ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2655/2016

Decizia nr. 2655/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Hotărârea suspusă controlului judecătoresc

Prin Hotărârea nr. 1037 din 13 octombrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins contestația formulată de Tribunalul Hunedoara, prin președinte, judecător A. și pe cea a doamnei judecător B. de la Tribunalul Hunedoara împotriva Hotărârii nr. 619 din 03 septembrie 2015 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru a adopta această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în fapt, următoarele:

Potrivit art. 11 din Hotărârea nr. 654 din 31 august 2011 a Secției pentru judecători, completată prin Hotărârea nr. 775 din 11 octombrie 2011, începând cu data 01.10.2011, secția civilă din cadrul Tribunalului Hunedoara a fost redenumită ca secția I civilă.

Prin Hotărârea nr. 1147/2014 s-a dispus înființarea secției I civilă prin desființarea secției I civilă și a secției de litigii de muncă din cadrul Tribunalului Hunedoara, începând cu data de 01.01.2015.

Doamna judecător a exercitat funcția de președinte al secției civile, respectiv al secției I civile a Tribunalului Hunedoara, în perioadele 07.05.2009-07.05.2012, respectiv 23.10.2012-01.01.2015, potrivit Hotărârilor nr. 315 din 07 mai 2009, respectiv nr. 813 din 23 octombrie 2012, ale Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Cel de-al doilea mandat în funcția de președinte al secției I civilă a încetat la data 01.01.2015, data desființării secției I civilă.

În perioadele 25.02.2009-07.05.2009, 07.05.2012-23.10.2012, 01.01.2015-01.07.2015, doamna judecător B. a exercitat această funcție prin delegare, doamna judecător fiind delegată și în prezent.

Conform dispozițiilor art. 48 alin. (9) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numirea judecătorilor în funcții de conducere se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea președintelui instanței.

Prin Hotărârea nr. 619 din 03 septembrie 2015, Secția pentru judecători a reținut că doamna judecător a exercitat, prin numire, două mandate de președinte al secției I civile, în perioadele 07.05.2009-07.05.2012 și 23.10.2012-01.01.2015, între cele două intervale de timp fiind delegată în aceeași funcție de conducere.

La adoptarea hotărârii contestate, Secția pentru judecători a avut în vedere și prevederile Hotărârii sale nr. 320 din 17 aprilie 2013, în acord cu Decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2012 a Curții Constituționale, potrivit căreia sintagma „fără posibilitatea reînvestirii" înseamnă unicitatea mandatului.

Prin aceeași hotărâre, Secția pentru judecători a apreciat că și în situația în care între cele două mandate ale unei funcții de conducere judecătorul a exercitat această funcție prin delegare, se aplică dispozițiile art. 48 alin. (9) din actul normativ menționat, în sensul că limitarea reînvestirii la o singură dată operează și în aceste situații, soluție care se aplică și în cazul în care secția respectivă s-a reorganizat.

De asemenea, în situația în care între două mandate într-o funcție de conducere exercitate de către un judecător, prin numire, există o discontinuitate, însă acoperită intr-o delegare a judecătorului respectiv în aceeași funcție de conducere, nu există diferențe între cele două modalități de exercitare a funcției de conducere, respectiv delegare și numire, în ceea ce privește atribuțiile specifice funcției de conducere, astfel că Secția pentru judecători a apreciat că judecătorul a exercitat în mod continuu funcția de conducere, cele două mandate fiind în acest caz succesive.

Secția pentru judecători a apreciat că doamna judecător B. a exercitat deja două mandate în funcția de președinte al secției I civilă a Tribunalului Hunedoara, astfel cum a fost reorganizată succesiv această secție și, pe cale de consecință, a respins ca rămasă fără obiect propunerea de numire în funcția de președinte al secției I civilă a Tribunalului Hunedoara a doamnei judecător B.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, într-adevăr, în dispozitivul Hotărârii Secției pentru judecători nr. 1141/2014 s-a menționat desființarea secției I civile și a secției de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Hunedoara și înființarea unei noi secții în cadrul acestei instanțe cu denumirea secția I civilă, însă aceste măsuri trebuie interpretate în virtutea considerentelor hotărârii.

