuirea se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Deci, condițiile de admisibilitate ale acestei căi de atac presupun ca înscrisurile prezentate ca fiind înscrisuri noi să nu fi putut fi invocate în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că au fost reținute de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Revizuentul invocă aspectul că intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității i-ar fi ascuns faptul că nota informativă nu există în dosarul întocmit de Securitate pe numele său, ceea ce, în opinia sa, ar corespunde ipotezei prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. referitoare la descoperirea unor înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică.

Or, potrivit dispozițiilor articolului menționat, inexistența înscrisului nu poate fi invocată ca și motiv de revizuire, ci deținerea înscrisului de partea adversă. Astfel, nu se poate invoca, ca motiv de revizuire, faptul că înscrisul nu a existat.

De altfel, chiar revizuentul afirmă că, urmare a cererilor sale adresate intimatului CNSAS, acesta i-a comunicat "că nu au fost identificate alte dosare/documente" pe numele său, "în afara celor deja studiate", neputându-se reține că intimatul ar fi ascuns aspectul privind inexistența înscrisului.

Nici înscrisul invocat de revizuentul A. ca fiind nou, Adresa nr. F55 din 03 octombrie 2017 emisă de C. București cu privire la nedeținerea niciunui document referitor la el întocmit de lt.col. B. din perioada aprilie-mai 1975, nu îndeplinește condițiile impuse de art. 322 pct. 5 teza a doua C. proc. civ. (imposibilitatea prezentării înscrisului dintr-o împrejurare mai presus de voința părților), pentru că revizuentul îl putea solicita în orice moment al judecății de fond, nefiind împiedicat cu nimic să o facă.

Astfel, simplul fapt că partea a descoperit ulterior pronunțării hotărârii anumite înscrisuri, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, deoarece, în caz contrar, un proces definitiv câștigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte și dovezi posterior confecționate, iar autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate ale acestei căi de atac, cererea de revizuire urmând a fi respinsă, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2525 din 5 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2017.