ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursurilor în casație declarate de inculpații S.C. A. S.A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 995/A din 20 septembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 106 din 08.03.2017 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2015 s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. au fost achitați inculpații:

C. și D., arestat în altă cauză în Penitenciarul Arad;

I., fără antecedente penale;

B. și E., arestat în altă cauză în Penitenciarul Arad;

SC A. S.A. - în insolvență, persoană juridică română, cu sediul în municipiul Reșița, Calea Caransebeșului, reprezentată prin administrator special F., cu sediul procedural ales în vederea comunicării actelor de procedură la avocat G., cu sediul în Timișoara, str. H., pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de constituire grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (6) C. pen., rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 308 C. pen. și 309 C. pen.

II. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpata I., pentru complicitate la infracțiunea de delapidare, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 295 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 308 C. pen. și 309 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

III. În baza 295 C. pen., cu aplicarea art. 308 și 309 C. pen., cu înlăturarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de delapidare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

IV. În baza 295 C. pen., cu aplicarea art. 308 și 309 C. pen., cu aplicarea art. 48 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de delapidare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

V. În baza art. 295 C. pen., cu aplicarea art. 308, art. 309 și art. 136 C. pen., a condamnat pe inculpata persoană juridică S.C. A. S.A. la 40.000 (patruzeci mii) RON amendă penală, reprezentând echivalentul a 200 zile amendă, valoarea unei zile amendă fiind stabilită la 200 RON.

A aplicat inculpatei persoană juridică pedeapsa complementară prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. d) C. pen., respectiv interzicerea de a participa la proceduri de achiziții publice pe o durată de un an.

VI. În baza art. 72 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților C. și B. durata reținerii și a arestării preventive de la 28.01.2015, la 18.05.2015, inclusiv.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și art. 25 C. proc. pen., rap. la art. 19 și art. 20 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1), (2) art. 1357, art. 1370 și art. 1372 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. J. S.A., și a obligat pe inculpații C., B. și S.C. A. S.A., în solidar, să restituie acesteia documentația tehnică privind cele 85 modele industriale și documentația aferentă acestora, create anterior înființării S.C. A. S.A. și indisponibilizate sub sechestru, la etajul IV, în încăperea denumită arhivă a S.C. A. S.A., iar în cazul în care aceasta nu va putea să fie restituită în natură, a obligat inculpații la plata în solidar a sumei de 29.842.419,03 RON.

A respins restul pretențiilor civile solicitate în cauză de către S.C. J. S.A. și K., ca nefondate.

A menținut măsurile asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale, prin ordonanțele din data de 05.02.2015 și 18.02.2015 ale Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul Teritorial Caraș-Severin în Dosarul nr. x/P/2014.

În baza art. 398 și 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpații C., B. și S.C. A. S.A. să plătească statului fiecare suma de 3500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpații C., B. și S.C. A. S.A. la plata sumei de 1.691,09 RON, cheltuieli judiciare către partea civilă S.C. J. S.A.

II. Prin Decizia penală nr. 995/A din 20 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2015, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad, inculpații C., I., B., S.C. A. S.A. și partea civilă S.C. J. S.A. împotriva Sentinței penale nr. 106 din 08.03.2017 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații C., I., B., S.C. A. S.A. și partea civilă S.C. J. S.A. la plata sumei de 100 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

III. Împotriva Deciziei nr. 995/A din 20 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2015, au formulat recurs în casație inculpata persoană juridică S.C. A. S.A. și inculpații C. și B.

Recurenții inculpați C., B. și S.C. A. S.A. au invocat în susținerea căii extraordinare de atac cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

În motivarea incidenței cazului de recurs în casație invocat, inculpații C., B. și S.C. A. S.A. au susținut în esență că, faptele reținute în sarcina acestora - respectiv delapidare, în ceea ce-i privește pe inculpații C. și S.C. A. S.A., și complicitate la delapidare, în ceea ce-l privește pe inculpatul B. - nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare.

Examinând recursurile în casație, se constată că acestea sunt nefondate.

Examinând recursurile în casație din perspectiva cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se constată că acesta are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune. Este situația faptelor care au un caracter civil, comercial, ș.a. ori situația dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.

