ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 16.01.2019

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

16.01.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 728/A din data de 6 iunie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din data de 5 ianuarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x al Tribunalului Cluj, secția Penală, au fost condamnați inculpații:

A. astfel:

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 13 C. pen./1969 și art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată și agravată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 13 C. pen./1969), la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani, 6 (șase) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen./1969.

În temeiul art. 215

alin. (1) C. pen./1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen./1969 și art. 5 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, în formă continuată (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare, în formă continuată și agravată, prev. de art. 215

alin. (1), alin. (2) C. pen./1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen./1969), la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen./1969, s-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen./1969 s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de:

- 2 (doi) ani, 6 (șase) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen./1969.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen./1969 și art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen./1969

Potrivit art. 88 alin. (1) C. pen./1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive (reținerea și arestul preventiv) începând cu data de 12.08.2013 și până la data de 14.02.2014.

În temeiul art. 86

C. pen./1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86

C. pen./1969, respectiv acela de 5 ani.

Conform art. 86

alin. (1) C. pen./1969 a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competența Serviciului de Probațiune Cluj:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj, la date fixate de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86

C. pen./1969.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen./1969.

B. astfel:

- 2 (doi) ani, 4 (patru) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen./1969.

În temeiul art. 215

alin. (1), alin. (2) C. pen./1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen./1969), la pedeapsa de:

- 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen./1969, s-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen./1969, s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de:

- 2 (doi) ani, 4 (patru) luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen./1969.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen./1969.

Potrivit art. 88 alin. (1) C. pen./1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii preventive de 24 de ore, începând cu data de 12.08.2013, ora 14:30 și până la data de 13.08.2013, ora 14:30.

În temeiul art. 86

C. pen./1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 86

C. pen./1969, respectiv acela de 4 ani și 8 luni.

Conform art. 86

alin. (1) C. pen./1969 a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competența Serviciului de Probațiune Cluj:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj, la date fixate de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86

C. pen./1969.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen./1969.

În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen. combinat cu art. 1357 C. civ. și art. 1382 C. civ. au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 418.847 RON, plus majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, către partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată în cauză prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj.

S-a respins restul pretențiilor civile formulate de partea civilă.

În temeiul art. 118 alin. 1lit. e) C. pen./1969 s-a dispus confiscarea specială, în favoarea statului, a sumei de câte 13.833,33 euro de la fiecare dintre inculpații A. și B..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurator luată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, emis la data de 04.11.2013, în dosarul nr. x, asupra sumelor de bani aflate în contul bancar al inculpatului B. deschis la C. - Sucursala Cluj Mărăști .

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator luată prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, emisă la data de 16.09.2013, în dosarul nr. x, asupra bunului imobil situat în Cluj-Napoca, str. x, nr. 4, jud. Cluj, proprietatea inculpatului B., în cotă de 1/1, imobil întabulat în CF nr. x (nr. CF vechi x), nr. top x .

S-a făcut aplicarea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

Potrivit art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații A. și B. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de câte 5.400 RON fiecare.

II. În baza art. 396 alin. (1) și (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, în formă continuată și agravată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 13 C. pen./1969, respectiv de delapidare, în formă continuată și agravată, prev. de art. 215

alin. (1), alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen./1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen./1969, ca urmare a intervenirii decesului inculpatului.

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen. s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă față de inculpatul D..

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen./1969 s-a dispus confiscarea specială, în favoarea statului, a sumei de 13.833,33 euro de la inculpatul D..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurator luată prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, emisă la data de 09.09.2013, în dosarul nr. x, asupra bunurilor (două autoturisme marca E., cu nr. de înmatriculare x, respectiv nr. K-112-B) aparținând inculpatului D. .

