ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 870/2018

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele;

Prin decizia civilă nr. 402 A din 23 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel, secția a Vl-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta - pârâtă A. S.A., împotriva sentinței civile nr. 946 din 17 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, fiind schimbată, în parte, sentința civilă apelată în sensul că pârâta a fost obligată:

- să plătească reclamantei B. suma de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;

- să plătească reclamantului C. suma de 100.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;

- să plătească reclamantului D. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;

- să plătească reclamantului E. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;

- să plătească reclamantei F. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;

- să plătească reclamantei G. suma de 25.000 lei cu titlu de despăgubiri morale;

- să plătească reclamantului H. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;

- să plătească reclamantei I. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;

- să plătească reclamantului J. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;

- să plătească reclamantei K. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale;

- să plătească reclamantului L. suma de 25.000 RON cu titlu de despăgubiri morale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.

Împotriva acestei decizii, la data de 6 septembrie 2017 (conform vizei Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, aflată la fila 17 din dosarul de recurs) au formulat recurs recurenții - reclamanți B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 20 septembrie 2017, sub același număr de dosar, și repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 12 filtru.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finala din același act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de iege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., " sunt hotărâri definitive, cele date în apel, Iară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că " hotărârile date în apel, cele date, potrivit iegii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului ", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că " nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. "

Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G. nr. 62/2015 a fost extins până la data de 31 decembrie 2016, iar prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. l lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1,000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. "

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. și art. XVlII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia pronunțată în soluționarea unui litigiu patrimonial a cărui valoare este mai mica sau egaiă cu suma de 1.000.000 RON, în apel, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Valoarea obiectului dedus judecății în raport de care se determină atât competența instanței, cât și calea de atac la care este supusă hotărârea pronunțată de instanță se face potrivit dispozițiilor art. 194 lit. c) C. proc. civ., de către reclamant prin cererea de chemare în judecată,

3 în cauză, se constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe roîul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 13 iulie 2015, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la următoarelor despăgubiri: 1.790 RON daune materiale și 1.000.000 lei cu titlu de daune morale pentru reclamanta B.; suma de 1.000.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamantul C.; suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamanta K.; suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamantul L.; suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamantul E.; suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamanta F.; suma de 250.000 lei cu titlu de daune morale pentru reclamanta G.; suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamantul H.; suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamanta I. și suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru reclamantul J., ca urmare a accidentului rutier produs la data de 30 septembrie 2012.

Împrejurarea că recurenții-reclamanți, în virtutea dispozițiilor care reglementează coparticiparea procesuală activă voluntară și principiul disponibilității procesului civil, au ales să formuleze împreună cererea de chemare în judecată, în cadrul căreia fiecare a formulat pretenții proprii față de pârâtă, determină incidența dispozițiilor art. 100 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"dacă mai mulți reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, formulează pretenții proprii împotriva aceluiași pârât, invocând raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanței competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenții în parte".

Or, cuantumul acestor pretenții se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situație față de care, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. și ale normei menționate anterior, se constată că decizia pronunțată în apel, în soluționarea unui litigiu patrimonial, a cărui valoare este mai mică sau egală cu suma de 1.000.000 RON, este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Întrucât cererea de chemare în judecata a fost întemeiata pe dispozițiile art. 1391 C. civ. și vizează acordarea unor despăgubiri al căror cuantum nu depășește, fiecare, pentru fiecare dintre reclamanți, pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că recursul declarat împotriva deciziei curții de apel este inadmisibil, situație față de care criticile deduse judecății prin intermediul unei căi de atac care nu este prevăzută de lege nu pot fi avute în vedere.

De asemenea, Înalta Curte reține că, ulterior soluționării apelului, prin decizia pronunțată în ședința din 30 mai 201.7, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., statuând că sintagma frecam și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000,000 RON, inclusiv este neconstituțională.

Curtea Constituțională a apreciat că, în condițiile acceptării acestui prag valoric, cetățenii nu mai sunt egali în exercitarea dreptului lor de acces la calea extraordinară de atac, parte componentă a dreptului la un proces echitabil, și că, astfel se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituția României.

Această decizie nu are înrâurire asupra admisibilității căii de atac a recursului formulată în cauză, față de dispozițiile art. 147 alin. (3) din Constituția României, republicată, care stipulează că deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României De la data publicării, deciziile simt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Or, decizia atacata a fost pronunțată la data de 23 februarie 2017, anterior publicării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale a României în Monitorul Oficial (nr. 582 din 20 iulie 2017).

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenții - reclamanți B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. împotriva deciziei civile nr. 402/A din 23 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenții - reclamanți B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. împotriva deciziei civile nr. 402/A din 23 februarie 20 î 7, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2018.