ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 78/2018

Prin Încheierea din 18 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.188/112/2017, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept anterior menționate.

Cererea de pronunțare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 19 iulie 2018, cu nr. 1.970/1/2018. II. Temeiul juridic al sesizării

Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și, asupra acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată". III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

În ceea ce privește îndreptățirea secretarului la acordarea majorării salariale în discuție, în virtutea atribuțiilor de asistență socială pretins deținute, s-a considerat că sunt incidente următoarele norme:

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 "Art. 24. - (1) Cererea și declarația pe propria răspundere pentru acordarea ajutorului social, însoțite de actele doveditoare, fișa de calcul al ajutorului social și ancheta socială sunt prezentate secretarului de către persoanele prevăzute la art. 1 pentru verificare și vizare. (2) În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la efectuarea anchetei sociale și pe baza documentelor prevăzute la alin. (1) secretarul are obligația să prezinte primarului, pentru aprobare, dispoziția de acordare sau de respingere a cererii privind ajutorul social. [...]"

Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 416/2001 Art. 12 alin. (5) "Primarul și secretarul unității administrativ- teritoriale răspund, în condițiile legii, de realitatea și legalitatea operațiunilor de stabilire a dreptului la ajutorul social, inclusiv a cuantumului acestuia."

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în anul 2015, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 185/2015, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 "Art. 1. - (1) Începând cu 1 ianuarie 2015, pentru personalul din cadrul sistemului public sanitar, inclusiv unități medico- sociale, și al sistemului public de asistență socială, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază, astfel cum a fost acordat pentru luna decembrie 2014, se majorează cu 100 lei. [...] Art. 3. - În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin sistemul public de asistență socială se înțelege, în conformitate cu prevederile Legii asistenței sociale nr. 292/2011, instituțiile și unitățile publice de asistență socială care furnizează servicii sociale, serviciile publice de asistență socială de la nivelul consiliilor județene, sectoarelor municipiului București, Consiliului General al Municipiului București, municipiilor, orașelor și comunelor, precum și persoanele care asigură serviciile de îngrijire personală la domiciliu, cât și personalul care asigură consiliere educațională, socială și psihologică persoanelor private de libertate aflate în custodia sistemului penitenciar."

Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 293/2015 "Art. II. - (1) Începând cu drepturile aferente lunii decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul din cadrul sistemului public de asistență socială, astfel cum este definit în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în anul 2015, cu modificările ulterioare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 185/2015, se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015 [...]."

În ceea ce privește egalizarea salariului secretarului cu cel mai mare salariu aflat în plată s-a considerat ca fiind incidente următoarele norme:

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal- bugetare, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 "Art. 1. - (1) În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. (...) Art. 3 1 . - (1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (1 1 ) Sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. (...) (1 3 ) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate. (1 4 ) Pentru personalul didactic de predare din învățământul superior/universitar nivelul salariului de bază similar în plată sau al salariului de bază maxim corespunzător funcției didactice ocupate se stabilește cu respectarea criteriilor care s-au avut în vedere la acordarea salariului de încadrare între minim și maxim, cu toate elementele care fac parte din salariul de bază, fără compensații tranzitorii, cu excepția celei pentru titlul științific de doctor obținut în domeniul pentru care își desfășoară activitatea." IV. Expunerea succintă a procesului

Prin Dispoziția nr. 45 din 21 martie 2017, emisă de pârâtul primarul comunei Livezile, a fost majorat salariul de bază brut al pârâtei MECM, secretar al comunei Livezile. Din motivarea acesteia reiese că, pentru emiterea actului, s-a avut în vedere, pe de o parte, faptul că secretarul comunei are atribuții în domeniul asistenței sociale și, pe de altă parte, faptul că prin Sentința civilă nr. 1.049/2016 a Tribunalului Vrancea, definitivă, a fost mărit salariul secretarului comunei Golești, astfel că în speță sunt incidente cele statuate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 794/2016 relativ la egalizarea salariului cu cel mai mare salariu aflat în plată, stabilit prin hotărâri judecătorești.