Conform art. 272 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 360 RON reprezentând onorariul avocațial din oficiu (cuvenit av. F.), care s-a avansat din F.M.J.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu cercetarea și judecarea inculpatului D. au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:

În drept, fapta inculpaților A. (administrator de fapt), B. (administrator de fapt) și D. (asociat unic și administrator statutar), care acționând în baza unei înțelegeri prealabile, în numele S.C. "G." S.R.L. Cluj-Napoca, în perioada 30.03.2012 - 31.10.2012, în scopul de sustragerii de la plata în România a taxei pe valoare adăugată, aferentă achizițiilor intracomunitare de autoturisme second-hand, în regim de taxare inversă, în mod repetat au omis să evidențieze în actele contabile ale societății și în alte documente legale, în sensul art. 2 din Legea nr. 241/2005 (deconturi de TVA, declarații informative 394 privind livrările/achizițiile efectuate pe teritoriul național, declarații recapitulative 390 privind livrările/achizițiile intracomunitare), o parte din tranzacțiile intracomunitare efectuate, declarate de către contribuabilii din celelalte state membre UE, conform informațiilor furnizate prin sistemul VIES, precum și revânzarea acelor autoturismele pe piața internă, cauzând astfel bugetului de stat consolidat un prejudiciu de 418.847 RON, reprezentând TVA neînregistrat, nedeclarat și nevirat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 13 C. pen./1969 și art. 5 C. pen. (în speță, legea penală mai favorabilă fiind Legea nr. 241/2005, cu modificările și completările aduse prin Ordonanța de Urgență nr. 54/2010, dar și vechiul C. pen., dacă luăm în considerare tratamentul sancționator al concursul de infracțiuni și modalitățile de individualizare a pedepselor, mai blânde, existente în legea penală veche).

În cauză, s-a dispus schimbarea încadrării juridice conform art. 386 C. pen., la solicitarea inculpatului A., din infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată și agravată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 13 C. pen./1969, pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, fiind înlăturate practic dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, având în vedere împrejurarea că, astfel cum s-a stabilit prin concluziile raportului de expertiză contabilă, prejudiciul cauzat prin fapta de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpaților (respectiv 418.847 RON) este mai mic de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale (aproximativ 91.850 euro, dacă luăm în considerare cursul oficial BNR pentru luna octombrie 2012, de 4,56 RON pentru 1 euro).

Fapta inculpaților A. (administrator de fapt), B. (administrator de fapt) și D. (asociat unic și administrator statutar), care acționând în baza unei înțelegeri prealabile în calitate de administratori ai S.C. "G." S.R.L. Cluj-Napoca, în perioada 30.03.2012 - 31.10.2012, în mod repetat și-au însușit din patrimoniul societății sumele încasate cu ocazia întocmirii și emiterii facturilor de vânzare a unui număr de 415 autoturisme (este vorba despre achiziții intracomunitare de autoturisme, revândute pe piața internă, înregistrate în contabilitate și declarate la organele fiscale), respectiv suma de 100 euro pentru fiecare autoturism facturat de societate, în total suma de 41.500 euro (189.240 RON, dacă luăm în considerare cursul oficial BNR pentru luna octombrie 2012, de 4,56 RON pentru 1 euro), sume cuvenite S.C. "G." S.R.L. Cluj-Napoca, ca preț de vânzare al autoturismelor care trebuia să conțină și TVA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, în formă continuată, prev. de art. 215

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) C. pen./1969 și art. 5 C. pen.

Și în cazul infracțiunii de delapidare, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice conform art. 386 C. pen. (fiind pusă în discuția părților din oficiu această chestiune), din infracțiunea de delapidare, în formă continuată și agravată, prev. de art. 215

alin. (1), alin. (2) C. pen./1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen./1969, pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, fiind înlăturate practic dispozițiile 215

alin. (2) C. pen./1969 (referitoare la delapidarea care a avut consecințe deosebit de grave), având în vedere împrejurarea că, astfel cum am arătat anterior în cuprinsul stării de fapt, prejudiciul cauzat S.C. "G." S.R.L. Cluj-Napoca prin fapta de delapidare reținută în sarcina inculpaților (respectiv 189.240 RON) este mai mic de 200.000 RON, prin urmare fapta inculpaților neproducând consecințe deosebit de grave, în sensul art. 146 C. pen./1969.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații A. și B. și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată în cauză prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj.

