ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 12/2016

Asupra cererii de suspendare de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 483 din 13 mai 2015 a fost respinsă contestația formulată de A., judecător la Tribunalul Suceava, împotriva Hotărârii nr. 220 din 29 aprilie 2015 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru a decide în acest sens, Plenul CSM a reținut următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr. 5 din 24 aprilie 2015, Comisia de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor din perioada 27 martie - 24 iunie 2015 a respins cererea domnului judecător A. de participare la concurs pentru ocuparea funcției de președinte al Tribunalului Suceava, întrucât acesta a mai fost numit în funcția respectivă la data de 01 mai 2006 și la 15 iulie 2009.

Prin Hotărârea nr. 220 din 29 aprilie 2015 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 5 din 24 aprilie 2015 a Comisiei de organizare a concursului/examenului pentru numirea în funcții de conducere organizat în perioada 27 martie - 24 iunie 2015.

Secția pentru judecători a avut în vedere că domnul judecător A. a fost numit în funcția de președinte al Tribunalului Suceava, în perioadele 01 mai 2006 - 01 mai 2009 și 15 iulie 2009 - 15 iulie 2012, având, așadar, două mandate sub imperiul Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin cererea formulată, A. a solicitat suspendarea executării Hotărârii nr. 483 din 13 mai 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precum și a Hotărârii nr. 220 din 29 aprilie 2015 a secției pentru Judecători a CSM și a Hotărârii nr. 5 din 24 aprilie 2014 a Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Contestatorul a susținut în esență că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv condiția cazului bine justificat și cea a prevenirii unei pagube iminente.

Examinând cererea de suspendare formulată, prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor intimatului, a probelor administrate în cauză și față de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de suspendare este lipsită de interes pentru considerentele următoare.

Prin cererea formulată, A. a solicitat suspendarea executării Hotărârii nr. 483 din 13 mai 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precum și a Hotărârii nr. 220 din 29 aprilie 2015 a secției pentru judecători a CSM și a Hotărârii nr. 5 din 24 aprilie 2014 a Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Însă, în urma consultării sistemului informatic ECRIS, s-a constatat că prin Decizia nr. 3507 din 06 noiembrie 2015 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2015, s-a luat act de renunțarea la judecata contestației privind Hotărârea nr. 740 din 30 iunie 2015 emisă de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și s-a respins contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 483 din 08 mai 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză, contestatorul nu are interes în soluționarea cererii de suspendare, având în vedere faptul că s-a respins ca nefondată contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 483 din 08 mai 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a cărei cerere de suspendare formează obiectul prezentului dosar.

Înalta Curte reamintește că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

În cauză, contestatorul A. a formulat cerere de suspendare împotriva Hotărârii nr. 5 din 24 aprilie 2015 a Comisiei de organizarea concursului pentru numirea în funcții de conducere a sentinței în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a Hotărârii nr. 220 din 29 aprilie 2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători și a Hotărârii nr. 483 din 8 mai 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, până la pronunțarea instanței de fond, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în acest moment, cererea de suspendare este vădit lipsită de interes, având în vedere că prin Decizia nr. 3507 din 06 noiembrie 2015 s-a respins contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 483 din 08 mai 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare formulată de contestatorul A., ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge cererea de suspendare formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 5 din 24 aprilie 2015 a Comisiei de organizarea concursului pentru numirea în funcții de conducere a sentinței în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a Hotărârii nr. 220 din 29 aprilie 2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și a Hotărârii nr. 483 din 8 mai 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - CT