ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2553/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2553/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 mai 2013, ulterior completată la 8 iulie 2013, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. și PP. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice:
anularea parțială a dispozițiilor art. 9 din Ordonanța de urgență nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, numai în ce privește aplicarea în mod corespunzător și în anul 2013 a prevederilor art. 18 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011;
recunoașterea dreptului la indemnizația reparatorie prevăzută de art. 4 alin. (4) raportat la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 atât pentru anul 2013 cât și pentru viitor;
repararea pagubei ce a fost creată prin actul administrativ cu caracter normativ reprezentat de art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012, în ce privește aplicarea în mod corespunzător și în anul 2013 a prevederilor art. 18 ale art. II din O.U.G. nr. 80/2010, în sensul acordării de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 în sensul obligării statului român prin ministerul finanțelor la acordarea către reclamanți a contravalorii indemnizației reparatorii prev. de art. 4 alin. (4) raportat la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea 341/2004, pentru întreaga perioadă în care indemnizația nu a fost acordată în condițiile termenului de prescripție, respectiv anul 2012 - 2013 la zi și pe viitor;
În temeiul art. 1 alin. (7), art. 9 alin. (1), reclamanții au formulat acțiune împotriva disp. art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în ce privește aplicarea în mod corespunzător și în anul 2013 a prevederilor art. 18 ale art. II din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011 dispoziții care vatămă reclamanții în dreptul lor recunoscut de art. 4 alin. (4) raportat la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004;
Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin Sentința civilă nr. 2882 din 29 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamanților, ca nefondată, în privința cererii de acordare a indemnizației și ca inadmisibilă, în rest.
Cererea de recurs
Împotriva Sentinței civile nr. 2882 din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. și PP. au formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând în principal, admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea fondului cauzei, iar în subsidiar, casarea sentinței recurate și rejudecând pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Apărările formulate de intimați
Legal citați, intimații-pârâți Guvernul României și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu au formulat întâmpinare față de recursul declarat de reclamanți.
Procedura de soluționare a recursului
5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) același Cod, că recursul este admisibil, sub rezerva depunerii la dosar de către fiecare dintre următorii recurenți-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. și PP., a unei taxe judiciare de timbru de câte 2 RON și timbru judiciar de câte 0,15 RON, precum și a mandatului de reprezentare acordat avocatului QQ. de toți recurenții-reclamanți din cauza dedusă judecății (respectiv originalul împuternicirii/lor avocațială/le, semnată/e de toți recurenții reprezentați).
Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 31 mai 2017, completul de filtru a constatat că taxa judiciară de timbru datorată pentru exercitarea căii de atac a recursului este în cuantum de 8 RON, iar recurenții-reclamanți au depus la dosar o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 RON . În consecință, a dispus prorogarea discutării examinării recursului pentru termenul din data de 20 septembrie 2017, pentru ca recurenții-reclamanți să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 6 RON, măsura fiindu-le adusă la cunoștință prin intermediul adresei comunicate de instanță în acest sens. De asemenea, a fost menținută în sarcina acestora obligația depunerii la dosar a mandatului de reprezentare acordat avocatului QQ. de toți recurenții-reclamanți din cauza dedusă judecății (respectiv originalul împuternicirii/lor avocațială/le, semnată/e de toți recurenții reprezentați).
5.2 Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.
Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată nulitatea recursului pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ.
5.2.1. Argumente de fapt și de drept relevante
Completul de filtru, învestit cu soluționarea dosarului de față, constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurenții-reclamanți nu au atașat dovada achitării taxei de timbru, conform legii.
În raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., prin concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu, s-a apreciat că recursul este admisibil, sub rezerva depunerii la dosar de către fiecare recurent, cu excepția lui K., a unei taxe judiciare de timbru de câte 2 RON și timbru judiciar de câte 0,15 RON, precum și a împuternicirii/lor avocațială/le pentru reprezentantul convențional (de la data comunicării raportului și până la data analizării admisibilității în principiu a recursului).
Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurenților-reclamanți A. ș.a. la data de 24 februarie 2017, la domiciliul procesual ales de aceștia la reprezentantul convențional, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosar, aceștia neformulând un punct de vedere cu privire la concluziile acestuia.
La termenul fixat pentru examinarea recursului la data de 31 mai 2017, analizând obligația de achitare a taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului, Înalta Curte a constatat, în raport de art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013 cu referire la art. 11 din Legea nr. 146/1997, că recurenții-reclamanți datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 RON. Reținând că la dosarul cauzei a fost depusă o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 RON, Înalta Curte a prorogat examinarea recursului pentru termenul din data de 20 septembrie 2017, pentru ca recurenții-reclamanți să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 6 RON, obligație ce le-a fost adusă la cunoștință prin intermediul unei adrese emisă de instanță în acest sens. De asemenea, a fost menținută în sarcina acestora obligația depunerii la dosar a mandatului de reprezentare acordat reprezentantului convențional de toți recurenții-reclamanți din cauza dedusă judecății.
Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți A. ș.a. nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în completare, până la termenul fixat la 20 septembrie 2017 pentru analizarea recursului de către completul de filtru, deși la data de 14 iulie 2017, potrivit dovezii de înmânare aflată la fila 51 dosar, a fost comunicată părților această obligație.
Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii.
De asemenea, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.
Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenții nu au folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.
Înalta Curte reține că recurenții-reclamanți nu au îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. și va anula recursul reclamanților, ca insuficient timbrat.
5.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamanții A. ș.a.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. și PP. împotriva Sentinței civile nr. 2882 din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2017.
Procesat de GGC - LM