ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 185/2021

Ședința publică din data de 2 februarie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. x/2019 reclamanții A. S.R.L. - societate în procedura insolvenței și B., au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale prevăzute de art. 11.8 lit. a) din Anexa B la Contractele de Leasing financiar nr. x/27.062017, x/25.08.2017 și x/09.10.2017, și al clauzelor contractuale prevăzute la art. 11.14 din Anexa B la Contractele de Leasing financiar nr. x/27.06.2017, x/25.08.2017 și x109.10.2017; înlăturarea din contract a clauzelor abuzive prevăzute de art. 11.8 lit. a) și art. 11.14 din Anexa B la Contractele de Leasing financiar nr. x/27.06.2017, x/25.08.2017 și x/09.10.2017.

Au fost invocate prevederile art. 14-15 C. civ., art. 1175 și 1270 C. civ., art. 192, 194 și 453 C. proc. civ.. Prin precizarea de acțiune înregistrată la data de 17 iunie 2020 reclamantul B. a arătat că înțelege să își întemeieze acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.

Prin sentința nr. 1517 din 17 iunie 2020, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

În considerentele hotărârii s-a arătat că sediul pârâtei este în localitatea București, asa încât, în aplicarea regulii de drept prevăzute de art. 107 C. proc. civ., s-a reținut că Judecătoriei Sectorului 3 îi revine, de principiu, competența de soluționare a prezentului litigiu.

Instanța a mai reținut că nu sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ținând seama de faptul că, contractele a căror anulare parțială se solicită a se constata au fost încheiate de pârâtă cu reclamanta A. S.R.L, persoană juridică ce nu are calitatea de consumator, astfel cum este definită în legislația specială, și nu cu reclamantul B..

Prin sentința nr. 10805 din 12 noiembrie 2020, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

La pronunțarea acestei hotărâri instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., competența de soluționare a prezentei cauze ce are drept obiect constatarea nulității absolute parțiale a unor contracte încheiate cu pârâta în exercitarea activității sale obișnuite de profesionist aparține și Judecătoriei Sibiu, unde se află domiciliul/sediul reclamanților.

S-a arătat că reclamanții, având de ales între două instanțe deopotrivă competente, Judecătoria Sibiu și Judecătoria Sectorului 3 București, unde pârâta își avea sediul social la data formulării cererii, au ales prima instanța, conform dispozițiilor art. 116 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a fost declinată competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții A. S.R.L. - societate în procedura insolvenței și B., au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.A. să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale prevăzute de art. 11.8 lit. a) din Anexa B Ia Contractele de Leasing financiar nr. x/27.062017, x25.08.2017 și x/09.10.2017, și al clauzelor contractuale prevăzute la art. 11.14 din Anexa B la Contractele de Leasing financiar nr. x/27.06.2017, x/25.08.2017 și x109.10.2017.

Au fost invocate prevederile art. 14-15 C. civ., art. 1175 și 1270 C. civ., art. 192, 194 și 453 C. proc. civ.. Prin precizarea de acțiune înregistrată la data de 17 iunie 2020 reclamantul B. a arătat că înțelege să își întemeieze acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.

Prin raportare la obiectul cererii, se reține că dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. consacră o competență teritorială alternativă în cererile având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului încheiat cu un profesionist, stabilind că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă și instanța domiciliului consumatorului.

Potrivit actelor de la dosar, contractele de leasing vizate de cererea de chemare în judecată sunt încheiate cu pârâta în exercitarea activității sale obișnuite de profesionist, astfel că aparține Judecătoriei Sibiu, în circumscripția căreia se află domiciliul/sediul reclamanților, competența de soluționare a cauzei.

La stabilirea competenței s-au avut în vedere și dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente - Judecătoria Sibiu fiind instanța sesizată în cauză de către reclamanți.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2021.