ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3048/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3048/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub dosar nr. x/2017 mai mulți reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și Ministerul Justiției, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea angajatorului la plata drepturilor financiare care decurg din acordarea sporului de confidențialitate în procent de 15% ca urmare a deținerii certificatelor de acces la informații clasificate, clasa secrete de stat, nivel strict secret, procent aplicat la indemnizația lunară brută.

La termenul de judecată din data de 9 iunie 2017, tribunalul a dispus disjungerea cauzei în ce îl privește pe reclamantul A., formându-se un nou dosar cu nr. x/2017

Prin sentința civilă nr. 4213 din data de 9 iunie 2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și reținând că domiciliul reclamantului se află în județul Harghita, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Harghita, înainte de primul termen de judecată, reclamantul A. a invocat excepția necompetenței teritoriale, respinsă de instanță prin încheierea din data de 26 octombrie 2017.

Prin sentința nr. 182 din data de 8 februarie 2018, Tribunalul Harghita, secția civilă a soluționat în fond cauza - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanție a Ministerului Justiției, formulată de reclamant și a respins acțiunea civilă, ca fiind neîntemeiată.

Hotărârea a fost pronunțată cu drept de apel.

Împotriva sentinței nr. 182 din data de 8 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Harghita, reclamantul a declarat apel, motivele de apel cuprinzând critici cu privire la respingerea excepției de necompetență teritorială de către Tribunalul Harghita.

Prin decizia nr. 234/A din data de 26 iunie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 182 din data de 8 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Harghita, pe care a anulat-o.

A admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamant.

A trimis cauza spre judecare instanței competente, respectiv Tribunalului București.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Înalta Curte va constata inexistența în cauză a unui conflict negativ de competență, în considerarea celor ce succed:

Dispozițiile art. 133 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

Din aceste dispoziții rezultă că, pentru ca un conflict de competență să existe, este necesar ca două sau mai multe instanțe să se fi dezînvestit de soluționarea unei cauze, considerând că nu sunt competente în acest sens, iar dezînvestirea să fie reciprocă, condiții ce trebuie întrunite cumulativ.

În speță, din parcursul dosarului nu se identifică premisa necesară nașterii unui conflict negativ de competență, analizat prin prisma art. 133 C. proc. civ., de vreme ce declinările nu au operat reciproc între instanțele aflate în acest ipotetic conflict de competență, respectiv Tribunalul Harghita, secția civilă și Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București a intervenit prin decizia nr. 234/A din data de 26 iunie 2018 pronunțată în apel de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, decizie ce se bucură de putere de lucru judecat, în soluționarea unei căi de atac.

Din această perspectivă, decizia Curții de apel Târgu Mureș este un regulator de competență prin funcția de stabilire a instanței competente să judece cauza în primă instanță.

Astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș, ca instanță de apel, a aplicat dispozițiile art. 480 alin. (4) C. proc. civ., determinând instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță, în urma admiterii căii de atac, astfel încât autoritatea de lucru judecat de care se bucură decizia nr. 234/A din data de 26 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă blochează orice considerente cu privire la stabilirea competenței de soluționare a cauzei.

Așadar, neexistând premisa existenței unor declinări reciproce între Tribunalul Harghita și Tribunalul București, Înalta Curte constată că nu s-a ivit un conflict negativ de competență între cele două instanțe în sensul stabilit de art. 133 pct. 2 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, va trimite dosarul, pe cale administrativă, spre soluționare la Tribunalul București, instanță apreciată ca fiind competentă prin decizia nr. 234/A din data de 26 iunie 2018 pronunțată în soluționarea căii de atac a apelului de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.