ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3806/2003

Asupra recursului de față; În actele dosarului, constată următoarele. Tribunalul Dâmbovița, prin sentința penală nr. 63 din 24 februarie 2003, a condamnat pe inculpatul M.G., la 15 ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a) C. pen. Inculpatul a fost menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă. El a fost obligat la 110.524.329 lei cheltuieli de spitalizare a victimei, Spitalului Clinic de Urgență București, și la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța a reținut, în esență, că, în noaptea de 5 octombrie 2001, inculpatul a avut o altercație cu soția sa, M.M. (64 ani), pe care, de la o distanță de un metru, a lovit-o, în ceafă, cu un pietroi de un kilogram.

În urma acestei lovituri, victima a decedat. Inculpatul a declarat apel, cerând reducerea pedepsei. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 171 din 7 aprilie 2003, a respins, ca nefondat apelul. Inculpatul critică decizia, motivând în principal, că nu a intenționat să suprime viața victimei, încât fapta sa constituie infracțiunea de lovire cauzatoare de moarte și în subsidiar, că i s-a aplicat o pedeapsă excesiv de severă. Critica nu este fondată. Lovind victima, cu un pietroi de un kilogram, de la o distanță foarte mică, de un metru, cu putere, în cap evident că inculpatul a prevăzut rezultatul produs, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, încât este corectă încadrarea juridică, a acestei fapte, în infracțiunea de omor calificat.

Nu sunt temeiuri nici pentru reducerea pedepsei aplicate. Fapta inculpatului este gravă. Martorul M.C., fiul inculpatului declară că, după ce a agresat victima, aceasta din urmă s-a prăbușit, iar făptuitorul, în loc să-i acorde ajutorul, s-a apropiat de ea, înarmat cu un topor și cu un cuțit. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G., împotriva deciziei penale nr. 171 din 7 aprilie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 octombrie 2002, la 17 septembrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2003 .