Împotriva acestei dispoziții a formulat acțiune în anulare reclamantul prefectul județului Bistrița-Năsăud, arătând, în esență, că Decizia Curții Constituționale a României nr. 794/2016 nu vizează situații de fapt particulare, fără aplicabilitate generală, că majorările salariale dispuse prin dispoziția atacată nu sunt drepturi salariale cu aplicabilitate generală, astfel că ele nu pot fi luate în calcul la stabilirea salariului maxim aflat în plată, că stabilirea salariului maxim aflat în plată nu se poate face prin raportare la drepturile salariale plătite în cadrul altei primării, deoarece nu este vorba despre instituții sau autorități publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, că de majorările salariale în discuție poate beneficia doar personalul din cadrul sistemului public de asistență socială, că la nivelul Primăriei Comunei Livezile există un compartiment de asistență socială cu un post, compartiment care se află în subordinea secretarului comunei, și că secretarul nu face parte din compartimentul de asistență socială și, prin natura funcției sale de conducere, are atribuții de organizare, coordonare, conducere și control al structurilor din subordinea sa.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâții au solicitat respingerea acțiunii, arătând că trebuie să beneficieze de majorări salariale întreg personalul care desfășoară, în concret, atribuții în domeniul activităților de asistență socială în cadrul Primăriei Comunei Livezile, că prin Legea nr. 416/2001 și prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011 s-au reglementat, în sarcina secretarului comunei, atribuții specifice în domeniul asistenței sociale, că legea prin care se acordă drepturile salariale nu face distincție între atribuțiile prevăzute în sarcina persoanelor cu funcții de conducere și cele prevăzute în sarcina persoanelor cu funcții de execuție, că deși cele două primării nu sunt subordonate aceluiași ordonator de credite, funcția deținută este aceeași, astfel că salarizarea trebuie să fie unitară.

Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin Sentința civilă nr. 1.028/2017, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că reperul pentru stabilirea salariului de bază îl reprezintă familia ocupațională, indiferent de instituție sau autoritate publică, și că Sentința civilă nr. 1.049/2016 a Tribunalului Vrancea atestă îndreptățirea secretarilor de comună la majorările salariale în discuție.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că drepturile bănești în discuție nu au aplicabilitate generală, că secretarul nu desfășoară în mod nemijlocit activități de asistență socială în cadrul compartimentului de asistență socială de la nivelul unităților administrativ-teritoriale, ci are doar atribuții de organizare, coordonare, conducere și control asupra structurilor din subordinea sa, că secretarul comunei Golești s-a aflat într-o situație specială, deoarece desfășura în concret anumite atribuții privind asistența socială, întrucât erau vacante posturile din cadrul compartimentului de specialitate și că nu este îndeplinită condiția ca funcția căreia i s-a recunoscut dreptul prin hotărâre judecătorească să se afle în subordinea aceluiași ordonator de credite ca funcția vizată de prezentul litigiu. Acest recurs face obiectul prezentului dosar. V. Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea procedurii

Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, dacă în cursul judecății un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

Rezultă, de aici, că pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării unei chestiuni de drept trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții de admisibilitate: să existe o problemă veritabilă de drept cu privire la care există posibilitatea unor interpretări diferite; problema de drept să se ridice în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; problema de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea acesteia să depindă soluționarea cauzei pendinte; chestiunea de drept să fie nouă; să fie vorba despre o chestiune de drept asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În speță, Curtea reține că aceste condiții sunt îndeplinite, după cum urmează:

În ceea ce privește existența unei probleme de drept cu privire la care există posibilitatea unor interpretări diferite s-a apreciat că problemele de drept ce fac obiectul prezentei sesizări îndeplinesc această condiție, câtă vreme nu se poate considera că textele de lege referitoare la îndreptățirea secretarului la acordarea majorării salariale în discuție, în virtutea atribuțiilor de asistență socială pretins deținute și egalizarea salariului secretarului cu cel mai mare salariu aflat în plată ar conține o soluție legislativă clară. Mai mult, aceste probleme privesc chestiuni legate de legislația salarizării personalului din sectorul public, care prezintă, prin definiție, dificultăți de interpretare și aplicare datorate atât schimbărilor frecvente ale legislației, cât și necesității corelării unui număr relativ mare de acte normative, dovadă în acest sens fiind și numărul ridicat de hotărâri preliminare și hotărâri date în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție în acest domeniu.