Inculpatul A., prin apărătorul ales, a solicitat achitarea sa cu privire la infracțiunile reținute în sarcina sa.

S-a învederat faptul că banii pretins încasați cu titlu de TVA, nu au fost încasați în realitate, prin nedeclararea achizițiilor intracomunitare în valoare de 9.696.560 RON o societate a comis contravenție 219

lit. a) și b) din O.G. nr. 92/2002 republicată, iar nu infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În opinia apărătorului ales al inculpatului din perspectiva laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, nedeclararea nu este identică cu omisiunea evidențierii, invocând în acest sens și practica Înaltei Curți de Casați și Justiție.

S-a mai arătat că completarea greșită a declarațiilor 390 VIES este irelevantă raportat la acuzația dedusă judecății, iar nedepunerea formularului de decont de TVA cod 300, sau decont special de TVA cod 301 constituie contravenție și nu infracțiune.

Au fost indicate în acest sens și dispozițiile art. 219 alin. (1) lit. b) și alin. (2) lit. h) din O.G. nr. 92/2003 respectiv C. pen. fiscală actualizat.

De asemenea, inculpatul A. a invocat faptul că nu a fost niciodată administratorul de fapt al G. S.R.L. CLUJ NAPOCA, iar împrejurarea că ar fi coordonat activitățile de aducere în țară de autoturisme și de comercializarea lor, nu corespunde adevărului și nu rezultă din probele dosarului făcând ample referiri la depozițiile martorilor din prezenta cauză. Această calitate o avea în realitate inculpatul B..

În aceste condiții, s-a susținut că inculpatul nu poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală, așa cum este ea prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, deoarece nu se ocupa de evidența contabilă a acestei societăți comerciale, nu avea nicio tangență cu întocmirea facturilor, ori chitanțelor neluând legătura cu contabilul H., neînmânând vreunei persoane împuterniciri sau alte acte, nedeplasându-se la primărie pentru a obține certificare de acte fiscale.

De asemenea, în legătură cu infracțiunea de evaziune fiscală s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nici sub aspectul laturii obiective și nici a laturii subiective, astfel nu poate fi identificată vreo intenție din partea cuiva de a nu fi înregistrate în contabilitate cele 35 operațiuni cu atât mai mult cu cât au fost înregistrate 415 vânzări autoturisme, iar printre documentele predate contabilului H., nu au fost regăsite documentele referitoare la aceste 35 autoturisme.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală, s-a susținut că nu există nicio dovadă că operațiunile declarate de societățile din străinătate, au existat în realitate, făcând aici referire la societatea I. din Cehia, care nu are ca obiect de activitate comercializarea de autoturisme, probele de la dosar nu au stabilit cu certitudine, că au existat operațiuni comerciale între societatea G. S.R.L. CLUJ NAPOCA și această societate din Cehia.

În ceea ce privește confiscarea specială s-a susținut că aceasta a fost dispusă în mod eronat, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că ar fi primit aceste sume.

Pentru argumentele expuse s-a solicitat achitarea sa și exonerarea de plata obligațiilor civile, precum și înlăturarea măsurii confiscării.

Prin decizia penală nr. 728/A din data de 6 iunie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori s-au decis următoarele:

I În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de către inculpații A. și B. și, conform art. 419 C. proc. pen. au fost extinse efectele apelului și cu privire la inculpatul D., decedat împotriva sentinței penale nr. 1/05 012018 a Tribunalului Cluj pe care a desființat-o în parte și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

Conform art. 396 alin. 5 coroborat cu art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitați inculpații

A., B. și D. sub aspectul comiterii infracțiunii de delapidare prev. de art. 215

alin. (1) C. pen./1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. .75 lit. a) C. pen./1969.

A fost înlăturată dispoziția privind reținerea concursului de infracțiuni în sarcina inculpaților apelanți A. și B..

