ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3507/2015

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Hotărârea supusă controlului judiciar

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 483 din 13 mai 2015 a fost respinsă contestația formulată de A., judecător la Tribunalul Suceava, împotriva Hotărârii nr. 220 din 29.04.2015 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru a decide în acest sens, Plenul CSM a reținut următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr. 5 din 24 aprilie 2015, Comisia de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor din perioada 27 martie - 24 iunie 2015 a respins cererea domnului judecător A. de participare la concurs pentru ocuparea funcției de președinte al Tribunalului Suceava, întrucât acesta a mai fost numit în funcția respectivă la data de 01.05.2006 și la 15.07.2009.

Prin Hotărârea nr. 220 din 29 aprilie 2015 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 5 din 24 aprilie 2015 a Comisiei de organizare a concursului/examenului pentru numirea în funcții de conducere organizat în perioada 27 martie - 24 iunie 2015.

Secția pentru judecători a avut în vedere că domnul judecător A. a fost numit în funcția de președinte al Tribunalului Suceava, în perioadele 01.05.2006 - 01.05.2009 și 15.07.2009 - 15.07.2012, având, așadar, două mandate sub imperiul Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 48 alin. (1), (2) și (8) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că reînvestirea în funcție o singură dată, prevăzută la art. 48 alin. (8), are în vedere limitarea la două a numărului mandatelor în aceeași funcție de conducere, indiferent de existența sau nu a unor perioade de timp între mandatele în cauză, câtă vreme legiuitorul nu distinge în acest sens, iar sintagma "reînvestire" semnifică o nouă numire în aceeași funcție, fără a prezenta importanță momentul când intervine aceasta.

Astfel, sensul cuvântului "a reinvesti" este acela de a reacorda oficial un drept, prin urmare, momentul reacordării dreptului respectiv nu are relevanță sub aspectul înțelesului cuvântului în cauză. Împrejurarea că de la împlinirea duratei celui de-al doilea mandat și până în prezent a existat o perioadă de întrerupere în exercitarea funcției respective de conducere de către domnul judecător nu face inaplicabilă interdicția în cauză.

Art. 48 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede expres trei condiții pentru participarea la concursul/examenul pentru numirea în funcții de conducere, respectiv calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, lipsa sancțiunilor disciplinare în ultimii 3 ani și îndeplinirea condiției de vechime prevăzute de lege.

Secția pentru judecători a apreciat că nu este lipsit de importanță faptul că scopul participării la examen este acela al numirii în funcția de conducere vizată, însă câtă vreme o astfel de numire este interzisa de lege a treia oară, permiterea participării la examen/concurs ar fi fără sens, știind ab initio că acest demers este fără finalitate.

În concluzie, secția pentru judecători a reținut că art. 48 alin. (2) trebuie interpretat prin coroborare cu art. 48 alin. (8), care, limitând numărul mandatelor, adaugă în realitate o nouă condiție de participare la examen/concurs în cazul judecătorilor care candidează pentru mai mult de două mandate.

În ceea ce privește discriminarea invocată cu referire la situația doamnei procuror B., s-a reținut că situația celei din urmă persoane este diferită de cea a solicitantului, având în vedere că aceasta a fost numită, sub imperiul Legii nr. 303/2004, într-un singur mandat în funcția de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, respectiv cel din perioada 01.07.2007-01.01.2010 (Hotărârea nr. 186 din 26 iunie 2007 a secției pentru procurori), celelalte două mandate anterioare în aceeași funcție fiind dispuse în temeiul Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare (01.01.1999 - 01.09.2002 și 17.06.2003 - 17.06.2007).

Spre deosebire de situația invocată, domnul judecător A. a deținut deja două mandate acordate în temeiul Legii nr. 303/2004, astfel că nu se află în aceeași situație juridică cu persoana la care face referire și, prin urmare, nu se poate reține existența unei discriminări.