Deoarece Curtea de Apel Cluj este învestită cu soluționarea cererii de recurs în prezentul dosar, reiese, în mod evident, că este îndeplinită și condiția ca problema de drept să se ridice în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță.

În ceea ce privește caracterul esențial al celor două probleme de drept s-a reținut că prezentul litigiu privește legalitatea unei dispoziții a primarului prin care secretarului comunei i s-au acordat majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 și art. II din Legea nr. 293/2015. Or, ținând cont că s-a susținut că această majorare este legală, pe de o parte, prin prisma atribuțiilor de asistență socială ale secretarului și, pe de altă parte, prin prisma ideii de egalizare cu cel mai mare salariu aflat în plată, cele două probleme expuse mai sus au un rol hotărâtor în soluționarea cauzei.

Referitor la noutatea chestiunii de drept, Curtea reține că, urmare a cercetărilor efectuate din oficiu, nu a fost identificată o jurisprudență care să prezinte caracterul unei practici judiciare conturate și constante în materie.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra celor două probleme de drept ridicate și acestea nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. VI. Punctul de vedere al completului de judecată

Referitor la prima întrebare formulată s-a considerat că este necesar, în primul rând, să se lămurească dacă împrejurarea că secretarul comunei are atribuțiile prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, respectiv de a propune primarului acordarea sau respingerea cererii de ajutor social, este suficientă pentru a se considera că acesta face parte din sistemul public de asistență socială. Astfel, definiția dată acestui sistem de prevederile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 face referire, printre altele, la serviciile publice de asistență socială de la nivelul comunelor, însă problema care se ridică este de a ști dacă secretarul, prin simplul fapt al deținerii atribuției de mai sus, trebuie considerat ca făcând parte din acest serviciu sau, din contră, câtă vreme această atribuție singulară de asistență socială este una minoritară față de celelalte atribuții aflate în competența sa, el nu poate fi considerat ca făcând parte din acest sistem.

În cazul în care se consideră că atribuțiile prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 nu sunt suficiente pentru a se considera că secretarul face parte din sistemul public de asistență socială, se ridică problema dacă ar trebui studiată situația particulară a fiecărui secretar, pentru a se vedea în ce măsură în fișa postului său există și alte atribuții de asistență socială, care să determine concluzia că, prin cumulul mai multor atribuții concrete de acest fel sau, eventual, prin împrejurarea că secretarul exercită și atribuțiile unor funcționari care lipsesc din structura primăriei, acesta are un rol suficient în acordarea asistenței sociale încât să se considere că el face parte din sistemul în discuție sau, din contră, având în vedere atribuțiile generale, care definesc funcția de secretar, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 117 din Legea nr. 215/2001, nu s-ar putea considera niciodată că acesta face parte din sistemul public de asistență socială, funcția sa fiind cu totul alta.

Cu alte cuvinte, prima problemă de drept care se pune în prezenta speță este dacă, pentru a se considera că un funcționar face parte din sistemul public de asistență socială, este necesar ca acesta să aibă preponderent atribuții de asistență socială sau este suficient faptul că acesta are una sau mai multe atribuții punctuale în acest domeniu, deși celelalte atribuții ale sale nu au legătură cu asistența socială.

În opinia completului, intenția legiuitorului nu a fost cea de a acorda majorări salariale tuturor funcționarilor care au atribuții izolate de asistență socială, ci de a acorda aceste majorări funcționarilor care au preponderent asemenea atribuții, numai despre aceștia putându-se afirma că fac propriu-zis parte din sistemul de asistență socială.

În măsura în care s-ar ajunge la concluzia că secretarii în general sau un anumit secretar în particular nu face parte din sistemul de asistență socială, astfel că nu este îndreptățit să beneficieze de majorările salariale în discuție, se ridică o nouă problemă de drept, vizată de cea de a doua întrebare formulată în cauză, și anume de a ști ce influență are asupra situației altor secretari de comune împrejurarea că, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, secretarului unei comune i s-a recunoscut dreptul la această majorare salarială.

