ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1295/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1295/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 17.11.2015 sub nr. x/299/2015, creditoarea A.,în contradictoriu cu debitorul Centrul Național de Evaluare și Examinare, a solicitat obligarea debitorului la plata debitului în cuantum de 22.400 RON reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate și a penalităților în valoare de 1.946,56 RON, calculate până la data de 24.09.2015, ce urmează a fi reactualizate până la data achitării integrale a debitului principal, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
În drept, a invocat prevederile art. 1016, art. 1014 și următoarele, art. 1024 C. proc. civ., art. 1270 C. civ.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
Judecătoria Sector 1 București, prin Sentința nr. 399 din 18 ianuarie 2016, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și, în consecință, a declinat cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a se pronunța astfel, instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
A mai reținut că, din conținutul contractului invocat de creditoare în susținerea pretențiilor sale, reiese că acesta are la bază Proiectul cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013 intitulat "Restructurarea Curriculumului național în învățământul liceal", număr de identificare POSDRU/55/1.1/S/31536.
Astfel, reține instanța, având în vedere că respectivul contract presupune prestarea de servicii în domeniul învățământului liceal (serviciu public), acest contract reprezentând un act administrativ în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 iar conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 650 din 29 februarie 2016, a admis excepția de necompetență materială a instanței sesizate invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența soluționării cauzei formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Evaluare și Examinare, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat din oficiu judecata cauzei, înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.
În esență, argumentând soluția pronunțată, instanța a constatat că litigiul de față nu vizează însuși contractul de finanțare încheiat între finanțatorul MECT - OIPOSDRU și beneficiarul finanțării Centrul Național de Evaluare și Examinare, ci privește un raport juridic subsecvent între beneficiarul finanțării Centrul Național de Evaluare și Examinare și terțul - reclamanta din speță, respectivul raport juridic subsecvent (dacă se probează existența lui, clarificarea chestiunii nefiind de resortul Curții de apel) nefiind unul administrativ, întrucât nu vizează executarea unui act administrativ emis în regim de putere publică ori a unui contract administrativ.
În plus, motivează instanța, obiectul activităților ce se pretind a fi desfășurate nu sunt acelea de învățământ public, cum se acreditează de judecătorie, ci de elaborare de proiecte în domeniul învățământului, ceea ce reprezintă un obiect cu totul diferit și care nu intră în sfera "serviciului public".
Așadar, arată instanța, în speță, nu s-a probat existența unui contract de achiziție publică sau a unui alt contract administrativ, ceea ce înseamnă că nu s-a probat un raport juridic administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ, sens în care a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Astfel, față de obiectul acțiunii, astfel cum a fost și reținut de către ambele instanțe, rezultă că reclamanta, în calitate de cadru didactic în cadrul Liceului de Arte din Alba Iulia, a participat ca expert pe termen scurt în proiectul "Restructurarea Curriculumului național în învățământul liceal", POSDRU/55/1.1/S/31536, activitatea 2.4. desfășurat în perioada decembrie 2012 - februarie 2013, la invitația și în beneficiul Centrului Național de Evaluare și Examinare, astfel cum demonstrează și invitațiile la programele de lucru anexate cererii.
S-a mai reținut că sus-menționata activitate a fost desfășurată în baza contractului de furnizări de servicii POSDRU/55/1.1/S/31536 (Dosar Judecătoria Sector 1 București), conform graficelor de activitate, a pontajelor și a corespondenței electronice purtate între părți, ș.a.m d.
În temeiul acestui contract reclamanta-creditoarea a solicitat pe calea prezentei acțiuni - ordonanței de plată - obligarea debitorului, respectiv Centrul Național de Evaluare și Examinare, la plata debitului în cuantum de 22.4000, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, precum și a penalităților.
Având în vedere că solicitarea reclamantei are ca obiect obligarea debitoarei la plata contravalorii serviciilor prestate și neachitate, actul juridic invocat nu are natura juridică a unui act administrativ, așa cum în mod corect a reținut Curtea de Apel București.
Mai mult, temeiul de drept pe care și-a întemeiat reclamanta cererea de chemare în judecată, art. 1016 C. proc. civ., prevede în situația în care debitorul nu își îndeplinește obligația de plată, creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditorul A. și pe debitorul Centrul Național de Evaluare și Examinare în favoarea Judecătoriei sector 1 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2016.
Procesat de GGC - NN