Alături de argumentele avute în vedere de către secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, pe care și le-a însușit Plenul Consiliului Superior al Magistraturii mai reținut, în ceea ce privește motivele suplimentare invocate de domnul judecător, că pe de-o parte Hotărârea nr. 406 din 28 octombrie 2010 a secției pentru procurori invocată de domnul judecător, prezintă relevanță sub aspectul practicii secției în cauză, aceasta neputând fi opusă Plenului, câtă vreme Plenul și secțiile Consiliului sunt organe deliberative distincte, cu competențe proprii.

Pe de altă parte, chiar în hotărârea invocată de contestatar, secția pentru procurori a reținut că nu se poate susține că existând o perioadă de întrerupere după expirarea primului mandat, cel de-al doilea mandat ar fi, de fapt, o numire și nu o reînvestire. Prin urmare, inclusiv secția pentru procurori a apreciat în hotărârea invocată că cel de-al doilea mandat în aceeași funcție de conducere, chiar și după o perioadă de întrerupere după primul mandat, reprezintă o reînvestire, iar nu o numire care ar putea fi urmată de o nouă reînvestire.

În plus, Plenul CSM a reținut că în practica sa a mai fost analizată situația invocată de domnul judecător. Astfel, în Hotărârea nr. 449/2013 a Plenului CSM s-a reținut că, în acord cu Decizia nr. 22/2012 a Curții Constituționale, potrivit căreia sintagma "fără posibilitatea reînvestirii" înseamnă unicitatea mandatului, sintagma "reînvestirii o singură dată", analizată în cazul de față, reprezintă manifestarea de voință a legiuitorului în sensul limitării exercitării unei funcții de conducere la două mandate, împiedicând, astfel, exercitarea la nesfârșit, prin orice mod, a aceleiași funcții de conducere de către același judecător.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia atunci când legiuitorul a vrut să limiteze numărul mandatelor într-o funcție a făcut-o în mod expres, astfel cum se prevede la art. 81 alin. (4) din Constituția României pentru funcția de Președinte al României, Plenul a apreciat că situația este aceeași și în cazul funcțiilor de conducere prevăzute la art. 48 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, scopul sintagmei "reînvestirii în funcție o singură dată" este același cu cel arătat anterior, respectiv limitarea numărului mandatelor unei persoane în aceeași funcție de conducere la două, numai terminologia utilizată de Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare fiind diferită de aceea a legiuitorului constituțional.

Prin contestația formulată în termen legal, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, contestatorul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 483 din 13.05.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precum și a Hotărârii nr. 220 din 29.04.2015 a secției pentru Judecători a CSM și a Hotărârii nr. 5 din 24.04.2014 a Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor. A solicitat obligarea intimatului CSM la emiterea unei hotărârii de admitere a cererii contestatorului de participare la concurs.

Contestatorul apreciază că norma legală cuprinsă în art. 48 alin. (8) din Legea nr. 303/2004 trebuie interpretată în sensul că limitează posibilitatea reinvestirii o singură dată într-un mandat consecutiv celui expirat, iar nu în sensul că judecătorul care a executat două mandate, consecutive nu mai poate candida și nu mai poate fi numit niciodată în acea funcție.

S-a susținut că soluția de respingere a cererii sale de înscriere la concurs constituie o discriminare prin invocarea unor condiții care nu sunt prevăzute de lege.

Limitarea la două a numărului mandatelor pe care le poate exercita un judecător într-o funcție de conducere de-a lungul carierei sale nu are nicio justificare, în contextul în care numirea în funcție nu se realizează în mod subiectiv ci în baza unor criterii obiective valorificate prin promovarea concursului și în plus, când legiuitorul a vrut să limiteze numărul mandatelor într-o funcție a făcut-o în mod expres.

Contestatorul a formulat la data de 6.07.2015 o completare a contestației solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială și a următoarelor Hotărâri ale Plenului CSM: nr. 699/2011; nr. 700/2015 și nr. 740/2015, precum și a hotărârii Plenului CSM prin care a fost numit Președinte al Tribunalului Suceava domnul judecător C.

Apărările Consiliului Superior al Magistraturii

Intimatul CSM a formulat întâmpinare la data de 11.04.2015, în condițiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, formulând în acest sens apărări față de susținerile contestatorului.