Răspunsul la această întrebare depinde, într-o anumită măsură, de răspunsul care se va da la prima întrebare. Astfel, dacă se va considera că secretarii trebuie să beneficieze de majorarea salarială "în bloc", în virtutea atribuțiilor de asistență socială prevăzute de art. 24 alin. (1) și 2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, atunci este evident că cea de a doua problemă nu se mai pune, deoarece salariile tuturor secretarilor pot fi mărite în virtutea unui drept al lor propriu, fără a fi necesar să se apeleze la egalizarea cu cel mai mare salariu aflat în plată.

De asemenea, dacă se va considera că situația fiecărui secretar trebuie analizată în parte, prin raportare la atribuțiile din fișa postului, se consideră că alți secretari nu vor putea solicita egalizarea la salariul acestuia, câtă vreme salariul său a fost majorat cu luarea în considerare a unor atribuții specifice. Astfel, fie și alți secretari au aceleași atribuții, astfel încât sunt titularii unui drept propriu la majorarea salarială, ori nu au aceste atribuții, caz în care nu sunt titularii unui drept propriu de a obține majorarea salarială, dar nici nu pot cere egalizarea la cel mai mare salariu aflat în plată, deoarece aceasta presupune, prin ipoteză, funcționari care îndeplinesc aceleași atribuții.

Rezultă, prin urmare, că cea de a doua întrebare este cu adevărat relevantă doar în situația în care răspunsul la prima întrebare ar fi în sensul că niciun secretar nu este îndreptățit să beneficieze, ca atare, de majorarea salarială. Astfel, în ciuda acestui fapt, nu s-ar putea face abstracție de împrejurarea că, în concret, există în țară cel puțin un secretar care beneficiază de ea în temeiul Sentinței civile nr. 1.049/2016 a Tribunalului Vrancea. Prin urmare, în vederea egalizării salariului secretarului din prezenta speță cu salariul secretarului comunei Golești s-ar putea acționa în două moduri: a) fie să se acorde secretarului comunei Livezile o majorare de 100 de lei și una de 25% din salariul său actual, cum s-a întâmplat în speță, indiferent care va fi cuantumul salariului la care se va ajunge în acest mod și indiferent de cuantumul concret al salariului secretarului comunei Golești; b) fie să se compare cuantumul salariului secretarului comunei Golești cu cel al secretarului comunei Livezile și să se acorde celui din urmă un salariu egal cu al celui dintâi, fără a se ține cont de faptul că secretarul comunei Golești a ajuns la cuantumul respectiv prin aplicarea majorărilor salariale în discuție.

În opinia instanței de sesizare, modalitatea de a proceda descrisă la lit. b) este cea corectă. Astfel, egalizarea la cel mai mare salariu aflat în plată nu presupune ca fiecare funcționar să primească automat o mărire procentuală a salariului egală cu cea obținută de un alt salariat cu o funcție identică, ci, din contră, presupune ca cei doi funcționari să ajungă să aibă salariu egal, prin creșterea salariului mai mic până la nivelul salariului mai mare, fără a interesa prin aplicarea căror majorări s-a ajuns la acest salariu mai mare. Aceasta înseamnă că simplul fapt că un anumit funcționar a obținut o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit că este îndreptățit la o mărire salarială într-un anumit procent nu înseamnă automat că toți cei care ocupă aceeași funcție vor beneficia de respectiva mărire salarială în același procent, ci că vor beneficia cel mult de o mărire a salariului dacă și în măsura cu care acesta este mai mic decât cel al primului funcționar. VII. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Recurentul a opinat în sensul că nu este necesară sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece prevederile legale sunt clare, în sensul că, la stabilirea salariului maxim aflat în plată, nu se pot lua în considerare drepturi salariale recunoscute în baza unor situații de fapt particulare, că pot fi determinate persoanele care pot să beneficieze de majorările salariale pentru personalul din cadrul sistemului public de asistență socială și că secretarul nu poate fi asimilat cu toate categoriile de personal din cadrul aparatului pe care îl conduce, acesta putând beneficia de majorările salariale doar dacă desfășoară el însuși activități de protecție socială.

Intimații au considerat că în speță nu este îndeplinită condiția ca de chestiunea care face obiectul sesizării să depindă soluționarea pe fond a cauzei, că majorările salariale în discuție trebuie acordate întregului personal care desfășoară, în concret, activități de asistență socială, printre care se numără și secretarul comunei, că trebuie avute în vedere și dispozițiile Deciziei Curții Constituționale a României nr. 794/2016 și că acestea nu se referă la un "fapt particular", astfel cum susține recurentul. VIII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Curțile de apel Brașov și Constanța nu au identificat practică judiciară relevantă și nu au exprimat un punct de vedere cu privire la problemele de drept ce fac obiectul prezentei sesizări.

La nivelul Curții de Apel Alba Iulia, înaintându-se Sentința civilă nr. 304 din 2 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.370/85/2017 a Tribunalului Sibiu, punctul de vedere al judecătorilor din cadrul Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal este următorul: - Secretarul unei comune nu poate fi considerat personal din cadrul sistemului de asistență socială, astfel cum este acesta definit prin art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014, astfel încât să beneficieze de majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din actul normativ anterior menționat și art. II din Legea nr. 293/2015 în virtutea atribuțiilor sale prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 și art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2001, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014, chiar în preambul, precizând expres motivul emiterii ei, aspect important în determinarea categoriilor de persoane care pot beneficia de această recompensă. Astfel, se prevede că "ținând seama că în prezent personalul medico-sanitar și de asistență socială beneficiază de venituri salariale care nu îl motivează să își desfășoare activitatea în unități sanitare și de asistență socială din țara noastră, înregistrându-se în ultima perioadă migrări masive ale acestuia către unități din alte țări, având în vedere importanța deosebită a acestor sectoare în dezvoltarea generală a societății românești, se impune asigurarea unei remunerații mai atractive pentru aceste categorii de personal. O mai bună motivare a acestuia ar putea conduce la creșterea performanțelor profesionale și, implicit, la o mai bună desfășurare a actului medical și a serviciilor sociale pentru a răspunde nevoilor sociale și creșterii calității vieții prin menținerea în sistemul public sanitar și de asistență socială a unui personal calificat și cu experiență". O concluzie certă se desprinde din acest preambul, respectiv că de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2014 pot beneficia cei care, în mod efectiv, ca personal medical sau asistență socială, desfășoară activitatea de asistență socială, personal în care reclamanta nu se încadrează. La acordarea acestor drepturi salariale majorate trebuie avută în vedere intenția legiuitorului așa cum se desprinde din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2014 coroborat cu definiția sistemului public de asistență socială făcută de art. 3 din actul normativ anterior menționat; - cu privire la cel de al doilea aspect se opinează că este necesar, în plus, ca fișa postului să prevadă atribuții concrete de asistență socială în sarcina sa și să îndeplinească în concret asemenea atribuții în lipsa personalului specializat din cadrul primăriei, situația fiecărui secretar urmând a fi analizată de la caz la caz, în funcție de atribuțiile concrete deținute; - referitor la al treilea aspect, opinia Tribunalului Sibiu este că se va analiza fiecare situație concretă în parte; - în ceea ce privește al patrulea aspect se arată că, în situația în care se dovedește că un secretar al unei comune a obținut prin hotărâre judecătorească majorările salariale prevăzute de art. l alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 și art. II din Legea nr. 293/2015, opinia este că acestea nu trebuie aplicate automat tuturor celorlalți secretari de comune.

