ÎCCJ, Decizia nr. 109/2019

Asupra recursului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

I. Prin Încheierea penală nr. 942 din 10 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 73 din 26 octombrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin încheierea nr. 73 din 26 octombrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 58/P/2018 din 05.06.2018 dispusă în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menținută prin Ordonanța nr. 76/II/2/2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

S-a reținut, în esență, că în speță nu există nicio faptă care să se circumscrie infracțiunii de abuz în serviciu, astfel cum a fost reclamată de către petentul A., autoritățile judiciare implicate în actele ce fac obiectul prezentei sesizări îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu în baza legii și în baza propriilor aprecieri asupra necesității propunerii, respectiv încuviințării respectivei percheziții domiciliare la locuința petentului A., procedeu probatoriu apreciat ca fiind util soluționării cauzei în condițiile în care putea furniza probe pentru ancheta penală în curs de desfășurare, mai precis chiar obiectul vizat de infracțiunea de furt calificat.

Împotriva acestei hotărâri, petentul A. a formulat contestație.

În cauză, s-a reținut că petentul a uzat de o cale de atac, cea a plângerii împotriva soluției de clasare, în conformitate cu dispozițiile art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., dispunându-se soluția de respingere a acesteia, ca nefondată, potrivit art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.

Din interpretarea dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., a rezultat că hotărârea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii împotriva ordonanțelor procurorului este definitivă.

Prin urmare, constatând că în cauză, petentul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, Completul de 2 judecători al Înaltei Curți a respins, ca inadmisibilă, contestația împotriva Încheierii nr. 73 din 26 octombrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

II. Împotriva Încheierii penale nr. 942 din 10 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, petentul A. a exercitat calea de atac prezentă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți - Completul de 5 Judecători la data de 25 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 1 aprilie 2019.

Prin rezoluția din data de 18 februarie 2019, în baza art. 353 alin. (10) din C. proc. pen. a fost preschimbat termenul de judecată din data de 1 aprilie 2019 în data de 16 aprilie 2019, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.

III. Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate, de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, revenind, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În cauză, petentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii penale nr. 942 din 10 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii penale nr. 942 din 10 decembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2019.

Procesat de GGC - NN