În esență, intimatul susține că hotărârile contestate sunt legale și temeinice întrucât, la adoptarea acestora s-au avut în vedere disp.art. 48 alin. (8) din Legea nr. 303/2004, care limitează numărul mandatelor în aceeași funcție de conducere, la două; indiferent de existența sau nu a unor perioade de timp între mandatele în cauză.

Cu privire la cererea completatoare, intimatul CSM a invocat excepțiile: nulității și inadmisibilității acesteia, iar cu privire la cererea de anulare a Hotărârii Plenului CSM nr. x din 30.06.2015 a invocat excepția lipsei de interes, întrucât această hotărâre se referă la validarea rezultatelor concursului pentru numirea în funcții de conducere a procurorilor.

Procedura derulată în fața instanței

Cu privire la cererea completatoare, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., trebuia formulată până la primul termen de judecată și trebuia să cuprindă toate elementele unei cereri de chemare în judecată. Prin urmare, având în vedere că cererea nu se conformează acestor rigori, partea este decăzută din dreptul de a mai formula cererea adițională (prev.de art. 30 alin. (5) C. proc. civ.), instanța fiind legal investită numai cu soluționarea contestației împotriva Hotărârii nr. 483/8 mai 2015 a Plenului CSM.

La termenul din data de 6.11.2015 contestatorul a precizat că renunță la judecata cererii de anulare a hotărârii care vizează validarea rezultatelor concursului pentru numirea în funcții de conducere a procurorilor.

În conformitate cu disp.art. 13(1) din Legea nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar actele ce au stat la baza anulării hotărârii CSM contestate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând hotărârea contestată, emisă de Plenul CSM, prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor intimatului, a probelor administrate în cauză și față de prevederile legale incidente, din materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază contestația ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr. 5 din 24.04.2015 Comisia de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor din perioada 27.03. - 24.06.2015 a respins cererea contestatorului de participare la concurs pentru ocuparea funcției de președinte al Tribunalului Suceava, motivat de faptul că acesta a mai fost numit în funcția respectivă la data de 01.05.2006 și la data de 15.07.2009.

Prin Hotărârea nr. 220 din 29.04.2015, secția pentru judecători a respins contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 5/2015 a Comisiei de organizare a concursului, iar prin Hotărârea nr. 483/2015 Plenul CSM a respins contestația formulată de aceeași persoană împotriva hotărârii secției pentru judecători.

Înalta Curte reține că ceea ce se impune a fi lămurit în prezenta cauză constă în interpretarea normei legale cuprinsă în art. 48 alin. (8) din Legea nr. 303/2004, având în vedere și hotărârile anterioare ale Plenului CSM prin care s-a statuat în sensul că posibilitatea reinvestirii o singură dată semnifică interdicția cumulării a trei mandate consecutive în funții de conducere.

Pornind de la această interpretare, contestatorul apreciază că norma legală limitează posibilitatea reinvestirii o singură dată într-un mandat consecutiv celui expirat, iar nu în sensul că judecătorul care a exercitat două mandate, consecutive sau nu, într-o anumită funcție de conducere, nu mai poate candida și nu mai poate fi numit niciodată în acea funcție. Mai susține contestatorul că o astfel de interpretare a fost însușită de Comisia de organizare a concursului pentru numirea în funcții de conducere a procurorilor, în cazul d-nei B. care a candidat pentru ocuparea funcției de prim-procuror la Parchetul de pe lângă județul Dorohoi.

Înalta Curte reține că potrivit disp.art. 48 alin. (1), (2) și (8) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor republicată:

"Numirea în funcțiile de președinte și vicepreședinte la judecătorii, tribunale, tribunale specializate și curți de apel se face numai prin concurs sau examen organizat ori de câte ori este necesar de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii. (2) Pot participa la concurs sau examen judecătorii care au calificativul "foarte bun" la ultima evaluare, nu au fost sancționați în ultimii 3 ani și îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute de lege. (8) Numirea judecătorilor care au obținut rezultatul cel mai bun la concurs sau după caz, au fost declarați admiși la examen în funcțiile pentru care au candidat se face pentru o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singură dată, în condițiile prevăzute la alin. (1)".

Prin urmare, sintagma "reinvestirea în funcție o singură dată" se referă la limitarea la două mandate în aceeași funcție de conducere, fără a avea relevanță dacă acestea sunt consecutive sau există perioade de timp între respectivele mandate, având în vedere că noțiunea "reinvestire" semnifică o nouă numire în aceeași funcție. De altfel, legiuitorul nu distinge în funcție de momentul la care intervine "reinvestirea".

Împrejurarea că între executarea acelor două mandate consecutive în funcții de conducere și data depunerii cererii pentru înscrierea la concursul pentru un nou mandat în aceeași funcție a intervenit o perioadă de întrerupere, nu înlătură interdicția prevăzută de art. 48 alin. (8) din Legea nr. 303/2004.

De asemenea, Înalta Curte consideră necesar a se sublinia și faptul că secția pentru judecători, prin Hotărârea nr. 320/2013 a interpretat sintagma "reinvestire o singură dată" în sensul limitării la două mandate în aceeași funcție de conducere, care nu sunt neapărat consecutive, interpretare ce vizează funcția de conducere de președinte de secție, însă rațiunile sunt valabile și în cazul funcțiilor de conducere de președinte și vicepreședinte de instanță.

Totodată, prin Hotărârea nr. 406/28.10.2010 a secției pentru judecători, invocată prin prezenta contestație, s-a reținut că existența unei perioade de întrerupere după primul mandat nu conduce la calificarea celui de-al doilea mandat ca fiind o "numire" și nu o "reinvestire".

De altfel, Plenul CSM a mai analizat situația invocată de contestator, statuând în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 22/2012, potrivit căreia sintagma "fără posibilitatea reinvestirii" înseamnă unicitatea mandatului, că sintagma "reinvestirii o singură dată", reprezintă manifestarea de voință a legiuitorului în sensul limitării exercitării unei funcții de conducere la două mandate, împiedicând astfel exercitarea la nesfârșit a aceleiași funcții de conducere de către același judecător (Hotărârea nr. 449/2013 a Plenului CSM).

În cauză, nu poate fi reținută nici existența unei situații de discriminare în raport cu procurorul B., întrucât nu suntem în prezența unor situații similare pentru a fi aplicat un tratament egal, dna procuror deținând un singur mandat în funcția de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, sub imperiul Legii nr. 303/2004, respectiv în perioada 1.07.2007 - 2.01.2010. Celelalte două mandate anterioare în aceeași funcție au fost deținute în temeiul Legii nr. 92/1992, respectiv în perioadele 01.01.1999 - 01.09.2002 și 17.06.2003 - 17.06.2007, spre deosebire de contestatorul din prezenta cauză care a deținut deja două mandate în temeiul Legii nr. 303/2004.

Prin urmare, nu poate fi reținut ca motiv de nelegalitate a hotărârii contestate pretinsa stare de discriminare invocată de contestator, în raport de o altă persoană, în considerarea unei alte situații de fapt sub aspectul dispozițiilor legale aplicabile pe perioada mandatelor deținute.

În consecință, reținând că, contestatorul prin probele administrate în cauză, nu a dovedit în condițiile art. 249 C. proc. civ. nelegalitatea actului administrativ contestat, în temeiul disp.art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată contestația formulată împotriva Hotărârii CSM nr. 483/2013.

În temeiul disp.art. 406 alin. (1) C. proc. civ. se va lua act de renunțarea contestatorului la judecata contestației prin Hotărârea Plenului CSM nr. 740 din 30.06.2015 privind validarea concursului pentru numirea în funcții de conducere a procurorilor la parchetele de pe lângă Curțile de apel, tribunale și judecătorii, organizat în perioada 27.03. - 24.06.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata contestației privind Hotărârea nr. 548 din 20.06.2015 emisă de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 483 din 08 mai 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2015.