La nivelul Curții de Apel Bacău, din analiza Deciziei nr. 808/2017 pronunțate în Dosarul nr. 2.591/110/2016 rezultă că, în raport cu funcția publică îndeplinită de secretarul comunei, acesta nu se încadrează în categoriile vizate de actul normativ. Punctul de vedere al judecătorilor care activează la Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Neamț este în sensul că secretarul unei comune poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistență socială, astfel cum este definit prin art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014, astfel încât să beneficieze de majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din actul normativ anterior menționat și art. II din Legea nr. 293/2015, fiind necesar, în plus, ca fișa postului să prevadă atribuții concrete de asistență socială în sarcina sa sau ca el să îndeplinească asemenea atribuții în lipsa personalului specializat din cadrul primăriei, situația fiecărui secretar urmând a fi analizată de la caz la caz, în funcție de atribuțiile deținute. Dacă în situația în care se dovedește că un secretar al unei comune ar fi obținut, prin hotărâre judecătorească, majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 și art. II din Legea nr. 293/2015, aceste majorări trebuie aplicate automat tuturor celorlalți secretari de comune, caz în care egalizarea la cel mai mare salariu aflat în plată trebuie să se facă prin raportare la cuantumul concret al acestui salariu (Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016).

Curtea de Apel București a arătat că, la nivelul Tribunalului București, s-a apreciat ca necesar să se lămurească dacă împrejurarea că secretarul comunei are atribuțiile prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, respectiv de a propune primarului acordarea sau respingerea cererii de ajutor social, este suficientă pentru a se considera că acesta face parte din sistemul public de asistență socială. Astfel, se susține că definiția dată acestui sistem de prevederile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 face referire, printre altele, la serviciile publice de asistență socială de la nivelul comunelor, însă problema care se ridică este de a ști dacă secretarul, prin simplul fapt al deținerii atribuției de mai sus, trebuie considerat ca făcând parte din acest sistem sau, din contră, câtă vreme această atribuție singulară de asistență socială este una minoritară față de celelalte atribuții aflate în competența sa, el nu poate fi considerat ca făcând parte din acest sistem. Pornind de la ideea că atribuțiile prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 nu sunt suficiente pentru a se considera că secretarul face parte din sistemul public de asistență socială, această instanță a apreciat că se ridică problema dacă ar trebui studiată situația particulară a fiecărui secretar, pentru a se vedea în ce măsură în fișa postului său există și alte atribuții de asistență socială, care să determine concluzia că, prin cumulul mai multor atribuții concrete de acest fel sau, eventual, prin împrejurarea că secretarul exercită și atribuțiile unor funcționari care lipsesc din structura primăriei, acesta are un rol suficient în acordarea asistenței sociale încât să se considere că el face parte din sistemul în discuție sau, din contră, având în vedere atribuțiile generale, care definesc funcția de secretar, nu s-ar putea considera niciodată că acesta face parte din sistemul public de asistență socială, funcția sa fiind cu totul alta. Se reține că intenția legiuitorului nu a fost aceea de a acorda majorări salariale tuturor funcționarilor care au atribuții izolate de asistență socială, ci de a acorda aceste majorări funcționarilor publici care au preponderent aceste atribuții, numai despre aceștia putându-se afirma că fac parte propriu- zis din sistemul de asistență socială. În măsura în care s-ar ajunge la concluzia că secretarii în general sau un anumit secretar în particular nu face parte din sistemul de asistență socială, astfel că nu este îndreptățit să beneficieze de majorările salariale în discuție, această instanță apreciază că se ridică problema de drept vizată de cea de-a doua întrebare formulată, și anume de a ști ce influență are asupra situației altor secretari de comune împrejurarea că, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, secretarului unei comune i s-a recunoscut dreptul la această majorare salarială. În concluzie, s-a apreciat că simplul fapt că un anumit funcționar a obținut o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit că este îndreptățit la o mărire salarială într-un anumit procent nu înseamnă automat că toți cei care ocupă aceeași funcție vor beneficia de respectiva mărire salarială în același procent. La nivelul Tribunalului Giurgiu s-a reținut că dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, respectiv de a propune primarului acordarea sau respingerea cererii de ajutor social, nu sunt suficiente pentru a considera că secretarul unei comune face parte din sistemul public de asistență socială. Simplul fapt al deținerii acestei atribuții nu trebuie considerat ca făcând parte din acest serviciu, câtă vreme această atribuție singulară de asistență socială este una minoritară față de celelalte atribuții aflate în competența sa. Sub aspect legal, secretarul unității administrativ-teritoriale este persoana care asigură continuitatea și permanența administrației publice locale. Secretarul are sarcina extrem de importantă de a asigura conformitatea cu legea a tuturor actelor emise de primar, precum și a celor adoptate de consiliul local, respectiv consiliul județean. Deși legea nu o spune în mod expres, secretarul este practic juristul colectivității locale în care își desfășoară activitatea. Reține această instanță că atribuțiile secretarului unității administrativ-teritoriale sunt enumerate în art. 117 din Legea nr. 215/2001. În cazul în care un secretar al unei comune a obținut prin hotărâre judecătorească majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 și art. II din Legea nr. 293/2015, s-a constatat că aceste majorări trebuie aplicate automat tuturor celorlalți secretari de comune, apreciind că se impune ca cei doi funcționari să ajungă să aibă salariu egal, prin creșterea salariului mai mic până la nivelul salariului mai mare, fără a interesa prin aplicarea căror majorări s-a ajuns la acest salariu mai mare. În concluzie, s-a constatat că simplul fapt că un anumit funcționar a obținut o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit că este îndreptățit la o mărire salarială într-un anumit procent nu înseamnă automat că toți cei care ocupă aceeași funcție vor beneficia de respectiva mărire salarială în același procent, ci că vor beneficia cel mult de o mărire a salariului dacă și în măsura cu care acesta este mai mic decât cel al primului funcționar. La nivelul Tribunalului Ialomița s-a apreciat cu privire la prima solicitare că secretarul unei comune nu se încadrează în domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2014 și art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015, neînscriindu-se în categoria personalului de asistență socială, ci acesta exercită o funcție publică de conducere la nivelul unității administrativ-teritoriale, reglementată distinct atât din punctul de vedere al atribuțiilor, cât și al salarizării. Se susține că nu are relevanță faptul că în atribuțiile concrete ale funcției publice de secretar al unității administrativ-teritoriale se pot regăsi, după caz, și aspecte în legătură cu activitatea de asistență socială desfășurată la nivelul comunei, întrucât acestea își găsesc izvorul în art. 117 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 215/2001, și nu în legislația specifică activității menționate, cu consecința firească a faptului că această funcție publică de conducere își păstrează regimul juridic special și propriu, inclusiv sub aspectul salarizării distincte, fără a deveni una încadrabilă în categoria personalului de asistență socială, pentru a beneficia de drepturile proprii acestuia din urmă, În susținerea acestui punct de vedere s-a mai arătat și că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 prevede la art. 1 că " (1) începând cu 1 ianuarie 2015, pentru personalul din cadrul sistemului public sanitar, inclusiv unități medico-sociale, și al sistemului public de asistență socială, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază, astfel cum a fost acordat pentru luna decembrie 2014, se majorează cu 100 lei. (2) Prevederile alin. (1) se aplică personalului din cadrul sistemului public sanitar, inclusiv unități medico-sociale și sistemul public de asistență socială, astfel încât acești salariați să beneficieze de o majorare brută de cel puțin 1.200 lei pe an. Ca urmare a creșterii salariului minim brut pe țară garantat în plată începând cu luna iulie 2015, acestor salariați li se aplică diferența începând din această dată", iar la art. 3 că, "în sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin sistemul public de asistență socială se înțelege, în conformitate cu prevederile Legii asistenței sociale nr. 292/2011, instituțiile și unitățile publice de asistență socială care furnizează servicii sociale, serviciile publice de asistență socială de la nivelul consiliilor județene, sectoarelor municipiului București, Consiliului General al Municipiului București, municipiilor, orașelor și comunelor, precum și persoanele care asigură serviciile de îngrijire personală la domiciliu, cât și personalul care asigură consiliere educațională, socială și psihologică persoanelor private de libertate aflate în custodia sistemului penitenciar". Totodată, din expunerea de motive a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2014 reiese că: "Ținând seama că în prezent personalul medico-sanitar și de asistență socială beneficiază de venituri