În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, criticile formulate ca temei al cererii de recurs în casație sunt cele iterate și în fața instanței de apel, în cursul judecării apelului, acestea fiind avute în vedere la pronunțarea hotărârii, conform art. 438 alin. (2) C. proc. pen.

În motivarea recursurilor în casație, recurenții inculpați critică faptul că infracțiunea de delapidare nu îndeplinește condițiile de tipicitate obiectivă, sub aspectul lipsei calității de subiect activ al pretinsei infracțiuni de delapidare, faptul că obiectul material nu este reprezentat de bunurile prevăzute de textul de lege, ci de acel know-how care de altfel nu a fost niciodată în proprietatea U.C.M. Reșița; introducerea modelelor în patrimoniul societății A. în anul 2013 a fost o consecință firească a faptului că A. a devenit proprietara acestor bunuri când angajații acesteia au semnat actul adițional la contractul individual de muncă prin care își cedau dreptul de autor asupra lor în favoarea societății, fapt care a avut loc. începând din anul 2011, ulterior momentului încetării raporturilor profesionale dintre inculpați și U.C.M. Reșița.

În sarcina inculpaților, s-au reținut următoarele:

Fapta inculpatului C. de a dispune inventarierea și înregistrarea în patrimoniul S.C. A. S.A., a documentației de cercetare și proiectare aferentă modelelor industriale preluată spre folosință de la J., reprezintă însușirea unor bunuri pe care le administra, în interesul S.C. A. S.A.

Fapta inculpatului B. de a pune în executare dispoziția inculpatului C., înregistrând în patrimoniul S.C. A. S.A. documentația tehnică arătată anterior, cunoscând că proprietatea modelelor industriale nu a fost transmisă de J., întrunește elementele constitutive ale complicității la delapidare.

Din probatoriul administrat a rezultat că infracțiunea de delapidare a fost comisă în interesul și numele S.C. A. S.A., fiind incidente dispozițiile art. 135 C. pen., de răspundere penală a persoanei juridice S.C. A. S.A.

Analizând motivele invocate de recurenți, se constată că prima critică a inculpaților C. și B., privind lipsa calității de subiect activ al pretinsei infracțiuni de delapidare, este nefondată.

Potrivit art. 295 din C. pen., autorul infracțiunii trebuie să aibă calitatea de funcționar public, iar raportat la dispozițiile art. 308 alin. (1) din C. pen. condițiile de la art. 295 C. pen. privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) C. pen. ori în cadrul oricărei persoane juridice.

În ce privește subiectul activ al infracțiunii de delapidare, calitatea de funcționar sau alt salariat este circumscrisă la acei salariați care, în virtutea raportului juridic cu persoana juridică, au atribuții de gestionare sau administrare.

În cauză, din actele dosarului, a rezultat că inculpații au deținut această calitate când au dispus inventarierea și înregistrarea în patrimoniul S.C. A. S.A. a documentației în litigiu și respectiv când au pus în executare această dispoziție.

Referitor la lipsa dreptului de proprietate al S.C. U.C.M. Reșița S.A. asupra documentației în litigiu, se constată că prin contractul de privatizare, aceasta aparținea S.C. U.C.M. Reșița S.A., chiar dacă la aceea dată nu s-au făcut acele evaluări și înscrieri în contabilitate, situație confirmată de inculpați prin acel proces-verbal din 28.09.2005 de înființare a S.C. A. S.A., în care recunosc la subpunctul 4.4 că S.C. U.C.M. Reșița S.A. deține know-how-ul în domeniul de cercetare și dezvoltare.

Referitor la proprietatea asupra documentației în litigiu, se constată că prin contractul de privatizare la art. 19 se prevede:

"Cumpărătorul se obligă față de vânzători ca aplicarea tehnologiilor existente în prezent în societate se va face cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, în conformitate cu legislația română în vigoare. Cumpărătorul se obligă ca pe perioada realizării programului investițional, să protejeze, să promoveze și să nu înstrăineze mărcile de fabrică, de comerț sau de serviciu, brevetele sau licențe aflate în patrimoniul societății".

