ANTKOWIAK v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ANTKOWIAK v. POLAND (CtEDO, 2008)
CUARTA SECȚIUNE DECIZIE nr. 14056/06 de Bożena ANTKOWIAK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la 22 aprilie 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, judecători, și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 29 martie 2006, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După deliberare, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Bożena Antkowiak, este un național polonez născut în 1941 și locuiește în Poznań. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 ianuarie 1989, reclamantul a depus Curtea de District Poznań o cerere de distribuție a proprietății părintelor ei. La 6 ianuarie 1997, Curtea de District Poznań a hotărât cu privire la distribuția proprietății. R.S., una dintre părțile procedurii, a depus recurs împotriva acestei decizii. La 6 mai 1997, Curtea Regională Poznań a anulat decizia atacată și a remis cazul de reexaminare. La 9 octombrie 2001, Curtea de District Poznań a pronunțat cu privire la distribuția proprietății pentru a doua oară. R.S. a recurs împotriva acestei decizii. La 25 octombrie 2002, Curtea Regională Poznań a susținut decizia instanței inferioare. R.S. a depus un recurs în casație împotriva acestei decizii. La 17 martie 2004, Curtea Supremă a anulat atât hotărârile, cât și a înmânat cazul în judecată pentru reexaminare. La 6 decembrie 2005, Curtea de District Poznań a hotărât cu privire la distribuția proprietății. Această decizie este finală. Dezbateri privind plângerea reclamantului cu privire la lungimea excesivă a procedurii La 15 septembrie 2005, reclamantul a depus Curtea Regională Poznań o plângere în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na narzenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea din 2004”). La 15 noiembrie 2005, Curtea Regională Poznań a respins plângerea reclamantului din cauza faptului că nu a existat întârziere nejustificată în cadrul procedurii între data intrării în vigoare a Legii din 2004 la 17 septembrie 2004 și data depunerii plângerii de către reclamant. Curtea a declarat că procedura a fost efectuată în mod rapid în cursul perioadei respective. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii civile menționate mai sus. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 6 cu privire la rezultatul acestor proceduri. HOTĂRÂREA La 11 martie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului înaintea CEDO, declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 10 000 de zloti polonezi doamnei Bożena Antkowiak, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 21 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Bożena Antkowiak, reclamantul, constată că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 10 000 PLN în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza