ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1425/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04.09.2017 în dosarul nr. x/2016, apelanta A. a recuzat membrii completului de judecată C1ApNCPC, învestit cu soluționarea apelurilor declarate de contestatoarea A. și intimata Universitatea B. - Centrul Universitar Brașov - Facultatea de Științe Economice, solicitând, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. civ., anularea tuturor actelor de procedură și a tuturor măsurilor dispuse în cauză.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin încheierea din camera de consiliu de la 7 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a respins cererile de recuzare a doamnelor judecător C. și D., formulate de apelanta A. Încheierea a fost dată cu drept de recurs în 5 zile de la comunicarea deciziei civile prin care se soluționează cauza.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

În procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea de punct de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata Universitatea B. a depus punct de vedere ia raport, în cuprinsul acestuia arătând că recursul este nul și prematur formulat.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Potrivit art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare Ia litigii de muncă, cum este cazul în speță, nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel, fiind astfel definitive în înțelesul art. 634 C. proc. civ.

Conform art. 53 alin. (1) C. proc. civ. "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., "când instanța de recurs constată că recuzarea a fost greșit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, ia prima instanță".

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., cu prevederile alin. (3) teza a II-a al aceluiași articol menționat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea se poate face recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care s-a soluționat cauza, în ipoteza în care aceasta din urmă hotărâre este definitivă, iar nu în termen de 5 zile de când a fost comunicată încheierea recurată, textele legale invocate folosind sintagmele "hotărârea prin care s-a soluționat cauza", "trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau ... la prima instanță", ceea ce înseamnă că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecător sau a membrilor completului care participă la judecarea unui apel va putea fi atacată cu recurs numai după soluționarea cauzei respective și pronunțarea unei hotărâri definitive, în înțelesul art. 634 C. proc. civ.

În speță, se constată că, la data declarării recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a completului însărcinat cu judecarea apelurilor, respectiv data de 21 septembrie 2017, cauza în care s-a pronunțat această încheiere nu fusese soluționată pe fond, ceea ce înseamnă că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este prematur formulat.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor anterior menționate, Înalta Curte va respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 7 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 7 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi 24 aprilie 2018.