Așa cum rezultă din adresa din 10 aprilie 2014 aflată la dosar, la data privatizării S.C. J. S.A. deținea know-how-ul în domeniul de cercetare și dezvoltare, constând în tehnologii, documente, schițe, manuale, etc., cât și personalul tehnic specializat în cadrul fostului Institut de Cercetare și Proiectare situat pe Calea Caransebeșului din Reșița, care-i aparținea. Know-how-ul la nivelul anului 2005 nu era evidențiat în totalul activelor imobilizate.

Acest know-how face parte din categoria "mărcilor de fabrică" și "mărcilor de comerț", iar aceste denumiri au fost modificate prin schimbarea legislației în clasificări NISA. În noua clasificare a produselor și serviciilor punctul 42 se referă la partea de cercetare/proiectare, așa cum rezultă din adresa din 12 mai 2014 aflată la dosar.

Se constată că între S.C. J. S.A. și S.C. A. S.A. nu s-a realizat niciun transfer legal al dreptului de proprietate asupra know-how-ul în domeniul de cercetare și dezvoltare, constând în tehnologii, documente, schițe, manuale, etc., care aparținea S.C. J. S.A.

Astfel, prin Hotărârea în litigiu nr. 28a/28.09.2005 a Consiliului de Administrație din cadrul J. S.A. se menționează faptul că S.C. J. S.A. se obligă să pună la dispoziție acel know-how în favoarea S.C. A. S.A., iar nu la transferul dreptului de proprietate.

Totodată, în contractul de privatizare încheiat în anul 2003 s-a menționat că pentru o perioadă de 5 ani de la privatizare acționarul majoritar nu avea voie să propună, susțină sau hotărască în Adunarea Generală a Acționarilor restrângerea sau modificarea activității principale, inclusiv cea de proprietate și să nu înstrăineze mărcile de fabrică, de comerț sau de serviciu.

Referitor la critica privind obiectul material al infracțiunii de delapidare, Înalta Curte reține următoarele:

Obiect material al infracțiunii de delapidare poate fi: orice bun mobil, susceptibil de sustragere, cu o existență materială (care poate fi reflectată material în documentul care le constată), să aibă o valoare economică, să aibă o anumită situație juridică, respectiv să se afle în posesia sau detenția unei persoane juridice.

Bunurile pot fi corporale și incorporale. Bunurile corporale sunt acelea care au existență materială perceptibilă simțurilor umane, în timp ce bunurile incorporale reprezintă valoarea economică ideală cu existență abstractă: drepturile reale, altele decât drepturile de proprietate; proprietățile incorporale - fondul de comerț, dreptul de autor și alte drepturi conexe; titlurile de valoare, fiind incluse în această categorie valorile mobiliare (acțiuni, obligațiuni), precum și efectele de comerț (cambia, biletul la ordin și cecul); drepturile de creanță.

În cauză, se constată că know-how-ul în domeniul de cercetare și dezvoltare, constând în documentația tehnică privind cele 85 modele industriale și documentația aferentă acestora are o valoare economică stabilită prin expertiză, acestea fiind bunuri pe care inculpații le-au gestionat sau administrat efectiv, chiar dacă acestea nu au fost înregistrate efectiv în contabilitatea persoanei vătămate.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de delapidare, astfel cum este incriminată de textul art. 295 C. pen., corespund faptei reținute în concret în sarcina inculpaților, săvârșită de inculpați în calitate de autori și complice la delapidare.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, deși se menționează de către apărare că nu se contestă în niciun fel situația de fapt stabilită de către instanța de apel, această precizare este doar formală pentru că, în realitate, fondul criticilor formulate pe calea recursului în casație pornește de la negarea bazei factuale care a condus la reținerea vinovăției inculpaților, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Criticile referitoare la neîntrunirea elementelor laturii obiective reprezintă chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispozițiile legii.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară de atac a recursului în casație este limitată exclusiv în drept. Așadar, statuările în fapt ale instanței care a pronunțat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii.

Având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații S.C. A. S.A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 995/A din 20 septembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 90 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată I., în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B., S.C. A. S.A. și C. împotriva Deciziei penale nr. 995/A din 20 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în Dosarul nr. x/2015.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 90 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată I., în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2018.

Procesat de GGC - NN