Astfel, Plenul a remarcat faptul că noua secție I civilă înființată la Tribunalul Hunedoara, reprezintă, în fapt, o comasare a două secții, fosta secție I civilă și fosta secție de litigii de muncă și asigurări sociale, măsură dispusă în vederea înlăturării discrepanțelor existente la nivelul încărcăturii acestora.

Astfel, noua secție I civilă cuprinde întregul personal al fostei secții civile, la care s-a adăugat cel existent la nivelul secției de litigii de muncă și asigurări sociale.

Mai mult, prin aceeași Hotărâre nr. 1141/2014 a Secției au fost menținute funcțiile de, conducere de președinte de secție și grefier șef secție din cadrul secției I civile, în vederea afectării acestora noii secții I civile înființate.

Plenul a constatat că această măsură nu a fost însoțită și de menținerea mandatului de președinte al secției I civile a doamnei judecător B., acesta încetând la data de 01.01.2015.

Calea de atac exercitată

Împotriva Hotărârii nr. 1037 din 13 octombrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 619 din 03 septembrie 2015 a Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii au formulat contestație Tribunalul Hunedoara, prin președinte, judecător A. și B., judecător la Tribunalul Hunedoara, solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârilor atacate și, pe cale de consecință, admiterea propunerii președintelui Tribunalului Hunedoara de numire a doamnei judecător B. în funcția de președinte al secției I civilă a Tribunalului Hunedoara nou înființată începând cu data pronunțării deciziei.

În motivarea contestației, contestatorii au arătat că, în contextul în care, odată cu desființarea fostei secții I civilă s-a procedat și la încetarea mandatului doamnei judecător B. președinte al acestei secții, este evident faptul ca s-a apreciat că secția nouă înființată este o altă secție, diferită de cea inițială, altfel s-ar fi dispus menținerea mandatului președintei secției I civilă până la expirare, la fel ca în situația doamnei judecător C. de la secția a VI-a civilă din cadrul Tribunalului București, reorganizată prin schimbarea denumirii.

Au arătat, de asemenea că Decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2012 a Curții Constituționale nu-și găsește aplicabilitatea în speța de față, aceasta vizând împrejurarea în care aceeași persoană dorește să acceadă la aceeași funcție.

Ori, doamna judecător B. a fost propusă pentru a ocupa funcția de președinte al unei secții nou înființată, în cadrul căreia nu a ocupat nici o funcție de conducere și pentru care îndeplinește toate cerințele legale de numire la fel ca în cazul propunerii de numire în vederea ocupării de către aceasta a funcției de președinte al Secției II civilă sau al secției penale din cadrul Tribunalului Hunedoara.

Un alt aspect pe care l-au învederat contestatorii este acela că Hotărârea nr. 1147 din 30 octombrie 2014 a Secției pentru judecători și-a produs efectele întocmai.

Astfel, în aplicarea Hotărârii nr. 1147 din 30 octombrie 2014 a Secției pentru judecători s-a procedat la desființarea secției I civilă și a secției de litigii de muncă și asigurări sociale prin efectuarea operațiunilor în sistemul Ecris de transpunere a tuturor dosarelor aflate pe rol, a ambelor secții desființate în cadrul secției I-a civilă nou înființată, au fost desființate vechile complete și înființate noi complete de judecată, raportat la împrejurarea că schema de judecători și de personal auxiliar este diferită de cea a vechilor secții desființate.

Prin hotărârea menționată s-a dispus încetarea mandatului în funcția de președinte al secției I civilă a doamnei judecător B., începând cu data de 01.01.2015, aceasta nemaiputând beneficia de dispozițiile art. 51 din Legea nr. 303/2005 conform cărora la încetarea mandatului funcției de conducere judecătorii sau procurorii pot ocupa, în condițiile prevăzute de art. 48, 49 și 50, o funcție de conducere la aceeași instanță sau la același parchet ori la altă instanță sau parchet ori revin la instanțele sau parchetele de unde provin sau la o instanță sau parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii. Practic, încetarea în discuție a operat ca o sancțiune, fără nici o culpă profesională a judecătorului în cauză. La data dispunerii acestei măsuri doamna judecător B. se afla în derularea celui de al doilea mandat obținut în condițiile legii pentru ocuparea funcției de președinte al fostei secții I civilă din cadrul Tribunalului Hunedoara, în prezent desființată, mandat care ar fi trebuit să expire la data de 23.10.2015.

