ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 33 din 29.02.2016 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații A. și B. au fost trimiși în judecată astfel:

- din infracțiunea prevăzută de art. 215¹ alin. (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. (pentru inculpatul A.);

- din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215<SUP>1</SUP> alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), în infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen.(pentru inculpatul B.).

În baza art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 375 și 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (2) și (3) raportat la art. 295 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata exercitării pedepsei.

În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare care a produs consecințe deosebit de grave în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 66 alin. (2) și (3) C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) - dreptul de a fi ales și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) pe durata executării pedepsei.

Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. a sumei de 2.355.286,24 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin vânzarea și achiziționarea șinelor de cale ferată aflate în gestiunea inculpatului A..

A fost menținut sechestrul instituit prin Ordonanța nr. 85/P din 08.02.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu asupra imobilului inculpatului A., amplasat în sat Vadu Lat, comuna Bucșani.

În baza art. 249 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 404 alin. (4) alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost instituit sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului B.

Au fost obligați inculpatul B. și Compania Căi Ferate CFR SA să achite în contul Biroului Local de Expertize pentru expert C., câte 700 lei, cu titlu majorare onorariu expert.

În baza art. 274 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, au declarat apeluri inculpații A., B. și partea civilă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A.

Prin decizia penală nr. 1683/A din 10.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de partea civilă Compania Nationala de Cai Ferate C.F.R. S.A., împotriva sentintei penale nr. 33/29.02.2016 pronuntata de Judecatoria Bolintin Vale, în dosarul nr. x/2016.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și, rejudecand în fond:

A fost înlăturată dispoziția de obligare a partii civile Compania Nationala de Cai Ferate C.F.R S.A. la plata sumei de 700 lei, reprezentand majorare onorariu expert.

A fost majorată suma la plata căreia au fost obligați fiecare dintre apelanții - inculpați sa o achite cu titlu de majorare onorariu expert, de la 700 lei la 1.050 lei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentintei penale atacate, în masura in care nu contravin prezentei.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatii A. si B. impotriva aceleiasi sentinte penale.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre apelanții inculpați la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul B., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În susținere, a arătat că, în mod greșit, instanțele de fond și apel nu au făcut aplicarea dispozițiilor art. 308 C. pen., în condițiile în care, independent de calitatea reținută coinculpatului A. în cadrul Companiei Naționale de Căi Ferate - CFR S.A, dispozițiile anterior menționate îi sunt aplicabile.

Prin încheierea din 07.09.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2013, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 1683/A din 10.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a - II-a Penală, în dosarul nr. x/2013 și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovate, fixând termen de judecată la data de 19 octombrie 2017.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul B. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare.

Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Motivându-și decizia, instanța de control judiciar a apreciat, în esență, că, dispozițiile Noului C. pen. sunt mai favorabile având în vedere reducerea semnificativă a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea de delapidare, dar și a sporului ce poate fi aplicat în ipoteza săvârșirii infracțiunii în formă continuată.

Astfel, Înalta Curte constată că inculpatul B. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare care a produs consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, cu majorarea limitelor speciale ale pedepsei cu jumătate, respectiv de la 3 la 10 ani și 6 luni.

Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. (3 ani închisoare) se încadrează în limitele prevăzute de dispozițiile legale, respectiv de la 3 la 10 ani și 6 luni închisoare.

Referitor la susținerile recurentului - inculpat în sensul că, în mod greșit, nu s-a făcut aplicarea în ceea ce-l privește a dispozițiilor art. 308 C. pen., cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, Înalta Curte constată că, în raport de situația de fapt stabilită cu titlu definitiv în cauză, autorul infracțiunii, inculpatul A., avea calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. (sef district), exercitandu-si prerogativele în cadrul unei persoane juridice cu capital integral de stat, în speță, Compania Nationala de Căi Ferate C.F.R S.A. De altfel, o analiză a probelor care au condus la această concluzie, nu este admisibilă în calea de atac a recursului în casație, care este limitată doar la probleme de drept.

După cum s-a reținut de instanțele de fond și apel, recurentul - inculpat B. cunoștea caracterul ilicit al conduitei sale, oferind, în mod repetat, un ajutor concret autorului A. (functionar public, angajat la Compania Nationala de Cai Ferate CFR S.A. - persoana juridica cu capital integral de stat) pentru a insuși, folosi ori trafica bani, valori sau alte bunuri pe care le avea in gestiune.

Prin urmare, atâta vreme cât autorul care a săvârșit fapta în participație răspunde penal pentru varianta agravată, o asemenea soluție trebuie să opereze și în ceea ce privește răspunderea complicelui, deoarece acesta contribuie la săvârșirea faptei de către autor. Astfel, ar fi inechitabil ca autorul să răspundă pentru infracțiunea mai gravă, care are o limită de pedeapsă mai ridicată, iar complicele să răspundă pentru varianta atenuată a infracțiunii.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constatând că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de complicitate la delapidare care a produs consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 309 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., este cuprinsă în limitele legale, iar, în cauză, în mod corect nu s-a reținut incidența dispozițiilor art. 308 C. pen., urmează, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 1683/A din 10.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a -II-a Penală, și, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare întrucât se află în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 1683/A din 10.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat B., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2017.