ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2711/2018

Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și 3 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 898/25.05.2017 a acestei instanțe.

În motivare, revizuentul a arătat că hotărârea atacată este nedreaptă și nelegală, iar instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, încălcând dreptul de proprietate al acestuia.

Instanța nu a analizat cererea privind strămutarea de hotare și a pronunțat hotărârea pe baza unui înscris fals, și anume raportul de expertiză întocmit de expert B.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia ce se tinde a fi revizuită, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petent împotriva deciziei nr. 269/14.02.2017 Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Principiul legalității căilor de atac înscris în art. 475 C. proc. civ. presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege, în afara cărora nu pot fi folosite alte mijloace procedurale pentru a obține reformarea sau retractarea hotărârii judecătorești.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

În aceeași idee, a legalității căilor de atac, legiuitorul a statuat, prin alin. (2) al aceluiași text legal că mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Promovând o cerere de revizuire împotriva unei hotărâri a unei instanțe de recurs prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o altă cerere de revizuire, recurentul nu se conformează exigențelor textelor legale menționate, situație față de care demersul judiciar al acestuia nu poate fi primit.

Aceasta întrucât decizia nr. 1934/14.10.2016 pronunțată de Înalta Curte în dosar nr. x/2013 împotriva căreia revizuentul a formulat contestația în anulare respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 269/14.02.2017, este o decizie pronunțată în procedura filtru a recursului care, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și propriilor mențiuni, nu are deschisă nici o cale de atac. Cu toate acestea, împotriva ei, revizuentul a exercitat calea extraordinară de atac a contestației în anulare, ce a fost soluționată prin decizia nr. 269/14.02.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, decizia nr. 269/14.02.2017 pronunțată de Înalta Curte în dosar nr. x/2017, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva deciziei nr. 1934/14.10.2016 se circumscrie dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Așadar, nici această hotărâre nu era susceptibilă de a fi atacată prin nicio cale de atac. În pofida acestui fapt, revizuentul a exercitat împotriva sa calea extraordinară de atac a revizuirii, soluționată prin decizia nr. 898/25.05.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Decizia nr. 898/25.05.2017 pronunțată de Înalta Curte în dosar nr. x/2017, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 269/14.02.2017, indiferent de mențiunea din dispozitivul acesteia, se circumscrie dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., conform art. 483 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, hotărâre care, precum s-a reținut în cele de mai sus, nici ea nu era susceptibilă de a fi contestată prin căile de atac ordinare sau extraordinare.

Astfel fiind, întrucât hotărârea atacată pe calea prezentei revizuiri, respectiv decizia nr. 898/25.05.2017 nu poate fi, potrivit legii, contestată prin nicio cale de atac, se apreciază că revizuentul nu avea deschisă calea de atac extraordinară a revizuirii pe care a promovat-o împotriva acesteia, împrejurarea față de care se constată că cererea formulată este inadmisibilă.

În referire la aplicarea sancțiunii amenzii judiciare, se constată că revizuentul din prezenta cauză a exercitat, în mod repetat, căi extraordinare de atac inadmisibile, astfel: prin decizia nr. 898/25.05.2017 (obiect al prezentei revizuiri), a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petent împotriva deciziei nr. 269/14.02.2017; prin decizia nr. 269/14.02.2014 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1934/14.10.2016; prin decizia nr. 1934 din 14.10.2016 a fost respins, ca inadmisibil, recursul împotriva deciziei nr. 309/30.03.2016 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie; prin decizia nr. 309/30.03.2016 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost respins, ca inadmisibil, recursul împotriva deciziei nr. 391/14.10.2015 a Tribunalului Giurgiu.

Or, formularea repetată a unor cereri fără finalitate juridică, în mod constant respinse de instanță ca inadmisibile, atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., ce reglementează sancționarea cu amendă judiciară de la 100 RON la 1000 RON "introducerea cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice".

Aceasta întrucât prin introducerea unor astfel de cereri informe și care nu se circumscriu exigențelor căilor de atac prevăzute de lege, partea exercită în mod abuziv drepturile procesuale. Consecința unor astfel de demersuri inadmisibile este doar aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanțelor, atât în ceea ce privește instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât și prin efectuarea unor activități specifice judecății (emiterea de citații, adrese, calcularea unor taxe de timbru, etc.) complexe și costisitoare.

Pentru toate considerentele arătate, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă și, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., va fi aplicată revizuentului sancțiunea amenzii judiciare în cuantum de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., cu domiciliul în județul Giurgiu împotriva deciziei nr. 898 din 25 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul C., cu domiciliul în București.

Fără cale de atac.

Aplică revizuentului 200 RON amendă judiciară în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.06.2018.