A fost înlăturată dispoziția privind confiscarea de la fiecare dintre inculpați a sumei de câte 13833,33 euro.

Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Împotriva deciziei penale nr. 728/A din data de 6 iunie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, inculpatul A., a declarat recurs în casație la data de 27 iulie 2018, prin avocați J. și K. (împuternicire fila 20).

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat ca temei de drept ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

S-a arătat că în mod nelegal s-a dispus condamnarea sa în condițiile în care toate acțiunile care i se impută sunt anterioare începerii activității societății S.C. G. S.R.L., iar aspectele reținute de către Curtea de Apel Cluj în cuprinsul deciziei nu justifică reținerea calității de administrator de fapt.

Inculpatul a considerat că nu sunt întrunite condițiile pentru a fi considerat subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, arătând că nu a avut nici o tangență cu partea contabilă a societății, neîntocmind facturi ori chitanțe, neluând legătura cu contabilul H., neînmânând nici unei persoane împuterniciri ori alte acte, nedeplasându-se la primărie pentru a ridica certificate de atestare fiscală (era imposibil acest lucru din moment ce doar administratorul de drept ori persoanele împuternicite de acesta aveau această posibilitate iar inculpatul nu am fost împuternicit niciodată de către D.; doar inculpatul B. avea împuternicire în acest sens), arătând că nu am semnat niciun document al S.C. G. S.R.L..

În temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. teza I (fapta nu este prevăzută de legea penală), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

Prin încheierea din camera de consiliu din 17 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 728/A din data de 6 iunie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 14 noiembrie 2018, cu citarea recurentului inculpat A., a intimatului inculpat B. și a părții civile Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată în cauză prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj și a S.C. G. S.R.L. Cluj Napoca.

S-a dispus emiterea unei adrese la Baroul București în vederea desemnării unor apărători din oficiu pentru inculpații A. și B..

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel Înalta Curte a apreciat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost făcută în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casație, conform art. 434 C. proc. pen.

În ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat că inculpatul a invocat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 728/A din data de 6 iunie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Prin cererea de recurs în casație inculpatul A. a solicitat, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate, și, în rejudecare, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., (fapta nu este prevăzută de legea penală), invocând drept caz al recursului în casație cel prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În esență, din motivele expuse rezultă nemulțumirea inculpatului în legătură cu faptul că a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, acesta susținând că toate acțiunile care i-au fost imputate sunt anterioare începerii activității societății S.C. G. S.R.L., că nu a fost implicat sub nici o formă în activitatea de aducere de autoturisme, că nu a întocmit documente, că nu a transportat mașini, că nu a rezervat ori identificat autoturisme în străinătate, nu a vândut nici un autoturism și nici nu a plătit comisioane aferente acestor tranzacții.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat.

Ori, aceste motive expuse în cererea de recurs în casație au fost invocate și la judecarea apelului declarat împotriva sentinței de condamnare pronunțată de către prima instanță de judecată, fiind analizate judicios și înlăturate de către instanța de control judiciar, care a reținut că tocmai inculpatul A. a fost creierul activităților desfășurate prin S.C. G. S.R.L. Cluj-Napoca, în condițiile în care a mai desfășurat activități similare prin S.C. L. S.R.L. Vâlcele, societate care avea același obiect de activitate ca și S.C. G. S.R.L. Cluj-Napoca, în care a colaborat cu inculpatul B. și care a avut același contabil, pe H..

Definind scopul recursului în casație, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanța competentă - Înalta Curte de Casație și Justiție - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate și să sancționeze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict și limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte precizează că, pe calea recursului în casație nu se evaluează materialul probator, nu se modifică starea de fapt, întrucât, fiind o chestiune ce implică aprecierea probelor existente în cauză, acest aspect nu poate fi cenzura în această cale extraordinară de atac.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 728/A din 6 iunie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 90 RON și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 360 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 728/A din 6 iunie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 90 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2019.

§ Cauze similare