În considerarea faptului că, prin hotărâre a Secției pentru judecători s-a decis înființarea unei noi secții cu competență materială extinsă, precum și a experienței profesionale și manageriale dobândite, președintele Tribunalului Hunedoara a propus inițial delegarea, urmată de propunerea de numire ca președinte al secției nou înființată, în persoana doamnei judecător B.

Apărările Consiliului Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 februarie 2016, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată contestația formulată urmând a fi respinsă pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit art. 48 alin. (9) din Legea nr. 303/2004 numirea judecătorilor „în celelalte funcții de conducere” decât cele de președinte și de vicepreședinte „se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea președintelui instanței”, cu respectarea procedurii prevăzute de art. 18-19 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător.

Din perspectiva acestor dispoziții legale, rezultă că în condițiile în care cel de-al doilea mandat de președinte de secție a încetat, acesta nu mai poate fi reînnoit.

Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză respectiv din evidențele Direcției resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că dna judecător B. a exercitat funcția de președinte al secției I civile din cadrul Tribunalului Hunedoara în perioadele 07.05.2009-07.05.2012, respectiv 23.10.2012-01.01.2015, conform Hotărârilor Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 315 din 07 mai 2009 și nr. 813 din 23 octombrie 2012 iar în perioadele 25.02.2015-07.05.2009; 07.05.2012-23.10.2012; 01.01.2015-01.07.2015, a exercitat această funcție prin delegare.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat de către Secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în acord cu Hotărârea de principiu nr. 320 din 17 aprilie 2013 că în situația în care între cele două mandate ale unei funcții de conducere, judecătorul a exercitat această funcție prin delegare, sunt aplicabile dispozițiile art. 48 alin. (9) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora limitarea reinvestirii operează o singură dată.

În ceea ce privește criticile formulate de contestatori potrivit cărora nu ar exista identitate între vechea secție I civilă desființată prin Hotărârea nr. 1147/2014 și noua secție I civilă înființată prin aceeași hotărâre, Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 1037 din 13 decembrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, modalitatea de înființare a noii secții I civile a constat în unirea secției I civile cu secția de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Hunedoara, aceasta din urmă încetându-și activitatea, măsura de reorganizare prin comasarea celor două secții fiind dispusă în vederea înlăturării diferențelor existente la nivelul încărcăturii acestora.

Totodată, prin aceeași hotărâre, s-a dispus și încetarea celui de-al doilea mandat al d-nei judecător B., aceasta nemaiavând posibilitatea exercitării unui nou mandat de președinte al noii secții I civilă în a cărei structură a fost inclus întregul personal al vechii secții civile, având în vedere interdicția prevăzută de dispozițiile art. 48 alin. (9) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Nu pot fi primite nici criticile formulate de contestatori potrivit cărora prin hotărârile atacate s-ar încălca dispozițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată potrivit cărora „la încetarea mandatului funcției de conducere judecătorii sau procurorii pot ocupa în condițiile prevăzute de art. 48, 49 și 50, o funcție de conducere la aceeași instanță sau parchet ori la altă instanță sau parchet ori revin la instanțele sau parchetele de unde provin sau la o instanță sau parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii”.

Aceste dispoziții legale reglementează posibilitatea legală a unui magistrat care a exercitat o funcție de conducere în cadrul unei instanțe de a ocupa o altă funcție de conducere la aceeași instanță, situație care nu se regăsește în cauza de față, fiind în discuție aceeași secție I civilă în care se regăsește fosta secție I civilă, cu întregul personal aferent și care a fost condusă în baza a două mandate consecutive de aceeași persoană.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că hotărârile atacate sunt legale și temeinice va respinge contestația formulată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de Tribunalul Hunedoara prin Președinte A. și B. împotriva Hotărârii nr. 1037 din 13 octombrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și a Hotărârii nr. 619 din 3 septembrie 2015 a Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2016.