salariale care nu îl motivează să își desfășoare activitatea în unități sanitare și de asistență socială din țara noastră, înregistrându-se în ultima perioadă migrări masive ale acestuia către unități din alte țări, (...) ". Așadar, s-a reținut că intră în domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2014 personalul de asistență socială, adică persoanele ce desfășoară efectiv activitate de asistență socială în structurile corespunzătoare stabilite de lege în acest sens. Art. II alin. (1) din Legea nr. 293/2015 prevede că, "începând cu drepturile aferente lunii decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul din cadrul sistemului public de asistență socială, astfel cum este definit în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în anul 2015, cu modificările ulterioare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 185/2015, se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015". Art. 1 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 prevede că "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), în anul 2015, personalul din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială beneficiază de drepturile salariale stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar și sistemului public de asistență socială în anul 2015". În opinia acestei instanțe, funcția publică de secretar al unității administrativ-teritoriale cunoaște o reglementare concretă sub aspectul atribuțiilor la art. 117 din Legea nr. 215/2001. Totodată, se reține și că salarizarea acestei funcții publice se regăsește în Legea-cadru nr. 284/2010 (în vigoare în perioada relevantă de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2014 și a Legii nr. 293/2015) la anexa nr. 1, capitolul I lit. b) pct. 4 "Funcțiile publice de conducere". În schimb, salarizarea personalului din asistența socială se regăsește la anexa III din Legea-cadru nr. 284/2010. Din analiza expunerii de motive proprii Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2014, în opinia tribunalului reiese faptul că scopul legiuitorului a fost de a motiva personalul de asistență socială de a se încadra și a continua exercitarea unor astfel de activități, iar nu funcționarii publici de conducere, precum secretarul unității administrativ-teritoriale, în ale căror atribuții se pot regăsi unele aspecte în legătură cu domeniul analizat. Referitor la cea de a doua solicitare, opinia majoritară a magistraților Tribunalului Ialomița asupra chestiunii de drept sesizate este concordantă cu punctul de vedere al instanței de trimitere a sesizării în sensul că "egalizarea la cel mai mare salariu aflat în plată nu presupune ca fiecare funcționar să primească automat o mărire procentuală a salariului egală cu cea obținută de un alt salariat cu o funcție identică, ci, din contră, presupune ca cei doi funcționari să ajungă să aibă salariu egal, prin creșterea salariului mai mic până la nivelul salariului mai mare, fără a interesa prin aplicarea căror majorări s-a ajuns la acest salariu mai mare". Prin urmare, s-a susținut că simplul fapt că un anumit funcționar a obținut o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit că este îndreptățit la o mărire salariala într-un anumit procent nu înseamnă automat că toți cei care ocupă aceeași funcție vor beneficia de respectiva mărire salarială în același procent, ci că vor beneficia cel mult de o mărire a salariului dacă și în măsura cu care acesta este mai mic decât cel al primului funcționar. Sunt menționate în susținerea punctului de vedere și considerentele Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, care a concluzionat în sensul că efectul neconstituționalității art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016) este acela că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică". Magistrații din cadrul Tribunalului Ilfov au apreciat că nu se poate, în nicio situație, să se considere că secretarul unei comune este personal din cadrul sistemului public de asistență socială, deoarece atribuțiile de asistență socială pe care acesta le îndeplinește reprezintă doar o mică parte dintre atribuțiile sale, atribuții care sunt, în primul rând, de organizare, coordonare și control al structurilor de la nivelul comunei. Dacă, în situația în care se dovedește că un secretar al unei comune a obținut, prin hotărâre judecătorească, majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2014 și art. II din Legea nr. 293/2015, aceste majorări trebuie aplicate tuturor celorlalți secretari de comune. Într-o asemenea situație, simplul fapt că printr-o hotărâre judecătorească se prevede că salariul de bază aferent unei funcții se majorează cu un anumit procent nu este suficient pentru ca salariul tuturor celor care dețin o funcție identică să fier același, egalizarea la cel mai mare salariu aflat în plată trebuind să se facă prin raportare la cuantumul concret al acestui salariu, fără a interesa cum s-a ajuns la